2,797 matches
-
câteodată de mă prindea la-ncheietură la fereastă, rupeam cercevelele, îl mai potoleam, că mă gândeam că ne-aude poporul de-afară cum colcăia ăia îndesații, bătuciții, împâsliții, băgații în mine cu dușmănie și disperare la mascarlâc și cotârjeală de aprigul meu Macatist, că stătea oamenii cu listele la coadă și te speriai de câtă milă putea să-ți facă cum aștepta la lactate sau ce mai băga acolo la Turn, era o alimentară de-a luat-o după evenimente Cangurașuu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
lui Ilarion. Cum, în cele din urmă, îi cedase. Ba, la un momentdat, se și îndrăgostise de el. Dragoste pătimașă, cu gelozie și chin, până în pragul nebuniei. Îl simțise chinuit, neputincios, fricos și el până peste poate, oricât era de aprig la datorie. Odată chiar era să bage cuțitul în una. Credea că trăia și aia cu Goncea. A vrut chiar să aibă un copil de la Goncea. Când i-a spus că rămăsese însărcinată, mai s-o omoare. A trimis-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și se grăbiră să traducă răspunsul pentru cei care nu vorbeau spaniola. José Correcaminos zâmbi, liniștindu-l: — Vei merge și vei vorbi, și te vor asculta, sunt sigur. Kano vrea război de îndată, chiar acum, și câțiva războinici tineri și aprigi sunt de partea lui, dar majoritatea poporului yubani crede că albii nu sunt atât de proști, încât să vină să moară în mlaștinile și igarapés ale noastre, și se vor întoarce la pământurile lor. Pacea Tratatului va mai dura încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
se aud scăzute, abia perceptibile. Salonul pare cufundat în penumbră și în răcoarea dimineții de plumb. Stropii tumultuoși atacă ferestrele, aproape găurindu-le! E tăcere, nemișcare, vremea când totul e-n reverie, stagnând sub ploaia veninoasă adusă din cele mai aprige țări și purtată perpetuu peste tot. Prin ferestrele deschise pe jumătate, stropii intră înfrigurați, aducând și sunetele lor obsedante; cei care nu reușesc să pătrundă, se izbesc de sticlă și, amețiți, se preling până ajung pe pământ. Pitpalac! înștiințează mica
Conacul dintre ploi. In: ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
lucios. Era de o frumusețe sălbatică și stranie, un chip care te uimea de la început, și pe care odată ce l-ai văzut, nu-l mai puteai uita. Ochii ei, mai cu seamă, aveau o căutătură dornică de cunoaștere dar și aprigă...așa, cum el n-a mai întâlnit în nici o privire omenească. Era cu totul alta decât aceea pe care o cunoscuse la bibliotecă. Plăcerea o transfigurase. Se înnoptase bine și strada, acum era chiar pustie... ...Bătrânul Iorgu nu mai știa
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
de a trăi. Restul nu e în puterea omului! Acest dialog interior îl tulbură. O neliniște îi forfecă inima ca un clește. O neliniște care pusese stăpânire pe el și nu-l slăbea o clipă, trezind suferința în el, mai aprigă, când sentimente nedeslușite îi apăsau sufletul. - Mi-ar prinde bine să pot plânge... să pot plânge măcar un pic. Parcă mi-a băut cineva lacrimile... Sau au secat ca apa din fântână în timp de secetă. De-aș putea plânge
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ca de un zid, simțea mai mult ca oricine, prețul pe care i-l arăta, oricât de superficial ar fi fost el. Vasilica a crescut... Nu mai era fetița romanțioasă și răsfățată de altădată. Acum privea viața ca pe o aprigă luptă pe care trebuia să o ia de la capăt în fiecare zi, fără odihnă. “-Toți sunt niște ologi, care ar vrea să mă învețe să alerg!” Iși zise ea privind în jur, hotărâtă să devină mai sigură, mai stăpână pe
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
împreună ți se părea o familie ciudată; ea măruntă, el înalt, dar se înțelegeau de minune. Geta, o femeie minionă, brunetă, cu ochii căprui, un nas mic, cârn, o gură cu buze subțiri, cu părul scurt, făcut permanent, era foarte aprigă uneori, dar își revenea când își dădea seama că a greșit și mai "repara" din greșeală. Îi murise și ei mama când era copil. Poate, de aceea, o înțelegea pe Frusina și o compătimea în gând, deseori. Nicolae, tatăl lui
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
citească despre sfîrșitul lumii și despre Judecata de Apoi, asta chiar Îl dăduse gata. Se temea de pedeapsă - nu omorîse, dar o Înșelase pe străbunica, nu se drogase, alte vremuri, dar băuse cisterne de vin, mai și cotonogise destui, fusese aprig, făcea pe mielul acum, dar unul care uneori răgea ca un leu; miel doar pentru că nu mai avea dinți, ce-ar mai fi mușcat o puicuță!, Thomas era sigur; și ce-ar mai fi tras o dușcă, dacă nu i-
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Thomas știa bine: ce e mort e mort. Și nici cu Înălțarea la cer lucrurile nu-i erau prea limpezi. CÎt despre Judecata de Apoi, ce-ar mai fi fost de zis? Dar pentru Dumnezeu, cel din Vechiul Testament, veșnic, indivizibil, aprig sau blînd, după situație, cum se dovedise cu Iov sau David, de pildă, Thomas avea deja o Înțelegere. Cineva făcuse cîndva totul. De la firul de iarbă pînă la Antonia; era o așa taină Într-un cărăbuș, Încît te duceai - de
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
libertatea Duhului și constrângerile contingente. Un alt cuvânt al papei Francisc poate și trebuie să ne mângâie și să ne călăuzească pe calea unei convertiri ce, într-un prim moment, trebuie acceptată și definită. Astfel se exprimă papa Francisc - destul de aprig, dacă e să judecăm prin prisma modului nostru obișnuit de a reflecta și de a acționa: Există și o tensiune bipolară între idee și realitate. Realitatea există pur și simplu, ideea se elaborează. Între cele două trebuie să se instaureze
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
sa lumină, lent, ezitant, intermitent. Ceea ce am visat, acest chip botezat înconjurat de o aureolă, cu siguranță nu este al nostru. Acest soldat îndârjit și curat, neobosit și mereu disponibil; acest contemplativ pus pe fapte, participant la bătăliile cele mai aprige, ce-și păstrează indispensabila distanță mistică; acest făcător de pace capabil să înfrunte fără ranchiună conflictele lumii; acest creștin deschis oricărei noutăți și cu totul înrădăcinat în tradiția Bisericii; simplu spus, acest om, al cărui da este da și al
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
vedere școlar, părinții mei au fost pentru mine o matcă eficace de înțelepciune pentru a înfrunta viața. Le datorez mult, căci m-au educat să fiu liber și curajos. Cu tatăl meu, pe când aveam circa opt ani, m-am certat aprig, apoi ne-am pus de acord asupra faptului că viața și conștiința îmi aparțin. Și trebuie să spun că părinții mei au respectat alegerea de viață al unui fiu puțin cam straniu, căci trăiam o viața de profundă rugăciune, în mijlocul
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
înainte prin întuneric razele sărace ce pătrundeau pe fereastră, prin perdea, de la lampa din coridor. Să-i spună Otiliei ce se vorbea despre ea, i se părea inutil și jignitor. Îl obosea, îl neliniștea această lume fără instinct de rudenie, aprigă, în care un om nu se putea încrede în nimeni și nu era sigur de ziua de mâine. Îi fură odioși toți, și Costache, și Aglae, și ceilalți, și un gând îi stăruia în minte: să fugă cât mai repede
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Otilia o acceptă așa cum este, fără să aibă resentimente pentru toata răutatea ei, Felix trăiește uneori sentimente de abandon și vrea să se rupă de acest mediu închistat și ostil: Îl obosea, îl neliniștea această lume fără instinct de rudenie, aprigă, în care un om nu se putea încrede în nimeni și nu era G. Călinescu sigur de ziua de mâine. Îi fură odioși toți, și Costache, și Aglae, și ceilalți și un gând îi stăruia în minte, să fugă cât
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
musafiri. Cum era când Comandantul Suprem îl lua la ranga prelucrării ideologice și-a învățămîntului politic. Cum era când, de alături, se auzeau ba palme, ba citate din clasicii marxism-leninismului. Și cum se învifora vocea, când hârâită, de boșorog, când aprigă, de bărbat tânăr, a lui Ceaușescu. - Unde te-ai pitit, până acum, îngropăciune?!... Din mansarda dumitale vine hărmălaia asta?!... Ce mai faci tu, duhușor? Pe unde mai hălăduiești tu?... Iar ai ajutat să traverseze strada bunicuțele? Care mai e viața
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
22 Tot Aglaia i-a descurcat: - Dumnealui este! l-a arătat pe cârciumar. Bărbații și-au strâns mâinile, privindu-se. Nevestii i-a pupat Stere mâna mică și rece. Meșterul l-a măsurat dintr-o ochire. Negustorul era clădit bine, aprig după privire și sănătos. La poftit pe scaun și pe el, și pe Aglaia. -Ședeți! Cârciumarul luă seama odăilor. Privise la venire curtea și lucrurile. Avere frumoasă! Locul întins! De la poartă până la ușă, gospodarul pavase drumul cu cărămizi. Avea și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nenea Ghiță Bîlcu, albit și posomorit, care usca în dușmănie cănile, cu mare pricepere și fără osteneală, și el cu soața, fina Smaranda, tăcută, cu 31 ochii în toate părțile, și Cristea, rudă veche de-a soacrei, om în putere, aprig la vorbă, înverșunat la pahare. Jucau tot pe vine, cu sticlele-n mâini. Se ciuceau, lovindu-și carâmbii, strigau către nași și trăgeau dușcă după dușcă, să-și facă curaj înainte de masă. Femeile gospodăreau cu soacra la așternutul tacâmurilor. Aduseseră
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și el, mustățile i se ascuțiseră, înfiorate. Dogarul îi ținea hangul, apoi rudele de la (c)bor, când pe vine, când cu palmele de pământ, chiuind de se stingeau lămpile. Intrară și muierile în rând. Se încurcau în rochii, dar tot aprige. Nădușiseră și nu se lăsau. - Zi! Zi! făcea nevasta gunoierului, ca apucată de streche. Țiganii, să fărâme sculele, nu alta. Unde-mi sucea armonistul burduful, îl aducea după șold, a apleca, 3 desfăcea, făcîndu-l când lung, când grămadă, iar vioristul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
potolit focul, de rămăsese numai o inimă roșie, fierbinte în iarba pălită, cârciumarul s-a ridicat de la petrecere. Peste dealurile Drăgășanilor plutea o lumină verde, stinsă. Mirosea a fân ținut sub ploi. Un vânt rece, de toamnă, mișca crengile uscate. Aprigă muiere. Voica îl ostenise până dimineața într-o căpiță. Avea niște brabeți de sâni, vii și tari, cu sfârcurile cât crugul. Mușca bărbatul, nu se mai sătura, și gura muierii - ananas. Ardea toată, și lui nu-i mai venea să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
plini de ape, albi în pânza aceea de lumini amestecate, străluceau mărunt, clipind când și când. 136 Baba Mița se uita împrejur, după ce se mai obișnuise. Își vedea vecinele, spăsite toate, ascultând vocea preotului, și le măsura cu privirea ei aprigă. Baba Chirița, una puțină și slabă ca scândura, de nu mai avea dinți de loc, morfolea singură ocări văzând vânzoleala muierilor tinere care ieșeau repede afară. Pe zidurile reci jucau luminile luminărilor pentru morți. Din pereții afumați priveau sfinții în
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
îmbrăcat numai într-o cămașă de noapte, încerca maiaua cu degetul, striga la slugi să se grăbească și urca iar scările întunecoase până la el în odaie. Locuia într-o cameră mare, murdară, plină de turtii și hârțoage, nemăturată cu lunile. Aprig proprietar! Se putea spune că scosese aur din mâinile lui. Lumea îl știa cum începuse: cu două sute de metri pătrați în buza gropii lui Ouatu, o întindere tare, acoperită de gunoaie, pe care 166 chivuțele de strângeau trențe la rampă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cățeaua înspăimîntată și se lingușea. Vinețiii oltenilor se repezeau și ei și se încăierau. Dulăul nu se juca. Rânjea o dată cu ochii aprinși și se zvârlea spre ceilalți. Trupurile se încolăceau, se înnodau, zvâcnind scurt, și măturau pământul. Își căutau beregățile, aprigi. Tot al lui Gogu era mai tare, u alunga și se întorcea potolit. Cățeaua venea singură și se lăsa coțăită. Spre seară, turma sălbatică urca iar malul pieptiș și cădea în goană peste câmpul pietros care ducea în mahalaua vecină
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Constanței. Barem pe amărâții ăștia de ceferiști îi știa cum ți-ai cunoaște buzunarele. Pe la patru se întorceau de la servici, clătinând în mâinile lor negre de cărbune sufertașele goale. Pe cap aveau șepci mari, unsuroase, și sub ele sticleau ochi aprigi, îndușmăniți. Dădeau bună ziua, cereau câte un dorobanț de țuică, obrajii lor trudiți se luminau puțin la vederea rachiului, sorbeau cu lăcomie cinzecul și, dacă mai aveau bani în buzunarele largi, comandau încă o dată. Viața se înăsprise. Sâmbăta nu se mai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de câte ori nu-i plăcea la câte un satrap, stăpânul ei, un lucru săvârșit de femeia lui.” (subl. M.M.) „În ce e de necontestat că a întrecut-o bărbatul pe femeie e forța musculară, care și-o exercită cu cea mai aprigă energie asupra femeii și copiilor săi.” (Adela Xenopolxe "„Xenopol,Adela", Dochia, nr. 3, 1896, ibidem) Xenopolxe "„Xenopol,Adela" argumentează tranșant în privința faptului că sexismul 14 subminează complet ideea de merit personal în accesul la poziții și funcții, insistând și asupra
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]