25,604 matches
-
poliția i l-a adus în zori pe oaspetele său de seară, ocnașul abia eliberat Jean Valjean, cu sfeșnicele furate, monseniorul Bienvenu, preotul din Digne, i-a schimbat viața acestui om nespunând decât: „Dar ți-am dăruit și tacâmurile de argint, dragul meu, le-ai uitat? Ia-le!”. Râsul morțiitc "Râsul mor]ii" Televiziunile insistă minute în șir pe cadavre desfigurate, sânge, membre smulse, oameni cu tuburi în nas, pe patul spitalului, fețe înnebunite de durere. Reporterii care fac asta pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
ce mai, nene, balcaniada Americii de flegmat zâne, faza pe sectoru’ 6, câștigător la puncte și medalia de aur, Matei Florian din București!, carasu’ să mi-l belești, Migu e descalificat, nu se vorbește așa la o balcaniadă, medalia de argint Pipiță Nicușor!, un întreg stadion îl ovaționează, Pi pi ță!, Pi pi ță!, Migu s-a apucat, probabil de oftică, să șteargă cu teneșii toate zânele, concursul s-a terminat, bună ziua!, o să facă spume proastele alea de Miruna și Tatiana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
dispărut în casă. Zâmbeam și-mi venea să plâng. Îl lovisem pe fratele meu de cruce. Cel cu care făcusem un legământ. Cu care descoperisem un sanctuar. Cu care priveam turmele de bizoni. Granițele. Cactușii preeriei. Comoara din lacul de argint. Cred că mai mult și mai mult îmi venea să plâng. Și nu pentru că, așa cum spera Aura Brontozaura, faptul că ea mă trăgea din senin de ureche mi-ar fi fost învățătură de minte. Nu-mi era. Și nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
burete care se topea și uneori oprea hemoragia, totdeauna erau puse la înmuiat cămăși, pulovere și tricouri, cu pete mari, negricioase, pe piept. După zeci de cauterizări, doctorii au declarat că vena nu mai poate fi lipită cu nitrat de argint, iar mama m-a dus la Fundeni și la Colțea, unde un chirug a vrut să-mi vulcanizeze nasul cu o bucată de piele decupată de pe spate sau de pe fund, iar un orelist s-a gândit la un tratament cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
chiar și Îmbrăcat ca Fred Astaire. În această scenă anume, sînt În frac, În picioare am ghetre, iar pe cap joben. Cu picioarele Încrucișate la glezne, mă aplec cu grație și-mi las greutatea pe un baston cu măciulie de argint. Vă e greu să stați atîta cu sprîncenele ridicate ? Uneori, cînd trec pe la Norman să beau o cafea cu el, port o jachetă cafenie și pantofi cu ciucurași. Mă las pe spătarul scaunului, Îmi ridic picioarele pe birou și vorbim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
al doamnei Bellairs Îl surprinse; se așteptase mai degrabă să audă vocea tremurătoare a unei cucoane din genul celor ce-și folosesc timpul liber pictînd acuarele. — Ia loc, te rog, fă-mi o cruce În palmă cu o monedă de argint. — E atît de Întuneric! Dar acum Începea să deslușească prin Întunericul din cort: da, femeia purta o Îmbrăcăminte țărănească, iar pe cap avea o pălărie enormă, de sub care Îi cădea pe umeri un fel de văl. Scoțînd din buzunar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și jumătate. — E greutatea exactă? — N-are importanță. Arthur Rowe se uita, dus pe gînduri, la mîna stîngă a doamnei Bellairs, Încremenită În raza de lumină: o mînă urîtă, pătrată, cu niște degete groase și boante, Încărcate cu inele de argint enorme, pline de pietre scumpe. De la cine primise instrucțiuni? Oare de la spiritele cu care era În legătură? Dar În cazul acesta, de ce-l alesese tocmai pe el ca să cîștige cozonacul? Sau era, poate, doar o presupunere a ei? Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
muscă“. Își aducea aminte ce mutră făcuse Wilcox, Într-o zi cînd Îi răspunsese „Nu sînt deloc nevinovat. Eu am omorît-o!“ După aceea dispăruse și Wilcox, cu despotica lui nevastă pasionată de hochei (pe consola căminului se Înșirau trofeele de argint pe care le cîștigase). Afară, agentul părea să-și fi pierdut răbdarea. Citise pesemne de-a fir-a-păr ziarul, rămas deschis la aceeași pagină. Pendula arăta zece și cinci. După ce Însemnă la Întîmplare cîteva titluri din catalogul pe care-l primise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
o sindrofie, deși ora era cam nepotrivită pentru așa ceva - prea devreme, sau poate prea tîrziu. Henry stătea În sufragerie cu aerul că se refugiase acolo sau fusese Împins de cineva. În spatele lui, pe consola căminului, se vedeau patru cupe de argint cu numele unor jucători gravate sub data victoriei; din asemenea cupe nu-ți venea să bei, cum nu ți-ar fi venit să bei dintr-un registru de contabilitate. — N-aș vrea să te deranjez, zise Rowe privind paharele, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
meargă cu ochii legați printre două șiruri de sticle. Pesemne că la ea acasă această jucătoare de hochei ținea să trăiască Într-o atmosferă deosebită de cea de pe teren. Mergînd spre birouașul acela, Henry atinse cu umărul o cupă de argint, care căzu și se rostogoli pe covor. În aceeași clipă, În pragul ușii deschise apăru un individ obez, Îmbrăcat În salopetă și cu o cască de oțel pe cap. Ridicînd de jos cupa, el rosti solemn: — Cortegiul a sosit, doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
E prima victimă din cartier. Ar fi o mare cinste pentru unitatea noastră. Ea nu mai e doar soția ta, dragul meu, aparține Întregii Anglii, zise doamna Wilcox. Henry porni spre ușă; grăsanul continuă să țină cu stîngăcie cupa de argint, neștiind unde s-o așeze. — Pune-o unde vrei, oriunde, Îl sfătui Henry. Ieșiră cu toții În vestibul, lăsîndu-l singur pe Rowe. — Ai uitat să-ți pui casca, Henry, o auzi el pe doamna Wilcox. Henry fusese un om foarte meticulos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
detectivului era brobonată de sudoare, iar mustăcioara lui blondă părea umedă. — Poți să-ți scoți haina dacă vrei, Îi zise el lui Rowe, și, scoțîndu-și-o pe-a lui, rămase Într-o cămașă gri cu manșetele fixate de niște butoni de argint. Arăta ca o păpușă de pe care se poate scoate doar haina. Beavis aduse un dosar și-l puse pe masă. — Și-acum uită-te prin dosarul ăsta, Îl Îndemnă detectivul pe Rowe. Vei găsi și cîteva fotografii. Poate-l vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
creion... Nu-i ușor să arzi ceva Într-o casă În care Încălzitul este electric, spuse domnul Prentice... Urma apoi un ceas de buzunar. Deschise capacul masiv și citi cu glas tare: „Lui F.G.J. de la N.L.J., la nunta noastră de argint, 3.VIII.1915“. Iar dedesubt stătea scris: „Scumpului meu fiu, În memoria tatălui său, 1919“. — E un cronometru autentic! exclamă domnul Prentice. Ieșiră apoi la iveală două catarame de metal de la niște jartiere și o colecție Întreagă de nasturi-năsturei de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și a sufletului, o decadență a vremurilor care parcă prevestesc autodistrugerea noastră. Într-o viziune desigur apocaliptică, atunci când moralitatea și valorile democratice vor dispare cu totul, locul lor va fi ocupat imediat de imoralitate și anarhie. În fond, «iubirea de argint» condamnată de Biblie sau Sfânta Scriptură, este realmente «rădăcina» tuturor faptelor reprobabile, imorale și distructive pentru fiecare individ în parte. Dimpotrivă, aș putea spune fără teama de a greși, că iubirea «aproapelui» (sădită și înnobilată de cultură) este antidotul tuturor
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
ale sale. Ajunge zilei răutatea ei. Nu vă temeți de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeți-vă mai curând de acela care poate și sufletul și trupul să le piardă în gheena. [...] Iubirea de argint este rădăcina tuturor relelor și cei ce au poftit-o cu înfocare au rătăcit de la credință și s-au străpuns cu multe dureri.” [...] Feriți-vă de iubirea de argint și îndestulați-vă cu cele ce aveți, căci însuși Dumnezeu a
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
și sufletul și trupul să le piardă în gheena. [...] Iubirea de argint este rădăcina tuturor relelor și cei ce au poftit-o cu înfocare au rătăcit de la credință și s-au străpuns cu multe dureri.” [...] Feriți-vă de iubirea de argint și îndestulați-vă cu cele ce aveți, căci însuși Dumnezeu a zis « Nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi.» Astfel, am putea înțelege că iubirea de avere și lucruri lumești e o slujire de idoli și implică suferință
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
părăsi grota fără să spună ceva. Intră în pădurea Hakke, unde zăbovi trei zile și trei nopți. În a patra zi se întoarse cu o floare și o pisică. Floarea mirosea a moarte și pisica avea ochii și ghearele de argint. Lasse porni către tabăra romanilor, unde se afla Gorfa, piatra cea sfântă. Terorizați de mirosul florii, soldații romani o luară la fugă mâncând pământul. Pisica îi urmări, îi prinse și îi măcelări. Lasse se apropie de Gorfa; deși era din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
rămas-bun de la pisică, floare și bătrâni, se urcă la cer și se ninse peste meleagurile noastre iubite. Povestea se terminase. Învățătoarea și copii plângeau în hohote, cu sughițuri și muci. De aceea, nu observară pisica cu ochi și gheare de argint care pluti o vreme deasupra lor, evaporându-se în cele din urmă într-un perete. Dar măcar mirosiră, fără să știe, parfumul înțepător al florii care crescuse, mică și sfioasă, într-un colț. La ieșire, învățătoarea chiar îi spuse unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
geaca de piele la garderobă. - Atunci trebuie găsit administratorul, zise Lupescu, privind chipurile în gol, dar de fapt trăgând cu ochiul la țâțele doamnei Ciobanu, pictorița de la trei. Tâțe mișto, nimic de zis. De sfârcul stâng atârna un lănțișor de argint. - Bem o cafea împreună? am întrebat-o. Treceau ore și zile, săptămâni și luni. Mă combinasem cu pictoriță, din când în când vizitam ședințele de locatari care se țineau în continuare în baia publică. Despre administrator nu se aflase nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
parcă dintr-un album de familie, dar toate împreună par să constituie un montaj al stratificărilor existenței, mai degrabă decât să aibă funcția de a aminti persoane determinate. Ramele sunt diferite una de alta, forme florale din secolul trecut, din argint, aramă, email, baga, piele, lemn sculptat; ar putea corespunde intenției de a valorifica niște fragmente de viață trăită, dar ar putea să fie și o colecție de rame, iar fotografiile să se afle acolo numai ca să le umple, căci în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
fântâni, o femeie frumoasă coz cântă acompaniindu-se la lăută. O sclavă îl ajută pe Harun să pătrundă în palat și-l îmbracă într-o haină galbenă ca șofranul. Femeia care cântă în grădină e așezată pe o canapea de argint. Pe perne, în jurul ei, stau șapte bărbați înfășurați în haine galbene ca șofranul. „Numai tu lipseai - spune femeia -, ai întârziat“ - și-l invită să se așeze pe o pernă lângă ea. „Nobili domni, ați jurat să mă ascultați orbește; acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ca tine, îi spusese el pe un ton fermecător. Fusese măgulită, iar relația lor înflorise. Puteau să treacă și luni întregi fără să-l vadă, dar din când în când reapărea și-i dăruia diverse cadouri - o dată un ceas de argint, altă dată o geantă (cu portofelul încă înăuntru) sau o sticlă de coniac Cape Brandy. Locuia pe Old Naledi, cu o femeie cu care avea trei copii. Femeia aia țipă la mine întruna, se plângea el. Din punctul ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
i-o dădea atingerea lor. Și-ar putea face un colier drăguț din ele,își zise în sinea ei, dacă le-ar găuri la mijloc și le-ar înșira pe o ață de nailon sau chiar pe un lanț de argint. Philemon îi arătă cum să încarce arma și cum s-o șteargă apoi ca să îndepărteze amprentele. Apoi o mângâie în grabă, o sărută pe obraz și plecă. Mirosul briantinei lui, un miros exotic, ca de rom, pluti în aer, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
nu știu câta oară cum l-a repezit el și pe rector, să-i fie de bine, dacă se bagă unde nu-i fierbe oala. Ultima dată m-a învățat cum să scap de dușmani, iei mata un inel de argint, da’ de argint, nu tablă, mergi la cimitir, îl îngropi în marginea unui mormânt, ar fi bine să vezi înainte care și cum, poate reușești să dai de vreun sinucigaș sau de careva mort prin accident, astea-s cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
oară cum l-a repezit el și pe rector, să-i fie de bine, dacă se bagă unde nu-i fierbe oala. Ultima dată m-a învățat cum să scap de dușmani, iei mata un inel de argint, da’ de argint, nu tablă, mergi la cimitir, îl îngropi în marginea unui mormânt, ar fi bine să vezi înainte care și cum, poate reușești să dai de vreun sinucigaș sau de careva mort prin accident, astea-s cele mai bune, și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]