4,072 matches
-
Atelierele de Reparații Atomice Automate de motoare erau la litera A, așa că A CINCEA BANCĂ INTERPLANETARĂ era doar una dintre marile bănci. Intr-un târziu, își ridică privirea: - Înțeleg. Acestea sunt societățile împotriva cărora trebuie să acționez? Bărbatul cu părul argintiu îi zâmbi destul de aspru și clătină din cap. - Nu asta vreau să spun. Aceste firme reprezintă doar o fracțiune infimă din cele opt milioane de societăți aflate în mod constant în registrele noastre. (Zâmbi din nou, dar nu prea vesel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
neștiut. Dintr-odată, Omar avea totul sub ochi, de la o înălțime de-un stat de om, și lumea îi părea diferită. Vedea limpede și de sus prigoriile din lan, albăstrelele, ca niște stropi de cerneală, un iepure și un bursuc argintiu, care dispăru într-o bortă. Brusturi cu frunzele grase și ciulini cu flori vineții, aproape trecute. Gâze de lăstăriș și cărări înecate în tăcerea plină a locului, ca în ochiuri adânci de apă. Nu știa prea bine ce face și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ochi. Pentru ea, Președintele era un Khoshtip, cu un zâmbet cuceritor. L-ar fi tuns, l-ar fi bărbierit, i-ar fi pus pălărie de culoa rea gălbenușului crud. Era negricios, l-ar fi decolorat, îmbrăcându-l într-o cămașă argintie, l-ar fi redecorat, ca pe un star tânăr, pentru toate frumoasele dokhtar irooni. Cei doi invitați aduseseră fete și toate își doriseră, din tiparele ei, măcar un fular sau niște garnituri de manșete. — După ce Ahmadinejad pică, o să ne îmbrăcăm
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
mereu ea le lungește și suind pe cer le mută, (165) Parcă fața-i cuvioasă e cu ceară învăscută; Și cu neguri îmbrăcate-s lan, dumbravă și pădure, Stele galben tremurânde mișcă-n negurile sure, Intră-n domele de nouri argintii multicoloane, De-a lor rugă-i plină noaptea, a lor dulci și moi icoane 28 {EminescuOpVI 29} (170) Împle văile de lacrimi de-un sclipit împrăștiet Când în cârduri cuvioase sus pe cer se mișcă - ncet. Înrădăcinată-n munte cu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
deschide. Es trei zâne ca pe-o poartă, Cîte-o stea în frunte poartă, Ele-s ursitorile Luminând ca zorile, Mâini ușoare, glasuri slabe, Pietre scumpe-n mii de boabe Le încarcă cu podoabe, Și prin frunze străvezie A lor glesne argintie Mai nu calcă pe pământ Când se leagănă de vânt, Când ușor de mâni se prind, Trag un danț și mi-l întind, Leagănul încungiurînd Și din gură - ncet cântând. Una-i zice: Drag băiat, Să fii mare împărat Căci
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Es trei zâne ca pe poartă, Cîte-o stea în frunte poartă: Ele-s ursitorile, Rumene ca zorile, Și ușoare calcă, slabe, Pietre scumpe-n mii de boabe Pe-a lor văluri sunt podoabe. Și prin pânze străvezie, A lor glesne argintie Nu s-ating nici de pământ, Ci se leagănă de vânt, Căci ușor de mâni se prind, Trag un danț și mi-l întind, Leagănul încunjurînd Și din gură cuvântând, Cuvântând cuvinte rare Ca niște mărgăritare. Una zise: "Drag băiat
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Vei vedea eșind voinici, Căci la sunetul de corn " Toate-n viață se întorn. " Rămâi, codri, sănătos, Că mă chiamă apa-n jos " Și menit în lume sunt Să-mi fac cale pe pământ. " Și Mușatin s-apropie De Bistrița argintie, Luntrea ce juca pe val, O desleagă de la mal, Sare-n ea și îi dă drum, Ca săgeata sboar - acum Și mergând, mergând departe, Apa-n două o desparte, În largi brazde de argint Ce se mișcă strălucind Și în
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
adormi; cu toate acestea-i părea că nu adormise. Pelițele de pe lumina ochiului, i se roșise ca focul și prin el părea că vede, cum luna se cobora încet, mărindu-se spre pământ, până ce părea ca o cetate sfântă și argintie, spânzurată din cer ce tremura strălucită... cu palate nalte albe... cu mii de ferestre trandafirii; și din lună se scobora la pământ un drum împărătesc acoperit cu prund de argint și bătut cu pulbere de raze. Iară din întinsele pustii
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
prin mantale se zăreau oasele albite de secăciune. Pe frunțile lor purtau coroane făcute din fire de raze și din spini auriți și lungi... și încălicați pe schelete de cai, mergeau încet - încet... în lungi șiruri... dungi mișcătoare de umbre argintii... și urcau drumul lunei, și se pierdeau în palatele înmărmurite ale cetății din lună, prin a cărora ferești se auzea o muzică lunatecă... o muzică de vis. 326 {EminescuOpVI 327} Atunci i se păru că și fata de lângă el se
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
auzea o muzică lunatecă... o muzică de vis. 326 {EminescuOpVI 327} Atunci i se păru că și fata de lângă el se ridica încet..., că trupul ei se risipea în aer, de nu rămâneau decât oasele, că, inundată de o manta argintie, apuca și ea calea luminoasă ce ducea în lună. Se ducea în turburea împărăție a umbrelor, de unde venise pe pământ, momită de vrăjile babei. Apoi pelița ochilor lui se înverzi... se înegri - și nu mai văzu nimica. Când deschise ochii
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
bucătărie. Un val de roșeață năpădise figura dolofană până la rădăcina părului alb. Rotunjimile și trăsăturile moi îl făceau să semene cu o femeie. Nevastă-sa își strâmbă gura botoasă. Avea nasul cârn, ochi mici albaștri, puțin oblici și un păr argintiu foarte des, retezat scurt legat cu o panglică bleu. În tinerețe fusese nostimă. Acum semăna cu un mops, una din figurile acelea în fața cărora nu te poți împiedica să zâmbești. ― Ce zici? întrebă Miga. Pun de cafea? Florence privi pendula
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Cârnul băgă arma în buzunar. Luă la întîmplare un trenci din cuier și ieși. Scarlat privi lung în urma lui cu inima strânsă. * Melania Lupu ținea pumnii ascunși în adânciturile fotoliului. Unghiile îi intrau în carne. Pe figura emailată, cu bucle argintii, se citea o atenție încordată. " Dumnezeule, ce ghinion! Ce neșansă oribilă! Alaltăieri tablourile erau încă acolo... Nu, nu, draga mea, te implor nu plînge! Adună-ți toate puterile și gîndește-te! Chibzuiește bine, ai nevoie de o soluție, înainte de a se
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
față decât ieri: din pivniță până în pod, vreo zece șobolani zăceau pe scări. Umpleau și lăzile de gunoi ale caselor vecine. Mama doctorului află știrea fără să se mire. Sunt lucruri care se întâmplă ! Era o femeie micuță, cu părul argintiu, cu ochii negri și blânzi. Sunt fericită că te văd, Bernard, spunea ea. În ciuda șobolanilor, tot mă bucur. El încuviință; era adevărat, cu ea totul părea simplu, totdeauna. Rieux telefona totuși la serviciul comunal de deratizare, pe al cărui director
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
simplu parte din monstrul în mișcare alcătuit din bărbați, femei și copii, unii chiar mai tineri decât el. Formau un animal colectiv, care scotea acum un răget năprasnic. Dădură buzna în sala spațioasă de la intrare, sticla vitrinelor strălucind în lumina argintie a lunii care se revărsa prin ferestrele acoperișului. Urmă o scurtă pauză, în care monstrul parcă își trase sufletul. Salam și prietenul său Baghdadis contemplau priveliștea din fața lor. Muzeul Național de Antichități, nu demult trezoreria lui Saddam, în care abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
13 Ierusalim, marți, 8.45 p.m. Amir Tal bătu la ușă cu două lovituri vioaie, apoi, fără să aștepte un răspuns, intră în biroul prim-ministrului. Fotoliul lui Iaakov Yariv era întors cu spatele la ușă: Tal nu îi vedea decât aura argintie din jurul capului. Se întrebă, așa cum mai făcuse până atunci, dacă bătrânul nu trăgea un pui de somn. —Rosh Ha’memshalah? Scaunul se întoarse imediat, dezvăluind ochii larg deschiși și vioiciunea premierului. Dar, observa Tal, nu avea nici un pix în mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
carapacea protectoare pe care fusese silită să și-o creeze în acești ultimi ani. Nu spuse nimic, icnind doar din cauza durerii care o înțepa în șira spinării, izbucnind ca un foc de artificii, când se ridică în picioare: o scânteie argintie care îi umplu ochii de lacrimi. Femeia o conducea pe alee, spre o frânghie de rufe. La capătul acesteia, erau două trepte mici, care coborau spre o curte îngustă, probabil nu mai mare de câțiva metri pătrați. Apoi o cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Ești bine-venită în casa mea. Era o voce de bărbat, care o făcu să tresară. Ridică privirea și văzu un bărbat într-un costum albastru spălăcit, cu o față lunguiață, osoasă și un păr îngrijit, care devenea acum din negru argintiu. Femeia se întoarse și cei doi începură să vorbească în arabă. Îi explica ce s-a întâmplat, arătând din când în când către Maggie. Acum ești în siguranță, spuse el, aruncându-i un zâmbet care o neliniști. Se întoarse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Acum Nabil o conducea pe niște alei care șerpuiau și se întortocheau, trecând pe lângă tarabe înțesate de tobe bongo acoperite cu piele, covoare groase, țesute, și suvenire de prost gust sculptate în lemn. Peste tot se perindau cupluri cu părul argintiu, zări chiar și o petrecere ambulantă de japonezi. Se pare că materialul informativ pe care l-a citit Maggie în avion era corect: comerțul în această piață, care stagnase în anii intifadei, s-a revigorat imediat ce s-au întors turiștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
-se într-o parte și-n alta când simți o mână apucând-o și trăgând-o mai întâi spre dreapta, apoi spre stânga, apoi pe panta pietruită și, în cele din urmă, pe strada principală, unde era parcat un Mercedes argintiu, gata de plecare. —Jur că, dacă nu te omoară ei, te omor eu. Uri, îmi pare rău. Dar nu puteam să-l las pur și simplu acolo, să poată oricine... —Erau acolo? Nu i-am văzut. Uri scutură neîncrezător și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cu IBM și alte businessuri care urmăreau obținerea de produse de nanotehnologie viabile din punct de vedere comercial. Când am pășit în afara hotelului, am fost impresionat de aspectul modest al mașinii pe care gazdele mele o trimiseseră pentru mine. Era argintie și semăna cu o Honda Civic, un model de bază cu șezuturile tapițate cu material textil și, un radio zgâriat. Arăta de parcă ar fi aparținut unui student într-o situație precară, de la universitate. Poate că automobilul de serviciu normal rămăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
consume mai puțin. Termină și se întoarse în mașină. Se uită la Adam. Fratele lui avea o privire ciudată pe față. În mașină se simțea un miros slab. — Adam. — Ce e? — Ce ai făcut? — Nimic. Porni motorul. Mirosul acela... Ceva argintiu îi atrase atenția. Se uită pe podea, între picioarele fratelui lui, și văzu cilindrul argintiu. Se aplecă și îl ridică. Era ușor. — Adam ... — N-am făcut nimic! Josh clătină cilindrul. Era gol. — Am crezut că era ceva azotos, spuse fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
avea o privire ciudată pe față. În mașină se simțea un miros slab. — Adam. — Ce e? — Ce ai făcut? — Nimic. Porni motorul. Mirosul acela... Ceva argintiu îi atrase atenția. Se uită pe podea, între picioarele fratelui lui, și văzu cilindrul argintiu. Se aplecă și îl ridică. Era ușor. — Adam ... — N-am făcut nimic! Josh clătină cilindrul. Era gol. — Am crezut că era ceva azotos, spuse fratele lui. — Idiotule. — De ce? N-am făcut nimic. — Este pentru șobolani, Adam. Tocmai ai inhalat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
cu o sclipire roșie orbitoare și scălda zona de parcare alăturată într-un portocaliu închis. Când ieși din clădire, președintele Rick Diehl se opri să-și pună ochelarii de soare și apoi se îndreptă spre noul său Porsche Carrera SC argintiu. Își iubea mașina, pe care o cumpărase cu o săptămână înainte, pentru a sărbători divorțul său iminent ... — Ei drăcie! Nu-i venea să-și creadă ochilor. — Dar-ar dracii-n ea de treabă! Locul lui de parcare era gol. Mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
superficialități emoționale și spirituale atotcuprinzătoare“. Charlton adaugă că oamenii moderni „nu au profunzimea de caracter care părea atât de normală în trecut“. Capitolul 42 — Ellis, ce este în tubul acela? întrebă doamna Levine. Fiul ei ținea în mână un tub argintiu, cu o ceașcă mică de plastic în vârf. Erau în camera de zi a casei părintești din Scarsdale. Afară, muncitorii lucrau gălăgios în garaj. Făceau reparații: pregăteau casa de vânzare. — Ce este în tub? repetă ea. — Este un nou tratament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
vreun agent de recuperare a fugarilor? — Cunoaștem, spuse Rodriguez. — Atunci, dă-i un telefon, zise Diehl. Chiar acum. Capitolul 53 Vasco Borden stătea în fața oglinzii și se examina cu un ochi de profesionist, în timp ce își dădea cu fard pe marginile argintii ale ciocului. Vasco era un bărbat solid, de 1,90 metri și 120 kilograme, numai mușchi, nouă la sută grăsime corporală. Capul ras și ciocul negru tuns îl făceau să semene cu un diavol. Un diavol dat dracului. Intenția lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]