2,248 matches
-
(n. 9 noiembrie 1909 - d. 7 februarie 1995) a fost arheolog specializat in civilizația etruscă și arta acestei civilizații. La începutul carierei sale s-a ocupat de cercetările din Templul lui Apollo la Veii. El este creatorul disciplinei moderne a etruscologiei. A publicat numeros material arheologic și a întemeiat un institut
Massimo Pallottino () [Corola-website/Science/302975_a_304304]
-
Arheologia africană este o sub-disciplină a arheologiei care studiază continentului african. Continentul Africa are cea mai lungă evoluție umană în comparație cu alte regiuni de pe glob și o mare varietate de subiecte de studiu pentru arheologi. În general în evoluția arheologiei, cercetătorii s-au ocupat aici de Egiptologie și mai puțin de restul continentului. Cele mai timpuri situri arheologice africane sunt situate în Marele Rift African în estul Africii, unul din cele mai celebre astfel de
Arheologie africană () [Corola-website/Science/302992_a_304321]
-
care au pe avers simbolul orașului, repezentat de un vultur pe un delfin spre stânga, și legenda IΣTPI încadrate într-un pătrat incus iar pe revers două capete umane alăturate și inversate. Cetatea Histria a fost identificată, în 1868, de către arheologul francez Ernest Desjardins, iar cercetările arheologice propriu-zise au fost inițiate în 1914 de către Vasile Pârvan. Chiar în prima campanie de cercetări arheologice de la Histria, Vasile Pârvan a descoperit o inscripție intitulată "Horothesia", care evidenția granițele teritoriul histrian în vremea lui
Histria () [Corola-website/Science/299504_a_300833]
-
din regiune, datând din secolul VI d.C. Bazilica episcopală de la Histria, un edificiu de peste 60 de metri lungime și 30 de metri lățime, care ocupa aproape 2% din suprafața cetății târzii, a fost scoasă la lumină în anul 1969, de arheologul Alexandru Suceveanu. Bazilica episcopală construită în centrul orașului vechi reprezintă cea mai importantă descoperire de la Histria, întrucât acest lucru însemna faptul că, în secolele V - VI, Histria a ajuns la rangul de episcopie. În 1994, tot Alexandru Suceveanu a descoperit
Histria () [Corola-website/Science/299504_a_300833]
-
și Epoca Modernă. Lucrarea lui este o istorie seculară, lipsită de aportul Bisericii, fiind de factură tipic romană, dramatizată, retorică, literară și rațională, lipsind miracolele. Reprezintă prima mare lucrare a istoriei moderne. Flavio Biondo (1392-1463), umanist, renascentist, unul dintre primii „arheologi”, este secretar în cadrul cancelariei mai multor papi (Pius al-II-lea), și cel care a inventat conceptul de „Ev Mediu”. A scris lucrări precum: "Roma Illustrata", unde reproduce o topografie a Romei Imperiale; "Italia Illustrata" - lucrare dedicată istoriei provinciilor italiene; "Istoria de la
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
cinci secțiuni distincte,pentru a îndeplini cerințele expunerii exponatelor, alături de vestigiile arheologice găsite pe aceste locuri. Cea mai însemnată descoperire a fost făcută de preotul paroh Ioan Bălașa, tatăl marelui pictor Sabin Bălașa, originar din Dobriceni, care preot, numismat și arheolog pasionat, a scos la lumină făcând săpături, obiecte dintr-un mormânt de soldat trac.(Dealul lui Bucică). Obiectele se află în prezent la muzeul sătesc din Dobriceni, înființat în anul 1973 de către învățătorul Mircea Popescu, nepotul ctitorului școlii, muzeu condus
Dobriceni, Olt () [Corola-website/Science/298963_a_300292]
-
pătrați, punând zidul cetății în pericol de prăbușire pe o lungime de aproximativ 30 de metri. Amenajarea parcării a fost plătită de Consiliul Județean Hunedoara, fiind destinată turiștilor veniți să viziteze situl și s-a făcut fără aprobarea sau supravegherea arheologilor . Planuri, relevee Reconstituiri 3D Tur virtual Video
Sarmizegetusa Regia () [Corola-website/Science/299029_a_300358]
-
sunt trei obiecte mici și străvechi de lut. În Transilvania, în localitatea Tărtăria din județul Alba, între Alba Iulia și Orăștie, echipa cercetătorului clujean Nicolae Vlassa a descoperit, în anul 1961, trei tăblițe de lut. Este cunoscut faptul că arheologul Nicolae Vlassa nu a fost prezent pe șantierul arheologic în momentul în care s-au găsit tăblițele de lut. Tăblițele, care au fost datate în jurul anului 5.300 î.Hr., de cercetătorul german , au simboluri similare , fiind subiectul a numeroase și
Tăblițele de la Tărtăria () [Corola-website/Science/299031_a_300360]
-
a fost o civilizație din epoca bronzului care a apărut pe insula Creta și înflorit din aproximativ secolul al XXVII-lea î.Hr. până în secolul al XV-lea î.Hr.. A fost redescoperită la începutul secolului datorită activității arheologului britanic Arthur Evans. Will Durant face referire la civilizația minoică ca „prima verigă din lanțul european”. Se consideră că primii locuitori ai Cretei au venit pe insulă acum cca. 128 000 ani, în timpul paleoliticului mijlociu. Cu toate acestea, până la începutul
Civilizația minoică () [Corola-website/Science/304501_a_305830]
-
-lea î.Hr. nu au existat semnele unei agriculturi avansate. Apariția acestei civilizații și perioadele de bruscă înflorire întrerupte de cataclisme rămân un mister. Termenul "minoic" provine de la numele regelui legendar cretan Minos și a fost folosit pentru prima dată de arheologul englez Arthur Evans. Cea mai timpurie civilizație europeană de nivel înalt, civilizația minoică, a luat naștere în bazinul oriental al Mării Mediterane, pe insula Creta. După declinul civilizației minoice, locul în acest spațiu i-a fost luat de cultura miceniană
Civilizația minoică () [Corola-website/Science/304501_a_305830]
-
Din acest motiv , se crede ca declinul civilizatiei minoice a fost datorat unei combinații de cutremure și războaie de conflict cu micenienii din Grecia continentală sau Egipt ,care si-a extins si dezvoltat comerțul în Marea Mediterană imediat. Cu toate acestea , arheologii au ajuns să creadă că motivul pentru căderea minoica a fost un conflict politic intern . Dovezile includ morminte de tip micenian numite " tholos " sau " morminte războinice " . Analiza recenta arată că oamenii îngropați în " morminte războinice " nu proveneau de pe continent , dar
Civilizația minoică () [Corola-website/Science/304501_a_305830]
-
se axa pe zeități de sex feminin. Femeile oficializau ritualurile și ceremoniile. Existența statuilor ce reprezintă preotese și frescele care prezentau bărbații și deopotriva femei ce participau în aceleași sporturi, cum ar fi săritura peste taur, i-au făcut pe arheologi să concluzioneze că bărbații și femeile erau egali din punct de vedere social. Moștenirea era pe linie maternă. Pe fresce, culoarea poate distinge sexul personajelor: pielea bărbaților era pictată într-o culoare brun-roșcată, iar la femei pielea era pictată în
Civilizația minoică () [Corola-website/Science/304501_a_305830]
-
Creta căzuse sub ocupația războinicilor veniți din peninsula Pelopones (Grecia), ca aheii sau micenienii. Colecția de artă minoică se află în muzeul de la Heraklion, în apropiere de Cnossos, pe litoralul nordic al Cretei. Prin intermediul resturilor de ceramică ale culturii materiale, arheologii au definit cele trei faze ale culturii minoice (EM, MM, LM). Cum obiectele din lemn și textile au dispărut prin descompunere, cele mai bine conservate urme ale artei minoice care au supraviețuit sunt obiectele din ceramică, palatele din piatră cu
Civilizația minoică () [Corola-website/Science/304501_a_305830]
-
Tarquinius l-au reprofilat și consolidat cu ziduri laterale, menținându-i însă cursul relativ sinuos. Din punct de vedere tehnic, lucrarea inițială nu reprezenta o lucrare de canalizare ci una de reprofilare și regularizare a unui curs de apă. Unii arheologi conderă eronată cronologia conform căreia execuția inițială a canalului a avut loc în perioada regilor Romei, deoarece, în special pe tronsoane aval, nu au fost găsite urme ale unor lucrări atât de vechi. Aceste argumente nu au niciun fundament tehnic
Canalizarea Romei antice () [Corola-website/Science/304625_a_305954]
-
romană și Pliniu se plânge de aceste efecte. Există diferite relatări, mai mult sau mai puțin credibile, că în anumite cazuri Romanii aruncau cadavrele unor persoane indezirabile în Cloaca Maxima. Printre acestea se află împăratul Elagabalus și Sfântul Sebastian. Unii arheologi consideră că sistemul de canalizare al Romei antice nu era eficient deoarece erau foarte puține reședințe care erau conectate la sistemul de canalizare. Totuși, după anul 100 AD, când rețeaua de canalizare era practic terminată a început și racordarea la
Canalizarea Romei antice () [Corola-website/Science/304625_a_305954]
-
a luat mierea. Apicultorii au folosit stupii și au recoltat miere de la ei cu cel puțin 4500 de ani în urmă. Pe parcursul ultimelor decenii (din anii 1800 până în prezent), cunoștințele despre apicultură au crescut, ca urmare a cercetărilor efectuate de arheologi, filologi și oameni de știință. Se presupune că primii oameni au luat miere de la albine din cuiburile construite în copaci sau în alte locuri. Colectarea de miere din cuiburi sălbatice se efectuează până în prezent, cu excepția regiunilor unde a fost înlocuită
Apicultură () [Corola-website/Science/303685_a_305014]
-
cea mai veche cultură neolitică din Dobrogea. Ea a cunoscut o lungă perioadă de înflorire, care s-a prelungit până la nașterea variantei pontice a culturii Gumelnița, influențând-o și pe aceasta. Fazele timpurii ale culturii Hamangia au fost sincronizate de arheologi cu evoluția culturilor Criș și Boian. Apărută pe teritoriul Dobrogei, această cultură de origine est-mediteraneană evoluează pe parcursul celei de a doua jumătăți a mileniului al V-lea î.Hr și începutul mileniului următor. Ea se subdivide în mai multe faze
Cultura Hamangia () [Corola-website/Science/303821_a_305150]
-
descoperite rămășițele a 2.000 de bărbați, femei și copii. După ce au murit asfixiați, cadavrele lor au fost acoperite de cenușă, care a întărit și păstrat conturul corpurilor. Ulterior, cadavrele s-au descompus, lăsând în urmă un soi de mulaj. Arheologii care au descoperit aceste mulaje au umplut spațiile goale cu ghips, relevând în detaliu pozițiile în care au murit victimele vulcanului. Și restul orașului pare a fi conservat în urma trecerii timpului. Simple obiecte care spun povestea vieții de zi cu
Vezuviu () [Corola-website/Science/303857_a_305186]
-
spațiile goale cu ghips, relevând în detaliu pozițiile în care au murit victimele vulcanului. Și restul orașului pare a fi conservat în urma trecerii timpului. Simple obiecte care spun povestea vieții de zi cu zi în Pompey sunt la fel de valoroase pentru arheologi ca și statuile și frescele. Abia în 1982 au fost descoperite la Herculaneum primele rămășițe umane. Sutele de schelete descoperite poartă urmele care atestă moartea oribilă de care au avut parte. Ultima sa erupție a avut loc în 1944, iar
Vezuviu () [Corola-website/Science/303857_a_305186]
-
civilizației Văii Indusului, situat la circa 80 km sud-vest de actualul oraș pakistanez Sukkur, Sindth. Numele său înseamnă „colina celor morți”. , a fost construit circa în anul 2.600 î.Hr., abandonat cam în anul 1.700 î.Hr. și descoperit de arheologi în anul 1921 în timpul construirii unei căi ferate, cănd lucrătorii au început să sape chiar lângă acea colina. Se remarcă construcția orașului care are forma de rețea și drumuri paralele. Locuințele aveau fiecare propria cameră de îmbaiere dotată cu toaletă
Mohenjo-daro () [Corola-website/Science/303993_a_305322]
-
vârful turnului. Zigguratul era împărțit în șapte etaje, deoarece sumerienii credeau că zeii coborau din cer în șapte zile. Sumerienii au fost unul dintre popoarele are au trăit în Mesopotamia. Sumerienii erau un popor non-semitic fiind astfel un popor migrator. Arheologii ne explică faptul că această cultură sumeriana este continuitatea celei dintâi perioade a Ubaidului Timpuriu (5300-4700 î.e.n.). Poporul sumerian s-a așezat pe teritoriul acesta și au început să locuiască în zonele fertile irigate de râurile Tigru și Eufrat. Sumerienii
Sumer () [Corola-website/Science/303985_a_305314]
-
toate părțile de frontiere naturale: deșert, mare și în sud de munți dar influență sumeriana în perioada acestor începuturi este recunoscută azi de egiptologi: construcțiile din cărămidă, forma corpului navelor, folosirea sigiliilor cilindrice, temele artistice preluate de către egipteni de la sumerieni. Arheologii împreună cu egiptologii și istoricii recunosc faptul că aceasta influență a fost de scurtă durată și că a avut doar un rol stimulent, de catalizator. Influențele suferite nu au devenit imitații. Temele artistice sumeriene - cum observa istoricul A. Toynbee „au dispărut
Sumer () [Corola-website/Science/303985_a_305314]
-
sumerienii au creat orașe mici (state), fiecare având propria să formă de guvernământ, conduse de câte un prinț sau rege care stătea în fruntea societății. Alături de rege stătea și marele-preot. Religia acestor triburi era politeista cu o mare influență animista. Arheologii au explicat că toată societatea era construită pe o cultură și religie animista. Oamenii credeau în ZI (spirite) cărora le slujeau organizând tot felul de ceremoniale păgâne. Profesorul Jastrow spunea că zeii erau personificarea soarelui și a lunii, putere manifestată
Sumer () [Corola-website/Science/303985_a_305314]
-
ace, care sunt denumite scriere cuneiformă. Sumerienii erau caracterizați ca fiind un popor politeist folosind scrierea cuneiformă pe plăci de ceramică sau lut. Obiecte diferite erau reprezentate prin simboluri diferite, iar numărul acestora era prezentat prin repetiție. (În zona Mesopotamiei arheologii au găsit sute de mii de plăci cu astfel de scrieri.) Limba și cultura anticului Sumer au rămas secrete până la mijlocul secolului al XIX-lea, când arheologii au început să descopere pe teritoriul Irakului vaste depozite ascunse de tăblițe de
Scriere cuneiformă () [Corola-website/Science/304048_a_305377]
-
prin simboluri diferite, iar numărul acestora era prezentat prin repetiție. (În zona Mesopotamiei arheologii au găsit sute de mii de plăci cu astfel de scrieri.) Limba și cultura anticului Sumer au rămas secrete până la mijlocul secolului al XIX-lea, când arheologii au început să descopere pe teritoriul Irakului vaste depozite ascunse de tăblițe de argilă. Unele dintre ele, vechi de aproximativ 4.000 de ani, alcătuiesc cel mai vechi manual de medicină cunoscut în lume. De asemenea, necesitățile administrative au stimulat
Scriere cuneiformă () [Corola-website/Science/304048_a_305377]