13,008 matches
-
catedră, unde va fi titularizat în 1913, la Muzeu, la Academie (în 1920-1923 e vicepreședinte, iar din 1923 secretar general), prezența în presă sunt amplificate prin susținute preocupări de natură organizatorică și administrativă, și mai cu seamă de intense cercetări arheologice, efectuate, cu colaboratori, mai ales în Dobrogea. Pe deasupra, conferențiază în cadrul Universității de Vară de la Vălenii de Munte, al Ligii Culturale pentru Unitatea Tuturor Românilor, întreprinde călătorii de studii în străinătate și excursii științifice cu studenții în Transilvania. Scoate în 1913-1914
PARVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288699_a_290028]
-
singura nemurire considerată reală de istoric, cea în virtutea căreia dispăruții trăiesc viața ideală în conștiința urmașilor. Mai mult ca probabil, savantul a proiectat peste lumea dedusă din extrem de săracele izvoare literare ale Antichității și mai cu seamă din laborioasele investigații arheologice întreprinse o lume a propriului spirit. În viziunea lui P. dacii erau un popor de țărani, harnic, pașnic și drept, de o exemplară moralitate; casta preoțească unea anahoreți locuitori în peșteri, disprețuitori ai plăcerilor trupești, necunoscând vinul și femeia, nici
PARVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288699_a_290028]
-
du portrait dans l’historiographie latine, publicată în același an, iar mai târziu doctor honoris causa al universităților din Lyon și Geneva, membru corespondent (1963) și titular (1990), președinte al Secției de istorie și arheologie a Academiei Române, membru al Institutului Arheologic German și al Institutului Arheologic Austriac, membru corespondent, apoi asociat, al Institutului Franței (Académie des Inscriptions et Belles-Lettres), membru corespondent al Academiei Britanice, precum și președinte al Federației Internaționale a Asociațiilor de Studii Clasice. A debutat cu studiul „Occentare sive carmen
PIPPIDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288823_a_290152]
-
latine, publicată în același an, iar mai târziu doctor honoris causa al universităților din Lyon și Geneva, membru corespondent (1963) și titular (1990), președinte al Secției de istorie și arheologie a Academiei Române, membru al Institutului Arheologic German și al Institutului Arheologic Austriac, membru corespondent, apoi asociat, al Institutului Franței (Académie des Inscriptions et Belles-Lettres), membru corespondent al Academiei Britanice, precum și președinte al Federației Internaționale a Asociațiilor de Studii Clasice. A debutat cu studiul „Occentare sive carmen condere”. Contribuție juridică la lămurirea
PIPPIDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288823_a_290152]
-
Recherches sur les colonies grecques du litoral roumain de la Mer Noire (1975), Parerga. Écrits de philologie, d’épigraphie et d’histoire ancienne (1984), Studii de istorie și epigrafie (1988). A coordonat și Dicționar de istorie veche a României (1976). Pasiunea arheologică pentru reconstituirea lumii vechi, cu specială preocupare pentru coloniile grecești de pe țărmul dobrogean al Pontului Euxin, nu lasă deoparte nici un domeniu al cunoașterii, inclusiv mărturiile filologice, literare și de istorie a religiilor, pe care le supune unor comentarii erudite, atent
PIPPIDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288823_a_290152]
-
Aurel Vulpe, iar ca redactor răspunzător figurează George Duma, colectivul redacțional schimbându-se pe parcurs. În editorialul-program, intitulat Sub două îndemnuri, se arată: „S-au strâns, prin urmare, laolaltă, toți cei d-aci, care s-au manifestat pe terenul istoric, arheologic, artistic în general, și au fundat «Ponticele», în amintirea celui dintâi poet care a trăit, a visat și s-a stins pe țărmul mării noastre”. Sunt publicate versuri de Al.T. Stamatiad, George Gregorian, N.I. Herescu, Ion Minulescu, Radu Gyr
PONTICE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288881_a_290210]
-
turci, detalii despre obiceiurile, portul și limba lor de origine latină. În cele două capitole despre Transilvania vorbește despre frumusețea și bogăția legendară a provinciei, despre cetățile și orașele ei și despre existența celor patru națiuni (valahii fiind, conform vestigiilor arheologice, urmașii romanilor). O. este, se pare, primul român care afirmă în scris unitatea de neam, de origine și de limbă a românilor din Țara Românească, Moldova și Transilvania. Pentru ideile sale va fi citat de stolnicul Constantin Cantacuzino, de Samuil
OLAHUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288517_a_289846]
-
antiquités de la Roumanie). Călătorește în Rusia, Danemarca, Turcia, Grecia, Elveția, Italia, irepresibil atras de istorie și de artă. Devine, în septembrie 1870, membru al Societății Academice Române, în 1879 fiind desemnat secretar general al forului. Fără a-și părăsi cercetările arheologice și istorice, ale căror rezultate le publică în „Trompeta Carpaților”, „Românul”, „Columna lui Traian”, răspunde solicitărilor Academiei mai cu seamă în chestiunile filologice: traducerile din greacă și latină (Despre condițiunile unei bune traducțiuni a autorilor clasici în limba română, 1874
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
Pagini regăsite, îngr. și pref. Geo Șerban, București, 1965; Opere, vol. I, îngr. G. Pienescu, Tudor Vianu, Virgil Cândea, pref. Tudor Vianu, vol. II, îngr. Marta Anineanu, Virgil Cândea, pref. Al. Dima, vol. IV, îngr. și introd. Mircea Babeș, studii arheologice Radu Harhoiu și Gh. Diaconu, vol. V, partea I, îngr. Marian Ciucă și Alexandru Avram, introd. Alexandru Avram, vol. VIII-XIII, îngr. Nadia Lovinescu, Filofteia Mihai, Rodica Bichiș, introd. Al. Dima, București, 1965-1996; Pseudo-cynegeticos. Scene istorice din cronicele românești. Câteva ore
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
și studia rezultatul în funcție de alegerile strategice ale jucătorilor. Se pot face observații în mod nemijlocit, urmărind subiecții și comportamentul lor în arenele respective, sau se pot face observații în mod indirect, prin examinarea artefactelor produse de aceștia (de exemplu, urme arheologice ale civilizațiilor trecute,dale uzate din pardoseala unui muzeu, cantitatea și tipul de deșeuri sau gunoi produse). Aceste observații pot fi libere, permițând celui care este observat să afle de prezența observatorului, sau ascunse vederii, putând constitui o parte a
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
documente, ci o interpretare a lor într-un anume fel, propunând o privire specifică asupra literaturii: cea „de laborator”. „Diferența dintre acest din urmă demers și primele operații este tot atât de mare ca și cea dintre săpăturile efectuate pe un șantier arheologic și folosirea lor de către specialiștii care știu, din câteva vestigii disparate, să recompună și să reînvie o întreagă lume dispărută.” Având drept paradigmă exemplară activitatea lui Perpessicius și drept argument irefutabil faptul că în absența cufărului cu manuscrise lăsat lui
OPREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288554_a_289883]
-
la „Falanga”, „Ritmul vremii”, „Universul literar”, „Familia”, „Viața românească”, „Ramuri”, „Steaua”, „Luceafărul”, „Vatra”, „Manuscriptum” ș.a. Prima carte, Trepte, îi apare în 1944. Poezia lui P. se resimte de experiența simbolistă. Lumea copilăriei, trecutul, amintirea - teme recurente în operația de excavare arheologică a eului liric - prind corp prin evocarea, similipillatiană, a toamnelor, viei, gutuiului, a bunicilor, ca și a universului formativ livresc (Hans Christian Andersen, Frații Grimm, Walter Scott, romanticii francezi). Evocarea, mizând mai mult pe muzicalitate decât pe imaginea vizuală, e
PAPASTATE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288676_a_290005]
-
ale unor civilizații (greacă veche, indiană, iudaică, medievală creștină), dar a făcut-o fără a infiltra în artistic ideologicul, fără a proiecta în veacuri și milenii trecute idealuri ale epocii sale. Excluzând subiectivitatea, implicarea vădită a poetului, p. practică reconstituirea arheologică neutră. Pe de altă parte, cultul pentru perfecțiunea execuției se exprimă, la unii dintre componenții școlii, în frunte cu Hérédia, prin compunerea de poezii în forme fixe, în special în aceea a sonetului. În poezia românească nu s-a cristalizat
PARNASIANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288697_a_290026]
-
se constată și o evidentă continuitate a definițiilor tradiționale, explică M. Ea intervine sub forma unor definiții unanim acceptate, adesea însă doar tacite, subînțelese - pe de o parte, și atrofiere, clasicizare, academizare - pe de alta. Este, într-un sens, stratul arheologic al ideii bimilenare de literatură. Cuvântul cheie este arheologie. Pe întreg parcursul exegezei de aici M. excavează sistematic și meticulos. În fundațiile edificiilor avangardiste și al zgârie-norilor speculativi contemporani se ascund vestigii milenare. Show-urile epatante, cu focuri de artificii
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
echivalență între caracterul aparent imediat al vorbirii și gândirea total transparentă. Evitând identificarea caracterului nemijlocit al rostirii cu „prezența pură” (autoconsistentă) a sensului sau, altfel spus, refuzând conceperea interpretării scrierii după modelul dialogului verbal, Derrida vede în hermeneutică o știință arheologică. Limbajul este structurat ca un sistem de trimiteri poștale: întrucât totul e semn, nimic nu e lipsit de însemnătate. Nu doar pluralitatea, ci orice mediere lingvistică e suspectă. Derrida contestă nu doar paradigma teologică a „înțelegerii nemijlocite” în revelația Cuvântului
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
un giulgiu textual, chipul lui Hristos este invizibil imprimat în cuvintele Scripturii (J.-L. Marion). Radiografiei îi corespunde aici, în lectura Scripturii, efortul de purificare lăuntrică și rugăciunea neîncetată. Revelația chipului lui Hristos nu se produce la capătul unei practici arheologice sau al unei investigații critice. Numai o inteligență crucificată va descoperi „comoara ascunsă”. Unitatea dintre Vechiul și Noul Testament stă în cunoașterea lui Iisus Hristos ca „Domn și Dumnezeu” (Ioan 20, 28). Această credință este la temelia recunoașterii de către Biserică a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
seminale din sîngele leviatanului și fără a-i lăsa necercetată nici cea mai ascunsă cută a intestinelor sale. După ce i-am descris aproape în întregime particularitățile anatomice și modul de existență, rămîne să-l glorificăm și din punct de vedere arheologic, fosilifer și antediluvian. Aplicați la orice altă făptură - bunăoară la furnică sau la purice - acești termeni ar putea să pară exagerat de pompoși. Dar cînd leviatanul e tema, lucrurile se schimbă. întreprind această operă clătinîndu-mă sub povara celor mai grele
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
a naturii, cum ar fi marele canal turkmen, stațiunile hidroelectrice de la Kahovka și Stalingrad, schimbarea deșerturilor În regiuni mănoase, oprirea vânturilor secetoase prin perdele păduroase de protecție, marile expediții, iar la noi Canalul Dunăre-Marea Neagră, hidrocentrala de la Stejar-Bicaz, noile descoperiri arheologice - iată câteva din motivele unei posibile literaturi fantastice de tip nou, de care avem nevoie. (Ă)”. * Așadar, În lipsa unei literaturi fantastice, În prezența unor romane istorice puține, cele mai multe discuții se axează În jurul prozei inspirată din actualitate, fie apărută În volum
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
din străinătate: „Pe acești frați ai noștri locuind în țările străine, purtând greul jug al străinismului, i-am cercetat de aproape, vorbind despre ei în destule scrieri ce am publicat”. A. D. Xenopol, în 1904, aprecia că pe tărâm etnografic, folcloristic, arheologic și literar, B. este cel dintâi care s-a interesat de soarta românilor trăitori în diferite țări, încercând să le redeștepte iubirea pentru muzica și tradițiile strămoșilor lor. SCRIERI: O călătorie în Dobrogea, Iași, 1880; Despre crestăturile plutașilor pe cherestele
BURADA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285952_a_287281]
-
componența comitetului de redacție, din care făcea parte, de la 10 mai 1881, și Calistrat Hogaș, nu au modificat programul stabilit inițial. Se prevedea o acțiune de răspândire a cunoștințelor științifice în rândul tineretului. Se adaugă intenția de a studia urmele arheologice și istorice, monumentele de arhitectură, tradițiile etnografice și folclorice, bogățiile naturale etc. Coloanele revistei ilustrează, în bună măsură, aceste variate preocupări, deși, în puținii ani de apariție și cu mijloacele științifice sau de informare existente atunci, nu s-au putut
ASACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285465_a_286794]
-
stilului de viață, corespunzându-i forța creatoare, individualitatea și realitatea practică. Prezența evreilor în Balcani și în Polonia datează din antichitate, urme ale habitatului lor, cimitire, sinagogi, monede, inscripții pe piatră fiind descoperite cu deosebire în ultimele decenii prin săpăturile arheologice efectuate în Iugoslavia, Ungaria, România, Grecia. Împrejurările stabilirii sunt diferite; în genere, ele sunt dependente de situația politică a timpului, de militarismul imperiilor care își împart sferele de influență în Europa, Orientul Apropiat și Africa de Nord. Cele dintâi contacte ale evreilor
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
pusă de un decurion roman cu un cognomen de origine iudaică (p. 292); pentru alte descoperiri vezi și Inscripțiile Daciei romane, vol. I și III, București 1975 și 1977. Pentru moneda Simon Bar Kochba, vezi Nicolae Gudea, „O interesantă descoperire arheologică în județul Caraș-Severin”, în Revista cultului mozaic, XVII, 1972, p. 271. În Muzeul evreiesc din Ungaria, găzduit în aripa stângă a Marelui Templu din Budapesta, sunt expuse cele dintâi dovezi scrise ale existenței evreiești în Câmpia Panonică, având o vechime
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
perimată prin venirea lui Cristos. Aici, actualitatea Părinților pare de netăgăduit, deoarece numai metoda exegetică a Părinților, care văd În Vechiul Testament figuri (typoi) ale lui Cristos, poate face ca „Vechiul Testament să Înceteze a mai fi privit ca o simplă curiozitate arheologică și să devină o hrană vie pentru suflete”. Dar, Încă o dată, atenție!, nu e vorba de o Întoarcere in illo tempore, de o nostalgie paseistă. „Efortul care ni se cere”, precizează Daniélou, „este de a regăsi, dar În raport cu achizițiile științei
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
în decembrie 1862 „Buciumul”, suspendat în decembrie 1864 de M. Kogălniceanu, dar reluat, în martie 1865, sub alt nume, „Trompeta Carpaților”. Director al Arhivelor Statului (1864), ales, în sfârșit, deputat, după tentative infructuoase, B. își continuă, periodic, excursiile și cercetările arheologice, începute în 1845. E desemnat președinte al Comitetului arheologic din București, iar în continuare, inspector al muzeelor, membru al Societății geografice române, membru de onoare al Société de géographie comparée și la Socieété française de numismatique et d’archéologie. În
BOLLIAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285808_a_287137]
-
M. Kogălniceanu, dar reluat, în martie 1865, sub alt nume, „Trompeta Carpaților”. Director al Arhivelor Statului (1864), ales, în sfârșit, deputat, după tentative infructuoase, B. își continuă, periodic, excursiile și cercetările arheologice, începute în 1845. E desemnat președinte al Comitetului arheologic din București, iar în continuare, inspector al muzeelor, membru al Societății geografice române, membru de onoare al Société de géographie comparée și la Socieété française de numismatique et d’archéologie. În 1877, acest om care nu a cunoscut niciodată odihna
BOLLIAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285808_a_287137]