21,099 matches
-
vise umbră lor/ s-ar fi-nclinat spre noi ocrotitor" (Navală nordului). Dicția glacial-clasicizantă e răzbunata de glaciațiunea firii: " Oprită-i teamă că un obrăzar/ pe arborii înstrăinați,/ stă ghiața-n fluviu pînă la prașele./ Sufletul tău învie anevoie" (Ruine cu aripi). Ninsorile devin tot mai frecvente, indicii ale alienării: Din pămînt, un strigăt m-a ajuns,/ mîinile-mi umblă pe chip înstrăinate de lacrimi,/ și cine mă va crede?/ Ce noapte mă duce în jos, ce ninsoare zadarnica?" (Din pămînt, un strigăt
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]
-
suferit. "Robirea celor mai slabi" apare, în mod necesar, în înfruntarea dintre clase. Naivitatea luminoasă a lui Kogălniceanu speră că, avansînd, civilizația se va lepăda de ea. Noi, oameni cu un veac mai bătrîni, putem să-i spunem că sub aripa civilizației ea doar devine mai perfidă. La fel, netrecut încă prin marile tulburări ale secolului, crede că civilizația întemeiată pe dreptate nu-i poate aduce nici unui stat pieirea. Dreptatea mai binelui va scoate, însă, la iveală, curînd după moartea lui
În urma unui târg de carte by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9041_a_10366]
-
ci și în deceniile următoare. Acest deschizător de drumuri în literatura română a avut conștiința clară a inovației: cînd exprimă această conștiință în versuri, o face însă în felul următor: "Cele neguri ce-s în rîpa Aheronului născute, A lor aripi întinsăse prest-a Daciei cîmpie, Iar fantomi a nopței oarbe, prin un somn de trîndăvie, }ineau mult timp îngînată a românilor virtute. însă pronia îndurată a sfărmat fatale fere Ș-a doritului Luceafăr ni răsare-acum scînteia, Ce pre soarele mînește de la
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
în românește. Renașterea speranței e celebrată într-un limbaj dintre cele mai tradiționale, legat prin toate firele de secolul precedent. Mitologia greco-romană (Aheronul) este chemată să formeze personificări banale și cuminți ( Cele neguri, născute în rîpa Aheronului, întinsăse a lor aripi); epitetele rămîn, toate, abstract-noționale (noapte oarbă, pronie îndurată, fatale fere, doritul Luceafăr). Suntem la distanță imensă de limbajul romantic ce ar fi trebuit să celebreze deschiderea spre o nouă lume. Cea mai perceptibilă influență italiană se regăsește în prozodia novatoare
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
trecînd în verbe o formă, o lumină, o culoare, retrăiesc sentimentul pe care îl încercam în copilărie cînd fixam, omorînd, frumoșii fluturi în insectar. îmi amintesc halucinant repulsia și mila pe care le trăiam în timp ce înfigeam cu groază acul între aripile zbătîndu-se ale insectei și, mai ales, îmi amintesc implacabila necesitate a gestului meu". O asemenea "fixare" sacrificială ar fi unica modalitate de conservare a frumuseților, mai exact a emoției declanșate de acestea: Fixarea în ace era singura formă de perpetuare
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
lemnul creionului ca o ascuțitoare? Să-l taie fără să-l rănească, nici să-l doară, făcîndu-l numai să cliveze, într-o doară, ca plăcile de-ardezie (nu de gresie), - printr-o exsanguă progresie de sfredel care lasă,-n urmă, aripi de fluture și pudră de grafit" (ibidem). O identică năzuință de redempțiune s-ar spune că-i dictează bardului formula "îngropării" unor versuri în țarina prozastică. Ne îngăduim a reproduce textul cu pricina, marcînd separarea disimulatelor stihuri: "Granitul are un
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
spune că sînt dulci. Glicinele au gust de glicerină" (Sora Glyceria). Sau acest răsfăț al miresmelor angelice într-o joculară montură literară: "Parfumeria s-a umplut de îngeri. îngerii par fumul unui rug: parfumul unei rugăciuni în ger. îngerii au aripi pectinate, nestașnice ca niște branhii care transformă aeru-n parfum. Pieptenele lor, numai parfum, depene arsele peneturi ale noastre! Il est de forts parfums oů nait le Beau de l^Air... Frumosul Aerului e parfumul - un elf ostatic într-o sticlă
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
de regina nopții, clătinate de zbuciumul vânturilor de seară, slobozeau cel mai tare miros de floare a grădinilor - și cel mai iubit. Domneau, mai cu seamă, florile de târziu ale Toamnei, diminețile roșii, crizantemele imperiale cu petale mai fine decât aripa libelulei, aurii, albe până la transparență, cu acel iz puternic învingând primele rafale de frig. Iar acestea, tot diminețile, la deschiderea ferestrelor stârneau o poftă de viață, de împlinire, de făpturi, pe care nici un alt anotimp nu o cunoștea, când se
Înaltele Toamne by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9092_a_10417]
-
stereotipiile maniacale și intervențiile misterioase, concertate abstract etc. Interpolarea în film a unor indicații/ avertismente scrise pe pereți sau jocurile de cuvinte precum cele înscrise pe tricouri, Preda Porter sau Helmis, - Cezar Helmis este producătorul filmului, iată că ficțiunea prinde aripi și-i transformă pe toți în personaje! -, fac parte din același ludic avangardist cu specularea și sublinierea procedeelor și divulgarea convenției ficțiunii. Altfel, mesajele afișate gen "Ana, totul în jur e muzică!" sunt un fel de soporifice didascalii în deplin
Îngerul gratuit by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9086_a_10411]
-
altor orizonturi morale. Oricît de mult ar mai încerca astăzi firile nostalgice și sensibilitățile pastorale să păstreze arta și artistul în spații aseptice și în unuiversuri prin care circulă doar acei curenți de aer care se nasc din bătaia de aripă a îngerilor, lumea se mișcă încredibil de repede, iar formele simbolice și comportamentul artistic se primenesc odată cu ea. Artistul, indiferent de limbajul în care s-a specializat - în măsura în care această specializare mai există -, se afirmă printr-o gesticulație multiplă, se implică
Un disident universal by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9128_a_10453]
-
la anihilarea grupului pe care-l reprezintă. Dispariția lui Iliescu din partid nu mai e o chestiune de oportunitate, și nici măcar de timp. E o chestiune de necesitate. Sprijinitorii săi vor dispărea odată cu el. Lucrurile au mers prea departe pentru ca aripa care-i include pe Victor Ponta, Cristian Diaconescu, Liviu Dragnea, Titus Corlățan - adică junii care s-au străduit să șteargă de pe blazonul partidului murdăria comunistoidă - să mai înghită postura de trepăduși complet lipsiți de putere, ale căror construcții de durată
Transplant de tip Geoană by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9176_a_10501]
-
lașitate și oportunism. Din această dilemă nu se va putea ieși decât odată cu scoaterea din viața publică activă a lui Ion Ilici Iliescu. Dacă acest lucru nu se va produce în următoarele săptămâni, așa-zișii reformatori ai minusculei (ca forță) aripi Geoană pot să-și caute alte ocupații. Eventual, alt partid.
Transplant de tip Geoană by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9176_a_10501]
-
fine, inaugurarea unor galerii dedicate artei elenistice, etrusce și romane a dus la bun sfârșit procesul de reinstalare a colecției de antichități clasice a Metropolitan-ului, proces care a durat mai bine de un deceniu. Noile galerii reocupă acum o aripă a muzeului care fusese inițial menită expunerii sculpturii clasice. În noua alcătuire, un atriu cu o fântână centrală este înconjurat de mici încăperi amplasate pe două nivele. Respectând proiectul de acum 80 de ani, un plafon de sticlă lasă să
Civilizații mediteraneene la Muzeul Metropolitan by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9239_a_10564]
-
al lumii, se istoricizează simultan cu exprimarea, nu numai ca o consecință a exprimării înseși, ci și prin funcția lor fatală de comentariu asupra unui univers controlat. Tronul, Cubul, Poarta, Pasărea, Stîlpul, Zidul, Radarul, Containerul, Banca, Arcul de triumf, Sarcofagul, Aripile, Îngerul, ca teme recurente, dar și întregul său registru de forme, trimit nemijlocit spre o lume cu morfologii așezate, puternice și recognoscibile, dînd, de multe ori, senzația ciudată că artistul nu inventează, că imaginația sa refuză consemnele mobilizării și că
Alte radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9280_a_10605]
-
și onorariul, de Daniel Vighi, Omul resentimentului, de Max Scheler, Matricea G/ C, de Ioan Buduca, Timpul ce ni s-a dat. Memorii 1944 - 1947, de Annie Bentoiu. Și, orice-ar spune cârcotașii, invidioșii ori resentimentarii din spațiul cultural, Orbitor. Aripa dreaptă, a lui Mircea Cărtărescu: o carte decisivă, care, alături de filmul lui Cristian Mungiu, sugerează că începând cu anul 2007 putem păși cu dezinvolutură în oricare din marile saloane culturale ale lumii. Trec peste alte cărți pe care le-am
O vară fără politicieni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9285_a_10610]
-
mai are cine să o facă, biografia scurtă a lui Virgil Mazilescu ar trebui întregită și cu aceste imagini mai senine ale lui. Combate bine ! Săptămînalul Observator cultural a ajuns în fine, după două luni de așteptare, la romanul Orbitor. Aripa dreaptă. Pe Cronicar nu-l deranjează pregătirile îndelungi pentru întîmpinarea critică a unei cărți, cu condiția ca rezultatul să fie pe măsura lor. Nu e cazul aici. Rubrica "O carte în dezbatere" reunește cronici de Ovidiu Șimonca, Adina Dinițoiu, Bianca
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9283_a_10608]
-
Zizy, cu pasul ei gimnastic, cu o sacoșă neagră în mână, se apropie de avioneta tăcută, nemișcată, ca o gâză în repaus, gata să-și ia zborul, constată că nu o aștepta nimeni. Așteaptă studiind aeroplanul. O jucărie, cu două aripi, părând ceva mai ușor decât ideea de zbor, ori ca zborul însuși, amintindu-și, din filmele, de demult, că pe un as celebru al celui dintâi război mondial, - un neamț - îl chema Richtofen. Doborâse o mulțime de avioane aliate. Și
Marșeuza (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9334_a_10659]
-
teatru în al cărui joc contrastau extremele unei interpretări geniale și care adesea renunța la machiaj și perucă pentru a-și face mai originală creația actoricească. Despre frumusețea lui fizică, despre luminile ochilor săi albaștri peste care se zbăteau, ca aripile de corb, genele negre. Amintirile mele legate de Emil Botta vin din ultimii săi doi ani de viață. Ani chinuiți de o boală cardiacă severă ce-i înghițea, treptat, viața. Nu arăta nimănui chipul bolii sale. Nu se plîngea. Semnul
Amintirea lui Emil Botta by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/9371_a_10696]
-
fie întâmpinat cu o prejudecată favorabilă, și doar dacă intervenea ceva cu adevărat condamnabil în comportamentul lui se vedea evitat, dar nu mai mult decât atât. Prieteniile erau tolerante, antipatiile la fel. Falsele idealuri nu măturau încă lumea întreagă, cu aripa lor candidă sau uniform smolită; duelul de idei se încheia de cele mai multe ori cu o vorbă de haz. Înțeleptul, care încă servea de model, se mulțumea cu venituri potrivite, atât cât trebuia să trăiască decent; mult mai puțini decât astăzi
Comunismul, așa cum a fost by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9393_a_10718]
-
măsură cele patru cronici empatice semnate de câțiva dintre cei mai în vogă tineri critici ai momentului. Și cum începutul și încheierea fac și desfac totul în materie de recenzii, să spicuim: "Orbitor este de-acum un fluture întreg, "cu aripi identice și neasemănătoare" lopătând, fragil și magnific, între abis și înalt"(Sanda Cordoș) sau "E lumea ORBITOR, din care alte civilizații recoltează substanța energetică P - poate telomeraza, enzima nemuririi, poate substanța V a lui Pynchon -, e cartea care ar trebui
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9391_a_10716]
-
între ele prin destin sau rudenie, ci și întreaga comunitate. Ea aparține imaginarului colectiv și ajută comunitatea să supraviețuiască pierderilor, timpului, într-un continuum temporal la frontiera evanescentă dintre realitate și iluzie, dintre trecut și prezent, peste care plutesc fluid aripile tangoului altui timp, muzica trecutului și a Spaniei eterne.
Mame și fiice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9387_a_10712]
-
un talent, atunci aș numi forța imaginației, ea a fost aceea care, în procesul de creație se cheamă inspirație. I se mai adaugă darul observației, și aici voi pomeni copilul de cinci ani care privea cu încântare nervurile negre de pe aripile fluturilor galbeni. în horoscop, tema ar face referință la o excepțională intuiție - dar nu mă pot pronunța în asemenea termeni despre mine. Un adolescent care a prins gustul lecturii, mai degrabă aplecat spre contemplație decât spre acțiune, cu deschidere spre
Barbu Cioculescu:"Dacă este cazul să-mi recunosc un talent, atunci aș numi forța imaginației." by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9382_a_10707]
-
atît protestantismul, cît și ortodoxia pentru ignorarea căii drepte spre mîntuire. Aceasta ar fi apanajul exclusiv al Bisericii Catolice. în ciuda reacțiilor vehemente (ale protestanților, ortodocșii tăcînd mîlc), papa nu și-a contrazis cardinalul. Mai mult, el a făcut pe placul aripii tradiționaliste a Bisericii Catolice, profund minoritare, de altminteri, revenind la liturghia în latină. în anumite condiții, desigur. Tradiționaliștii au socotit din prima clipă că anii ^60 (încheiați cu promulgarea liturghiei în limbi locale) au provocat mari daune catolicismului, în primul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9415_a_10740]
-
s-a oprit, părând agățat de cer printr-un fir nevăzut, punct ce pornește apoi spre pământ, ca un bulgăre. Închizi ochii și-ți imaginezi că se va zdrobi de pământ, dar deschizându i vezi cum măi stra își desface aripile tocmai la timp pentru a plana ușor ca un fulg. Iar când pașii ne vor purta pe la vreun han sau cârciumă din vechime, cu puțină imaginație vom „auzi” zvon de cobză și țambal. Pe lăutarul din fruntea bandei îl vom
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
o mobilează și o înzestrează cu vreo cinci hectare de pământ, o dăruiește Casei Școalelor pentru comuna Miroslava. Pe zidul de la intrare sunt înscriși eroii Miroslavei din Războiul de Independență (1877). Palatul Mavrocordat din Miroslava Astăzi mai există doar o aripă din palatul construit de Teodor Balș ̀în 1795. În 1831, aici se înființează un „Institut de educație”. Din prima promoție a făcut parte și Mihail Kogălniceanu. Ultimii proprietari au fost Alexandru Mavrocordat și apoi fiica sa, Olga Sturza, care
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]