2,123 matches
-
Ca urmare, spre a-și consolida poziția, împăratul caută să-și sporească tezaurul personal cât mai mult, cu veniturile provenite din tribut, din comerț și din monopolul asupra diferitelor corporații care erau atașate Casei imperiale. Semnele distinctive ale apartenenței la aristocrația de curte erau: decorarea trăsurii cu ciucuri sau șireturi, înălțimea porții, viteza de deplasare a caleștii care, cu cât aristocratul era de rang mai înalt, se deplasa mai încet, trăsurile fiind trase de boi, nu de cai. În cadrul curții imperiale
Împăratul Japoniei () [Corola-website/Science/302866_a_304195]
-
Dvorianstvo (în limba rusă: "дворянство") este un termen prin care este denumită nobilimea rusă. O persoană din această clasă socială era denumită dvorianin. Acesta era un statut, o clasă socială, nu un titlu. Dvorianstvo este în general tradus prin "aristocrație", dar mult mai corect ar fi folosirea termenului "curtean", statul nobilului rus diferind într-o oarecare măsură de cel al aristocraților din Europa Occidentală. Aristocrații ruși nu adăugau numelor lor prefixe specifice, așa cum ar fi don sau von. Dar "dvorianinii
Regalitatea și nobilimea rusă () [Corola-website/Science/302874_a_304203]
-
dispărut. În urma reformei Taika, din anul 645, vechii șefi de clanuri și-au menținut statutul. Reforma Taika a fost înfăptuită în urma distrugerii de către prințul Nakanoe a clanului Saga, care reușise să înlăture pentru scurt timp familia imperială de la conducerea statului. Aristocrații, în afară de lotul personal-- pe care îl stăpâneau în funcție de rangul de la curte, de funcția ocupată în aparatul de stat, adică în calitate de stare privilegiată, mai primeau de la împărat și loturi pentru rang-, loturi pentru serviciul prestat- și , loturi pentru merite-, loturi dăruite-
Daimyo () [Corola-website/Science/302865_a_304194]
-
preț erau păstrate în afara casei, într-un depozit cu pereții de lut. Fiii nobililor începeau școala de la șapte ani, învățând scrierea japoneză și chineză și, pe de rost, sutre budiste, poeme japoneze și fragmente întinse din clasicii chinezi. Adesea înalta aristocrație își trimitea copiii să fie educați și instruiți în mănăstiri. Aici rămâneau până la vârsta majoratului, își rădeau sprâncenele, se machiau ca femeile și serveau ca paji pe lângă călugări. În Japonia medievală homosexualitatea era admisă și frecventă.) Programul de învățământ mai
Daimyo () [Corola-website/Science/302865_a_304194]
-
pentru ei. Nevoia pentru o reformă urgentă era bineînțeleasă în Rusia secolului al XIX-lea, mai multe proiecte de reformă fiind concepute de Mihail Speranski, Nicolai Mordvinov și Pavel Kiseleff. Eforturile lor au fost zădărnicite până în cele din urmă de aristocrația conservatoare sau reacționară. Politicienii liberali care erau în spatele proclamației din 1861 -Nicolai Miliutin și Iakov Rostovțev - erau conștienți că țara lor era una dintre ultimele state feudale din Europa. Comportarea jalnică a armatei ruse în războiul Crimeii a făcut guvernul
Abolirea iobăgiei în Rusia, 1861 () [Corola-website/Science/302884_a_304213]
-
-o pentru a critica linia urmată de tatăl său a fost să scrie numeroase articole în diverse ziare vieneze, publicate sub mai multe pseudonime și unde apăra idealul său. Din punct de vedere social el a luptat și cu privilegiile aristocrației, denunțând viața mizeră a munictorilor. Pe plan diplomatic, el a respins tratatul cu Germania în favoarea unei alianțe cu Rusia și Franța. Mai mult decât atât, Rudolf a preluat dragostea profundă a mamei lui pentru Ungaria. A fost frustat de faptul
Prințul Rudolf al Austriei () [Corola-website/Science/302930_a_304259]
-
cercetate științific. Foarte multe artefacte aparținând acestei culturi au fost de-a lungul timpului comercializate pe piața neagră de antichități. Interpretarea acestor construcții este încă controversată. Utilizarea termenului "nuraghi" este pusă în legătură cu temple religioase, întărituri militare sau fortificații, locuințe ale aristocrației locale sau un loc de întâlnire ale mai multor localități rurale sau triburi. Unii cercetători sunt de părere că reprezintă o combinație dintre toate aceste posibilități, cert este că ocupă zone strategice de unde regiuni sau trecători pot fi ușor controlate
Cultura Nuraghi () [Corola-website/Science/302962_a_304291]
-
în afara Italiei, rezolvă dispute. Conform tradiției, a fost fondat de Romulus. În Senat existau două partide neoficiale: optimații și popularii. Senatul a avut o importanță majoră, iar prestigiul sau s-a format prin prisma participării instituționale a patricienilor bogați, aparținând aristocrației, si a plebeilor. În epoca republicana era compus din 300 de membri, foști magistrați. În timpul dictaturilor lui Sulla și Cezar, numărul senatorilor va crește la 600-900. Sub Augustus, numărul de 600 de senatori va fi definitiv fixat. Pentru că un om
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
și sculpturile lor magistrale, i se impun mari despăgubiri de război, dărâmarea zidurilor, primirea unei garnizoane române, intrarea cetății în sistemul alianțelor române. Romă a devenit incontestabila stăpâna a Italiei-de la Rubicon până la strâmbtoarea Messina. În 265 î.Hr., sub presiunea aristocrațiilor locale, Volsinii și Vulci, ultimele cetăți etrusce independente, au trecut sub ocupația Romei. Pentru a supune alte populații italice, Romă a recurs la soluția "Divide et impera", a recurs de de la anihilarea totală până la temelii a așezărilor inamice și primirea
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
frontieră“, unde era situată majoritatea legiunilor, asigurându-se astfel că nici un guvernator nu ar putea să încerce detronarea să. De asemenea, a reorganizat Senatul, înlăturând membrii periculoși și de neincredere și exttinzându-l prin aducerea suporterilor săi din provinciile și din afara aristocrației române, oameni de la care se aștepta urmărea ordinelor sale. Din păcate, a lăsat majoritatea instituțiilor republicane aparent intacte, slabe că organizare. Consulii au continuat să fie aleși, tribunii plebeilor au continuat să ofere legislație și dezbaterile încă răsunau prin Curia
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
novus homo).Aceștia erau îndeosebi îngrijorați de generali populari ce puteau lua puterea Senatului,ei fiind sprijiniți de forță legiunilor și a tribunilor militari. Erau opuși popularilor(populares).Trebuie notat faptul că optimații se foloseau de puterea senatului și a aristocrației să își atingă scopurile personale,la fel cum populari se foloseau de suportul plebeii pentru interesele lor,un astfel de popular era Caius Julius Cezar ce s-a folosit de plebee pentru a se face remarcat pe scena politicii române
Optimates () [Corola-website/Science/299489_a_300818]
-
sensul inițial al cuvântului era un substantiv ce desemna o perlă de formă neregulată. Ca adjectiv desemnează ceva migălos și realizat în cele mai mici detalii, uneori realizat cu un exces de zel, posibil superfluu. Atât Biserica Catolică cât și aristocrația seculară au aderat rapid la valorile barocului, ba chiar mai mult, l-au îmbrățișat și încurajat pentru că vedeau în el diferite modalități de a-și extinde controlul asupra societății. Biserica catolică vedea modul în care dramatismul stilului ar putea atrage
Baroc () [Corola-website/Science/299451_a_300780]
-
stilului ar putea atrage oamenii spre religie iar burghezia considera barocul arhitectural și artistic ca un mod de atrage clienți și de a face concurență economică. Nu întâmplător, clădirile baroc, atât cele subvenționate de biserică cât și cele subvenționate de aristocrație au fost construite în spații largi, publice sau private, având prin concepție și structură o succesiune de intrări, holuri, încăperi, coridoare, scări interioare și exterioare, săli de recepție, crescând progresiv în volum, grandoare și opulență. Pictura, sculptura, mobilierul și arhitectura
Baroc () [Corola-website/Science/299451_a_300780]
-
corespunzătoare compuse doar cu scopul de a fi executate instrumental. Unele, ca cele patru menționate anterior, a fost și au rămas dansuri populare înainte de a fi "descoperite" și adoptate ca dansuri de curte, devenite mai apoi printre dansurile preferate ale aristocrației franceze. Altele au fost dansuri concepute doar pentru aceeași aristocrație, fiind creații ale scenografilor, respectiv ale instructorilor de dans ale timpului. Printre acestea se numără și menuetul, care este probabil unul dintre cele mai cunoscute dansuri baroc care au reverberat
Baroc () [Corola-website/Science/299451_a_300780]
-
Unele, ca cele patru menționate anterior, a fost și au rămas dansuri populare înainte de a fi "descoperite" și adoptate ca dansuri de curte, devenite mai apoi printre dansurile preferate ale aristocrației franceze. Altele au fost dansuri concepute doar pentru aceeași aristocrație, fiind creații ale scenografilor, respectiv ale instructorilor de dans ale timpului. Printre acestea se numără și menuetul, care este probabil unul dintre cele mai cunoscute dansuri baroc care au reverberat până în epoca contemporană, fiind perceput azi mai ales prin prisma
Baroc () [Corola-website/Science/299451_a_300780]
-
culturii de frontieră, un spațiu intermediar dintre imperiu și lumea barbară, unde se desăvârșeau confederații sau uniuni tribale ce conduceau raiduri de mică amploare. Căpetenile doreau să-și mențină prestigiul prin purtarea unui război permanent, societatea acestora fiind constituită din aristocrația militară, ai căror membri mențineau războinici ce trebuiau întreținuți, iar prăzile reprezentau principala modalitate de achiziționare a bunurilor de prestigiu. Politica de recrutare provincială în cadrul armatei imperiale, începută de la Hadrian, a dus la constituirea armatelor regionale, staționate la limes. De pe urma
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
2000 prin crearea senatului de la Constantinopol. Accesul se făcea prin urcușul tradițional, fie prin adlectio, după ocuparea unui post militar Vechile privilegii fiscale și penale au fost ridicate, apar diferențieri zonale: după avere și prestigiul familiilor senatoriale. În provincii apusene, aristocrația senatorială va primi membrii germanici, sporind neomogenitatea ordinului. Apar grupuri individualizate: "ilustres, spectabiles" și "clarissimi". Decurionii erau compuși din elitele municipale, ce erau deținători de proprietăți funciare ce aveau că obligații să plătească impozite, să supravegheze mersul poștei, să susțină
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
a granițelor imperiului. I-a împins pe alemani din Galia dincolo de Rin și a construit forturi de-a lungul graniței, de la Marea Neagră până în Raetia. A demarat politici financiare, ce presupunea austeritate extremă, reforme văzute cu ochi nu prea buni de către aristocrația romană. Fratele său, Valens, se confruntă cu goții și perșii. În 375, Valentian moare și este urmat de Grațian ce a închis și distrus templele păgâne. În 376, a adus coloniști vizigoți în Tracia, însă aceștia au migrat spre sud
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
ideal este statul având clase sociale bine determinate. El considera că scopul statului era fericirea, dobândită ca stare ce însoțește practicarea virtuților; statul condus de omul cel mai virtuos este monarhia (poate degenera în tiranie). Alte forme de guvernământ sunt: aristocrația (poate degenera în oligarhie); republica (poate degenera în demagogie - guvernarea celor inculți). În lucrările sale a criticat, deseori, democrația ca fiind șubredă și l-a criticat pe Pericle. Callisthenes (360-328 î. e.n.) a scris "Faptele lui Alexandru", din care s-au
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
puterea dezumanizează). Opera lui Tacitus este un roman cu acțiune la curtea imperială. A scris despre Tiberius (14 î.e.n.-37 e.n.), fiul adoptiv al lui Augustus, care, de la un om respectat, devine, pe parcurs, un monstru ce își ucide familia, aristocrația devenind slugarnică, virtuțiile se topeau, familiile sunt distruse, iar crimele erau la ordinea zilei. Suetonius (69-122), unul dintre cei mai importanți istorici romani, provenea din ordinul ecvestru și a fost funcționar imperial (secretar al împăratului Hadrian). Acesta a scris opera
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
controlul asupra armatei a fost François-Michel Le Tellier, marchiz de Louvois. Acesta fusese instruit de tatăl său, Michel Le Tellier, care condusese treburile militare pe vremea lui Mazarin, și în primii zece ani ai domniei lui Ludovic. Timp de veacuri, aristocrația administrase atât provinciile, cât și orașele. Pe parcursul domniei sale, Ludovic, sub influența lui Colbert, a intervenit în guvernarea locală. Acest lucru a avut o motivație: aceea de a strânge mai mulți bani din impozite. Nimic nu ilustrează mai bine eficiența în
Ludovic al XIV-lea al Franței () [Corola-website/Science/298942_a_300271]
-
la curtea rusă. În timp ce ea ura Franța, dezgustul său nu s-a extins la cultura și manierele franceze. Limba franceză a devenit limba vorbită la curte; limba rusă era utilizată numai când se vorbea servitorilor și persoanelor de rang inferior. Aristocrația rusă a fost încurajat să îmbrățișeze filozofiile lui Molière, Racine și Corneille. Palatul de Iarnă trebuia să servească drept model pentru numeroasele palate rusești ale aristocrației, toate acestea fiind construite, la fel ca Palatul de Iarnă, prin muncă forțată sau
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
limba rusă era utilizată numai când se vorbea servitorilor și persoanelor de rang inferior. Aristocrația rusă a fost încurajat să îmbrățișeze filozofiile lui Molière, Racine și Corneille. Palatul de Iarnă trebuia să servească drept model pentru numeroasele palate rusești ale aristocrației, toate acestea fiind construite, la fel ca Palatul de Iarnă, prin muncă forțată sau de către iobagii ruși. Rafinamentul și manierele existente în interiorul Palatului de Iarnă se aflau într-o contradicție flagrantă cu realitatea sumbră a vieții din afara zidurilor exterioare ale
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
ascultare pe magnații Suabiei și Bavariei care au refuzat să recunoască actul desemnării din partea lui Conrad de Franconia. Buchard, ducele Suabiei, s-a supus, în timp ce Arnulf de Bavaria s-a împotrivit , drept pentru care a fost ales ca rege de aristocrația locală. Henric a dus două campanii pentru a-l face să renunțe și să se supună în 921. Lotharingia, aflată sub stăpânirea regilor Franciei Occidentalis, a fost readusă sub controlul francilor răsăriteni. În 924-926, Henric a încheiat un armistițiu cu
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
teritoriu. În Germania s-a definitivat teritoriul conceptului de Reich cu rezultatul unei și mai pronunțate fragmentări. Două forțe centrifuge s-au conturat, a căror acțiune continuă era elocventă pentru gradul de divizare politică al teritoriului de la nord de Alpi. Aristocrația principilor imperiului, Reichsfursten, moștenitori ai funcționarilor și vasalilor direcți ai împăratului, au profitat de depărtarea constanța dintre Frederic al II-lea și Germania, precum și de privilegiile largi acordate acestora, transformându-se în potentați teritoriali. Unii dintre principi erau prelați, că
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]