1,950 matches
-
mea, tabloul de bord fusese curbat înăuntru, crăpând cadranul kilometrajului și al vitezometrului. Șezând acolo în cabina aceea deformată, plină de praf și stofă umedă, am încercat să mă vizualizez în momentul coliziunii, eșecul relației tehnice dintre propriu-mi corp, aroganța pielii, și structura inginerească ce-l susținea. Îmi aminteam când vizitasem Muzeul Imperial al Războiului cu un prieten apropiat, și patosul care împrejmuia segmentul de carlingă a unei aeronave japoneze de luptă Zero din al Doilea Război Mondial. Amalgamul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Că elementele virtualei estetici postmoderne sînt deja prezente aici înaintea adoptării unei estetici moderniste - e adevărat. Ele ilustrează epuizarea unei paradigme și a unui limbaj, tatonarea și experimentarea altor limbaje, alternative, infuzia emancipator-demofilă de elemente „marginale” și „plebee”, alternative în raport cu aroganța narcisiacă, devitalizată a Artei. Tendințe moderniste ieșene. Versuri și proză, Fronda, Absolutio. Despre revistele simboliste și postsimboliste efemere din România de dinaintea Primului Război Mondial există numeroase referințe și cîteva abordări monografice de sinteză. Cea mai atentă și mai amănunțită explorare îi aparține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
să aștepte destul de mult În salon. O senzație de neliniște se degaja din marea Încăpere austeră. Lucas o puse pe seama șirului de portrete care, de ambele părți, păreau că fac de gardă. Privirile semețe ale strămoșilor Kersaint Îi fixau cu aroganță de pe Înaltele lor cornișe. Pentru a mai destinde atmosfera, Fersen o Întrebă pe Marie ce știa despre acele trufașe personaje. Ea arătă spre una din pînze, portretul În picioare al unui tînăr ofițer cu aer mîndru. O plăcuță de alamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ațintindu-l cu privirea. - Aveți intenția să recuperați laboratoarele și terenurile lor? - Absolut, firește. Doamna Pérec nu va fi desigur În poziția de a se arăta prea exigentă. De altfel, am de gînd să achiziționez și șantierul naval. Afirmația și aroganța lui o făcură pe Marie să se zbîrlească. - Christian nu va accepta niciodată! - Îl cunoști foarte puțin, draga mea; logodnicul dumitale a primit deja propunerea mea cu mare interes. Văzînd-o pe tînăra femeie că pălește, Lucas interveni, sigur că Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
al unui scufundător ieși la suprafață, omul se cățără pe tăcute la bord. În partea din față a vasului, PM, cu brațele Încrucișate, Îl Înfrunta pe tatăl lui, delectîndu-se să-l vadă, pentru prima oară În viață, cum Își pierde aroganța Într-o agitație necontrolată și, culmea deliciului, imploratoare. - PM, te rog, fii rezonabil, te rog, hai să ne Întoarcem... - Nu vrei să discuți liniștit cu scumpul dumitale fiu? - Ba da, dar mai tîrziu, În altă parte, dragă Pierre-Marie, o să avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
aș fi eliberat-o în afară. O să iau totul asupra mea... Nu avea grijă.... Cât despre iubitul tău, nu vom sufla o vorbă... Patru soți ar complica mult prea mult lucrurile.... (Se retrage. Sinele Mic face un pas înainte. Cu aroganță și ironie.) Sinele Mic: -Ți-ai găsit nașul, Dora, cu țiitorul ăsta al tău. Nu că l-aș simpatiza, dar n-o să-ți meargă cu el, Dora. Își va da în curând seama că are de-a face cu o vacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
observa în tăcere grimasele și stările sufletești ce alternau pe chipul ei și răspunsul sosea năprasnic, prompt și insidios ca o sentință; și ea atunci continua cu detalii din ce în ce mai intime ale cutezanței ei mentale, pe care preotul le cerea cu aroganța demiurgului. Tanti Eugenia era trecută de prima tinerețe, dar purta aceleași pălării drăgălașe, rochițe vaporoase și volănite și sandale decoltate ca în adolescență. De altfel, nimic nu pare s-o fi schimbat în ani, disponibilitățile ei erotico-afective au rămas aceleași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
privilegiate, toate valorile care caracterizează omenirea înfloreau simultan. Ceea ce se petrece sub ochii noștri este cu totul altceva. Suntem de la începutul erei moderne martorii unei dezvoltări fără precedent a cunoștințelor care alcătuiesc "știința" și care își revendică de altfel cu aroganță acest titlu. Înțelegem prin aceasta o cunoaștere riguroasă, obiectivă, incontestabilă, adevărată. Ea se distinge de toate formele aproximative, chiar îndoielnice, ale cunoștințelor, sau credințelor, sau superstițiilor care au precedat-o prin forța evidențelor și demonstrațiilor sale, a "dovezilor" sale, și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
se îndreptă cu pas neschimbat către zidul din fundul pieței. Janine își privi bărbatul. Avea înfățișarea aceea nenorocită pe care o lua ori de câte ori îl nemulțumea ceva. - Își închipuie că le este îngăduit orice! spuse el. Janine nu răspunse nimic. Ura aroganța stupidă a acelui arab și se simți dintr-o dată nefericită, voia să plece de aici, se gândea la micul ei apartament. O descuraja gândul că trebuie să se întoarcă la hotel, în camera înghețată. Deodată își aminti că patronul o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
hoților și că sunt fundamentate exact pe aceleași forțe care stau la baza medicinei, a meditației și a tuturor artelor taoiste. Acest argument este prezentat adecvat în The Wandering Taoist (Taoistul rătăcitor): Învățarea artelor marțiale presupune siguranță de sine, nu aroganță. Nu boxerul este cel periculos, ci, mai curând, cel slab. Fiind nesigur, acesta din urmă are mereu ceva de demonstrat. După cum afirmă Hung Yi-hsiang, practicantul artelor marțiale din Taipei, „cei mai buni luptători nu au nevoie să se lupte niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
în sângele de vacă a fost și ea elaborată în China și adusă în Europa de misionari. Având în vedere acest trecut bogat în împrumuturi, este, într-adevăr, surprinzător pentru medicii orientali din ziua de azi să vadă cu câtă aroganță și neîncredere întâmpină acum majoritatea medicilor occidentali sugestiile medicinei tradiționale chineze. Această atitudine este oarecum similară cu resentimentele pe care adolescenții imaturi le au față de înțelepciunea părinților lor. În întregul Orient și în anumite părți ale lumii occidentale din ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
meu e mai complicat, pentru că eu am avut patru mame, fiecare dintre ele interzicându-mi, învățându-mă sau lăudând altceva, dându-mi fiecare daruri diferite sau lăsându-mi povara altor frici. Lea mi-a dat naștere și totodată superba ei aroganță. Rahela mi-a arătat unde se pun cărămizile de moașă și cum să-mi aranjez părul. Zilpa m-a făcut să gândesc. Bilha, să ascult. Nici una dintre mamele mele nu condimenta friptura la fel ca alta. Nici una nu vorbea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Zilpa semănau cu tatăl lor și aveau amândouă nasul familiei, ca și Iacob, de altfel - un cioc de șoim regal, care parcă se mărea atunci când zâmbeau. Amândouă gesticulau când vorbeau, cu degetul mare și arătătorul unite într-un oval al aroganței. Când soarele le intra în ochi, le apăreau riduri asemănătoare în colțurile ochilor. Dar în timp ce părul Leei era creț, coama neagră a Zilpei era dreaptă și-o purta lungă până la mijloc. Era cel mai frumos lucru la ea și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
povestit toate detaliile acestui ultim scandal. Mama și mătușile mele îl înțelegeau perfect pe Iacob și erau de acord cu el. Oricum niciodată nu-și prețuiseră tatăl prea mult, iar cu trecerea anilor găsiseră noi motive de dispreț: lenea, minciunile, aroganța stupidă a fiilor lui, felul în care se purta cu Ruti. La câteva zile după cearta cu câinii, Ruti a venit la mama și s-a aruncat la picioarele ei. „Sunt pierdută”, a suspinat ea și cum stătea acolo pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a întrebat ce s-a întâmplat. Când a fost limpede că o să supraviețuiesc, m-a întrebat dacă să trimită vorbă la Mamre, pentru că recunoscuse zdrențele rămase din rochia mea. Dar eu am zis nu. Terminasem cu viața de sclavă, cu aroganța Rebecăi și cu Canaanul. Singura mea dorință era să mă întorc acasă și să simt mirosul fluviului și parfumul lotusului dimineața. I-am spus că aș vrea să se știe că sunt moartă la Mamre și femeia m-a ajutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a venit după mine. — Te rog, întoarce-te și cere-i scuze. — Eu? — Da, tu. Nici nu mă gândesc. — Nu uita că depinzi totuși într-un fel de ea, încercă Dinu. — Eu nu depind de nimeni, i-am declarat cu aroganță. Eu nu depind decât de talentul meu. Dinu mai făcu o încercare: — Nu crezi că un bărbat n-are voie totuși să se poarte ca un bădăran cu o femeie? Numai că a stricat totul vrând să întărească efectul vorbelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Punch. — A fost straniu și penibil, continuă Du Maurier, pentru că n-am făcut cunoștință cu Leech decât cu câteva luni Înainte de moartea lui. Înainte de asta, nu-l cunoșteam decât din lucrări - pe care i le admiram enorm, desigur, dar, cu aroganța tinereții, eram convins că le pot Întrece, În același timp În care Îi invidiam postul sigur. Apoi, În vara lui ’64, l-am cunoscut personal, aproape Întâmplător, tocmai la Whitby. Abia terminasem ilustrațiile la Amanții Sylviei, a cărei acțiune se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nouă carte o confirma, iar omul nici nu Împlinise Încă treizeci de ani! După cum afirma Du Maurier Într-o scrisoare, „mica fiară e un Titanic “. Într-adevăr, și el, și opera lui aveau ceva de fiară, o vână aspră de aroganță masculină, pe care Henry o găsea total străină. Dacă Rudyard Kipling era ceea ce publicul britanic considera un mare scriitor, atunci publicul acesta era, evident, unul pe care HJ nu va reuși să Îl mulțumească niciodată. Nu avea câtuși de puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
propria nenorocire prin iresponsabilitatea comportamentului, până la și incluzând (după cum se spunea) refuzul de a se refugia pe continent atunci când i se oferise posibilitatea. Nu fusese gestul de eroism al unui om decis să Își accepte pedeapsa, ci o dovadă de aroganță din partea unuia convins că va putea scăpa de ea la nesfârșit. Sfidase permanent limitările impuse cu Înțelepciune de către societate asupra comportamentelor sexuale deviante și, În vanitatea sa exagerată, se convinsese că putea face aceasta fără să plătească. Henry Îl compătimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Juliei. —Ai comandat pește? a întrebat-o și Alison, bătând-o pe umăr. Julia s-a trezit din reverie și s-a focalizat asupra ofrandei care-i era prezentată. Am comandat calcan Dover. —Cum am zis, a rostit chelnerița cu aroganță. Pește. Apoi fata a așezat farfuria în fața Juliei și s-a întors pe călcăie îndreptându-se înapoi, către bucătărie. Susan s-a uitat după ea stupefiată, după care a revenit cu fața către masă. —Fiona, la tine cum stau lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
alb, fără destinatar și cu expeditorul lipsă. „Sfaturi...” și-l aruncă în bibliotecă lângă celălalt. Îi scrisese că e frumoasă. Evitase să se mai privească, să se analizeze în oglindă de când tristețea îi întuneca chipul. Nu suporta să-i vadă aroganța cu care îi trata pe toți din locul în care se instalase și-și arunca, fără reținere, săgețile dureroase. Acum însă cuvintele lui îi stârniră curiozitatea. Voia să descopere frumusețea despre care vorbea el, pe care reușise să o vadă
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
deranjez. Vă rog, îmi puteți spune unde se dă interviul pentru ocuparea postului de secretară? întrebă Karina timidă, fiindu-i teamă parcă să nu deranjeze cu ceva. Secretara o trecu prin filtrul razelor sale x din cap până în picioare, cu aroganță și superioritate, strâmbându-se ca și concluzie. - Primul culoar la dreapta. - Vă mulțumesc pentru amabilitate! accentuă intenționat Karina ultimul cuvânt. Își reținu cu greu o replică tăioasă, acidă mușcându-și limba. O iritau oamenii care-i tratau pe alții ca
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
teanc gros de bani pe favorit și apoi a spera din tot sufletul că nu va cădea la primul gard. Toată lumea din sală râde, râsul acela excesiv al unor tineri de douăzeci și ceva de ani blocați Între sentimentul de aroganță la gândul că au obținut unul dintre cele șase posturi de stagiar la EMF și frica la gândul că cineva Își va da seama de asta. Dacă unul dintre caii pe care am pariat cade, trebuie să decid dacă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ar trebui să pătrundă În vastul salon doldora de cărți respectând măcar În parte regula jocului. I s-ar cere acestui Îndrăzneț autor să Încerce a intra cât de cât În pielea personajelor sale. Să aibă, cu alte cuvinte, degajare, aroganță, orgoliu, un cult al formei, o forță de sfidare a canoanelor. Dar dacă datele sale de start nu rimează deloc cu profilul eroilor lui? Dacă, modest și zelos mercenar În slujba unei teme, el aspiră să scrie doar un text
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
unici, refuzând o societate care, la rândul ei, Îi refuză. Au fost numiți „dandy În zdrențe”, o contradicție În termeni, câtă vreme una dintre marile mize ale dandy-ului e tocmai eleganța. Și totuși, freneticii se apropie de dandysm prin aroganța lor afișată. Chiar dacă mor de foame, asemenea asceților, ei au forța de a sfida o lume. Marginali absoluți, se refugiază În propriile fantasme și În paginile unei literaturi „negre”, Îmbibată de fantastic, de voluptatea răului și morții, amestec ciudat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]