5,079 matches
-
se grăbește La copil și-i răcorește Obrăjorul. Bea apoi și ea pe fugă. Merge iarăși după asta La copil și-i dă să sugă; Frânt-apoi, pe-o buturugă Stă nevasta. Și e liniște pe dealuri Ca-ntr-o mănăstire arsă; Dorm și-arinii de pe maluri Și căldura valuri-valuri Se revarsă. Nici un nor văzduhul n-are Foc sub el să mai ascunză; Nici o pasăre prin zare, Nu se mișcă-n lumea mare Nici o frunză. Singur vântul, colo, iată. Adormise la răcoare
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Alcătuiți propoziții în care să folosiți cuvintele: de mult, demult. Povestea olarului Călin Gruia Cele din poveste s-au întâmplat demult. Într-o dimineață limpede de vară, olarul auzi în văzduh aripi înspăimântate și simți în nări miros de cetini arse. Văzu alergând pe cărarea de pe lângă ograda lui femei cu prunci în brațe, copii cuprinși de spaimă, bătrâni împovărați de ani. Abia puteau striga: "Dușmanii! Dușmanii!" Șiruri întregi de oameni se îndreptau spre codru. Si cum meșterul rămase descumpănit în mijlocul ogrăzii
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
gândurile. Marlena și cu el erau dintr-odată supărați unul pe celălalt, iar el nu Înțelegea de ce. După părerea lui, nu făcuse decât să Încerce să-i arate puțină afecțiune - mai exact, o pipăise pe fund -, iar ea sărise ca arsă ca și cum ar fi Încercat s-o sodomizeze În fața fiicei ei pe jumătate adormite. Îl săgetase cu privirea, o privire care castra. Fosta lui soție obișnuia să-l săgeteze cu acest tip de privire foarte des În ultima perioadă a căsniciei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
când la mamă. —Rebeli, explică Marlena. Oameni care sunt Împotriva guvernului. Și e rău sau bine? Marlena ezită. Citise articole favorabile despre rebeli care luptau pentru democrație. Susțineau că membrii familiilor lor fuseseră măcelăriți, fiicele violate, fiii luați sclavi, casele arse. Dar ce putea ea să-i spună fiicei ei ca să nu o sperie? Esmé citi toate acestea pe fața mamei ei. —O, știu. Depinde, zise. Pufni cu un aer de superioritate. — Totul depinde. Mângâie cățelușul așezat În poală. Numai tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
prefera să le uite - a fost singura aproximație de dragoste extatică de care va fi avut parte În toată viața ei, o chinuia. Ce trist era gândul ăsta! Și, legănată de această neliniște, adormi. Câteva ore mai târziu, sări ca arsă, cu inima bătându-i nebunește. Visase că era o maimuță care trăia În trunchiul unui copac. Se cățăra pe trunchi În sus ca să scape de creaturile amenințătoare de jos, dar curând obosi și-și Înfipse unghiile În copac. Toți copacii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Mai Mic. Adevăratul Frate Alb Mai Mic ar fi trebuit să-i facă mai puternici, nu mai slabi. Ar fi trebuit să-i facă invizibili. Dar acum suntem mai vizibili ca oricând, se plânse un bărbat. Pată Neagră sări ca ars. Ăsta era răspunsul! Fratele Alb Mai Mic venise să-i facă vizibili și nu invizibili, să-i vadă o lume Întreagă. Le reaminti celor din trib de visul lor de a avea propria emisiune de televiziune. De aceea venise Fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
balele curgând și mâinile unsuroase, Întâmpinându-i la doc. Harry dădu sonorul mai tare și o auzi pe Roxanne povestind În timp ce Înregistra: —Pescarii Intha de aici pescuiesc Într-un picior... Următoarea imagine era cu căsuța lui Harry cu acoperișul parțial ars. Dumnezeule, a filmat și asta? Roxanne descrise incidentul foarte auster: —Azi-noapte și-a incendiat bungalow-ul. Chicoti și apoi izbucni În râs dând totul pe față: —Și a Încercat să stingă focul În costumul lui Adam. Harry se Înroși, dar apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
o vizuină de șacali și cetățile lui Iuda le voi preface într-un pustiu fără locuitori. 12. Unde este omul înțelept care să înțeleagă aceste lucruri? Să spună acela, căruia i-a vorbit gura Domnului, pentru ce este nimicită țara, arsă ca un pustiu pe unde nu mai trece nimeni? 13. Domnul zice: Pentru că au părăsit Legea Mea, pe care le-o pusesem înainte, pentru că n-au ascultat glasul Meu, și nu l-au urmat, 14. ci au umblat după aplecările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
Așa vorbește Domnul: blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijinește pe un muritor și își abate inima de la Domnul! 6. Căci este ca un nenorocit în pustie, și nu vede venind fericirea, locuiește în locurile arse ale pustiei, într-un pămînt sărat și fără locuitori. 7. Binecuvîntat să fie omul, care se încrede în Domnul, și a cărui nădejde este Domnul! 8. Căci el este ca un pom sădit lîngă ape care-și întinde rădăcinile spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
A fost găsit un material explozibil, metrourile din față sunt oprite și nu putem înainta.» Eu așteptam în metroul care staționa. Eram în vagonul al treilea din față, la ultima ușă. Deodată a venit un miros, parcă era de cauciuc ars. O femeie care stătea jos în fața mea și ținea un prosop la gură, s-a ridicat și a ieșit afară. Pentru că stăteam în picioare, am fost bucuros și m-am așezat. Imediat ce m-am văzut pe scaun, a început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
cu un fel de adeziv. Mi-am continuat drumul și, aproape de barieră, m-a lovit un miros. Gazul s-a răspândit în aer, a fost dus de vânt și s-a oprit în zona aceea. Toată lumea tușea. Mirosea a ulei ars. Mă întrebam: «Oare ce se întâmplă?» Am trecut de barieră. — Erau trei persoane una după alta căzute le pământ. Nu vi s-a părut neobișnuit? Era prea mare coincidența. Nu-mi amintesc. Era prima mea experiență de acest gen. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
și jeleau ca după mort: "Aaa Au Auuu Mărelică Doamne,/ Doamne, Doamne și iar Doamne/ A murit tata Soarelui, Soarelui viteazului./ Scaloiță-Iță trup de coconiță,/ Mă-ta te cată/ Prin pădurea rară, cu inim'amară/ Prin pădurea deasă, cu inima arsă/ Prin pădurea mare, că nu te mai are/ Prin pădurea mică, lacrimi din ochi îi pică". Femeile îngreunate ale satului se dezgoliră și intrară în vâltoare, purtând rod în pântece și icoane de lemn în mâini. În mijlocul râului lăsară icoanele
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
îngrozite în obor, târgoveții viermuiau să-și scape marfa cumpărată sau rămasă nevândută, urlând între timp după soațe și copii. Cai înhămați alergau bezmetici cu chervane în flăcări, pârjolind holdele din jur. Urmau să crape într-un târziu, cu crupele arse, cu botul în spume și ochii împietriți de groază. Focul ca o materializare termică a energiei trepidante la care Bătrânul și călugărul fuseseră martori mistuia și purifica acum iarmarocul. Ziua era pe sfârșite și soarele apunea, însângerând ținutul și aruncând
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
alții, ci prin ceea ce difer. Aș găsi pe discul gramofonului meu imaginar tot felul de exclamări momentane, mereu contrare și idioate: "mi-e foame, mi-e sete, mi-e frig, mi-e cald", sau "supa te încălzește, friptura e prea arsă, prăjitura prea dulce", mici exclamații necesare, se va zice, totuși numărul lor mare e sinistru. Unul făcea socoteală asupra bunicii lui, buna menajeră, cât a dormit în viață și cât a mâncat. Chiar câteva zile în șir n-a făcut
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
grâu tremurând și schimbând culorile ca marea cea așa de apropiată, și, printre maci, urme de sânge ce duc la cine știe ce crimă petrecută în vreun ungher dosnic al acestei pustietăți. Apoi ne-am oprit pentru câteva clipe la o moară arsă, unde ne-au părăsit câțiva tovarăși de drum. Balcicul începea lângă noi, miraculos, fermecat, invizibil, dar sugerîndu-ne aroma. Automobilul meu, cu puținii pasageri rămași, s-a îndepărtat de moară, alunecând spre Cavarna minusculă. Chiar la poarta casei, transfigurată de așteptare
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
este astăzi - muritor, sexualizat și silit să muncească - în urma unui omor primordial: înainte de epoca mitică, o Ființă divină, uneori o femeie ori o fată, alteori un copil sau un bărbat, s-a lăsat cuprinsă de flăcări pentru ca din trupul său ars să crească mai apoi tuberculi sau pomi fructiferi. Acest prim omor a schimbat cu totul modul de a fi al existenței omenești. Arderea Ființei divine a inaugurat atât nevoia de hrană, cât și fatalitatea morții, precum și sexualitatea, unicul mijloc de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
pomi fructiferi. Acest prim omor a schimbat cu totul modul de a fi al existenței omenești. Arderea Ființei divine a inaugurat atât nevoia de hrană, cât și fatalitatea morții, precum și sexualitatea, unicul mijloc de a asigura continuitatea vieții. Trupul divinității arse a devenit hrană, iar sufletul a coborât pe Pământ, unde a întemeiat Împărăția Morților. Ad. E. Jensen, care a dedicat un studiu important acestor divinități, numite de el dema, a arătat foarte limpede că omul, hrănindu-se sau murind, ia
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și se lipeau de el. Se ridică pe coate și privi în jur. „Ce... ce mi s-a întâmplat?“ se întrebă, dar nu auzi decât foarte slab sunetul propriei voci și nu-l recunoscu. Văzu că se găsea în fața trunchiului ars al copacului; trăsnetul îl carbonizase și îl despicase în două, până aproape de rădăcină. Din coroana sa bogată nu rămăseseră decât câteva cioturi înnegrite, iar de jur împrejur iarba dispăruse, lăsând locul unui disc negricios ce se întindea până la el. își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
foc, dar, cu toate acestea, majoritatea încă în picioare; însă acoperișurile de ardezie se prăbușiseră înăuntru împreună cu bârnele în flăcări, care ici și colo încă mai trosneau. Aerul era îmbibat de mirosul acru al fumului și de acela al cărnii arse. Romanul se găsi curând în centrul zonei, nu prea mari, care până atunci fusese punctul unde se aduna comunitatea minusculă: fără îndoială, un clan de coloni care, din cine știe ce motive, aleseseră să nu fugă de-acolo. Poate că se simțiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
un moment; încrețindu-și fruntea, căută să reia firul poveștii. — Ce ziceam? Ah, da... Apoi însă lucrurile s-au schimbat. Banda se mărea de la o zi la alta. Foametea, violențele soldaților, abuzurile săvârșite de clarissimi... Au fost oameni spânzurați, sate arse și... Se întrerupse iarăși, privind în jur un moment, iar faptul că se știa înconjurat de soldați ai Romei, îi arătă, evident, că nu trebuie să întindă coarda prea tare în acel punct. — în sfârșit, reluă, violența a crescut. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Țiclagul, 2. după ce luaseră prinși pe femei și pe toți cei ce se aflau acolo, mici și mari. Nu omorîseră pe nimeni, dar luaseră totul și plecaseră. 3. David și oamenii lui au ajuns în cetate, și iată că era arsă; și nevestele, fiii și fiicele lor fuseseră luate prinse. 4. Atunci David și poporul care era cu el au ridicat glasul, și au plîns pînă n-au mai putut plînge. 5. Cele două neveste ale lui David: Ahinoam din Izreel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
și jeleau ca după mort: "Aaa Au Auuu Mărelică Doamne,/ Doamne, Doamne și iar Doamne/ A murit tata Soarelui, Soarelui viteazului./ Scaloiță-Iță trup de coconiță,/ Mă-ta te cată/ Prin pădurea rară, cu inim'amară/ Prin pădurea deasă, cu inima arsă/ Prin pădurea mare, că nu te mai are/ Prin pădurea mică, lacrimi din ochi îi pică". Femeile îngreunate ale satului se dezgoliră și intrară în vâltoare, purtând rod în pântece și icoane de lemn în mâini. În mijlocul râului lăsară icoanele
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
îngrozite în obor, târgoveții viermuiau să-și scape marfa cumpărată sau rămasă nevândută, urlând între timp după soațe și copii. Cai înhămați alergau bezmetici cu chervane în flăcări, pârjolind holdele din jur. Urmau să crape într-un târziu, cu crupele arse, cu botul în spume și ochii împietriți de groază. Focul ca o materializare termică a energiei trepidante la care Bătrânul și călugărul fuseseră martori mistuia și purifica acum iarmarocul. Ziua era pe sfârșite și soarele apunea, însângerând ținutul și aruncând
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
îmi ardeau creierul. Și, în sfârșit, târziu, în epoca cinică, culminând spre amiaza vieții, accesul de stupidă demență pentru femeia mare, cu părul 1 Lancinant - sfâșietor. roș, cu ochii mici și verzi, cu nasul turtit și cărnos, cu buzele strivite, arse, cu brațele groase și dure, eșantioane ale întregii ei ființe, cu talia și șoldurile asortate în formă de liră, femeia-fe-melă și nimic altceva, femeia cu maximum de iritabilitate protoplasmatică. Aproape goală sub rochia elegantă, începea să se dezbrace de la ușă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
muntelui. Mai înspre dreapta, plopii și lucirile Târgului. Apoi dealul Boiștei, trăgănat, acoperit până aproape de vârf cu lanuri înguste ca niște velințe multicolore, și în față, departe, peste Moldova invizibilă, dunga sinilie a dealului Pașcanilor, după care începe proza întinderilor arse și a așezărilor omenești sărace și murdare. În dreapta, peste priveliștile strălucitoare, codrul albastru al Grumăzeștilor. Și spre miazăzi, triști în singurătatea înălțimilor, munții mari ai Horaiței. Stăteam jos pe o pelerină întinsă, cu care biruisem iarba înaltă și dârză. Nu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]