2,401 matches
-
limite corecte, sau de cazurile despicăturilor velare, care mai păstrează un iz de nasonanță în ciuda reabilitării pronunției. De asemenea, subiecții al căror văl palatin rămâne insuficient funcțional după operație, vin să ne demonstreze posibilitățile nelimitate de adaptare ale organelor de articulare, prin munca de terapie funcțională, reușind să aducă vorbirea la pragul normalității, deși din punct de vedere teoretic, dimensiunile dintre văl și peretele posterior al faringelui nu permit aceasta. Din studiile efectuate reiese că diagnosticul de rhinolalie este fenomenologic și
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
procesele de codare și decodare. Începutul constă într-un fapt psihic comunicat și exteriorizat sub forma unei idei, gândire prevorbită, care suferă un proces de verbalizare prin vorbirea interioară. După aceea intră în acțiune prin inervația centrală organele exterioare de articulare. Prin motrica mușchilor aerul se transformă în oscilații precise dând naștere unui proces fizico-acustic, în care sunetele și zgomotele sunt emise ca unde sonore de la interlocutor prin intermediul aerului la auditor. La aceasta se adaugă înțelegerea vorbirii, coordonarea sunetului intermediat de
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
chinestezice „îndeplinindu-se astfel din nou un proces psihic al valorificării îmbinărilor verbale percepute” (10; p.386). În partea periferică a procesului de vorbire are loc „divulgarea prin trecerea conceptului interior asupra aparatului motric de execuție, care se transformă în articulare inteligibilă. Această creare exterioară de vorbire acustico-motrică este un proces complicat de coordonare ce în urma unui impuls general central face să acționeze prin mișcări sinergice sistemul muscular al respirației, fonației și articulației (I.Band, L. Kennedy, R. Husson, Tarneaud, Cotul
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
adapteze impedanței glotice, la presiunile subglotice cerute de intensitatea vocii (4; 71; 86). Schimbarea formei și a volumului se face prin ridicarea și coborârea laringelui prin contracțiile mușchiului limbii, ai vălului, ai musculaturii, precum și ai mușchilor constrictori faringieni. Elementele de articulare își schimbă cu rapiditate poziția, cele mai mobile fiind limba și buzele care în vorbire modifică continuu spațiul rezonatorilor. Prin schimbări minime de poziție ale limbii și buzelor se obțin modificări ale fonemelor în vorbire cursivă precum și a vibrațiilor de
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
orale, a celor cu caracteristici nasale, precum și a vocalelor (cu caracteristici laringiene). 1.3.4. Prin contactul succesiv al vârfului sau numai a unei suprafețe mai mari sau mai mici a limbii cu diferite regiuni ale bolții palatine se produce articularea fonetică. Ea depinde de poziția elementelor articulatoare în emisia sunetelor, formând tubul fonetic cu volum și formă specifică. Producerea articulării necesită din punct de vedere fonetic, modificarea sunetului laringian, în cavitatea orală, sub formă de suflu sau explozie. Fiecare limbă
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
sau numai a unei suprafețe mai mari sau mai mici a limbii cu diferite regiuni ale bolții palatine se produce articularea fonetică. Ea depinde de poziția elementelor articulatoare în emisia sunetelor, formând tubul fonetic cu volum și formă specifică. Producerea articulării necesită din punct de vedere fonetic, modificarea sunetului laringian, în cavitatea orală, sub formă de suflu sau explozie. Fiecare limbă utilizează un sumar material sonor care este relativ ușor învățat. Dificultățile încep odată cu utilizarea acestui material sonor în funcție de deprinderile articulatorii
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
vocalelor împarte cavitatea bucală în două zone ale căror dimensiuni se modifică în funcție de vocala pronunțată, după demonstrațiile făcute de Hellvag în 1781. Palatogramele efectuate de Fletcher (63) indică poziția organelor articulatorii în timpul producerii sunetelor vocale (fig.5). În procesul de articulare al consoanelor se distinge mai întâi opoziția de bază din punct de vedere acustic care împarte consoanele în oclusive și constrictive. În oclusive buzele produc prin articulare bilabială suflu exploziv brusc prin oprirea aerului, urmat apoi de un lejer zgomot
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
indică poziția organelor articulatorii în timpul producerii sunetelor vocale (fig.5). În procesul de articulare al consoanelor se distinge mai întâi opoziția de bază din punct de vedere acustic care împarte consoanele în oclusive și constrictive. În oclusive buzele produc prin articulare bilabială suflu exploziv brusc prin oprirea aerului, urmat apoi de un lejer zgomot de explozie ca în: m, p, b, și continuu fără oprirea aerului dar cu un zgomot de frecare în fricativele semioclusive f, v. Aceste opoziții se manifestă
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
palatin închide naso-faringele contractându-se prelungit pentru siflantele: s, t, j, z, și brusc pentru explozivele p, b, m, f, v, k, d, după cum reiese din palatogramele următoare: fig.9 și fig.10. În insuficiența velară se modifică modul de articulare și locul de articulare, după cum limba intră în contact cu o anumită regiune din cavitatea orală, după cum există sau nu un contact accesoriu al limbii cu bolta palatină (Vezi clasificarea consoanelor după modul de producere) (159, p. 62-66). 1.3
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
-se prelungit pentru siflantele: s, t, j, z, și brusc pentru explozivele p, b, m, f, v, k, d, după cum reiese din palatogramele următoare: fig.9 și fig.10. În insuficiența velară se modifică modul de articulare și locul de articulare, după cum limba intră în contact cu o anumită regiune din cavitatea orală, după cum există sau nu un contact accesoriu al limbii cu bolta palatină (Vezi clasificarea consoanelor după modul de producere) (159, p. 62-66). 1.3.5. În realizarea diverselor
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
intră în contact cu o anumită regiune din cavitatea orală, după cum există sau nu un contact accesoriu al limbii cu bolta palatină (Vezi clasificarea consoanelor după modul de producere) (159, p. 62-66). 1.3.5. În realizarea diverselor moduri de articulare verbală are o mare importanță sfincterul palato-faringeal. Vom vedea în cele ce urmează cum se formează și care este mecanismul lui de funcționare. Vălul palatin se continuă cu partea superioară a palatului dur, lateral, se apropie de peretele faringian și
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
o membrană mucoasă. Suprafața orală este concavă în poziție de repaus, în timp ce suprafața nasală este convexă și se continuă cu podeaua cavității nasale. A doua treime a cavității mediane a vălului răspunde de mișcările fine și rapide necesare actului de articulare. Segmentul antero-posterior al palatului dur este format din aponevroza palatină care se continuă cu uvula, parte mai puțin activă în închiderea naso-faringiană. Vălul face mișcări rapide, esențiale pentru o vorbire corectă. Separă cavitățile nasale de faringe și cavitatea orală în timpul
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
singur nivel al palatului, ci se face în contact extensiv între mucoasa superioară (nasală) a palatului moale și peretele faringian posterior, atât în vorbire cât și în deglutiție (40; p.299). Observațiile personale ale lui Morley cu privire la activitatea velară în articularea sunetelor arată că se ridică mai mult pentru c și mai puțin pentru t, mai sus pentru o-e decât pentru ah, mai mult pentru consoane închise decât pentru cele deschise (115; p.34). În timpul suflatului - cu presiune mare ca
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
copii cu sfincterul incomplet ca în despicăturile congenitale velare, presiunea pulmonară fiind insuficientă pentru a menține pe cea orală, suflul într-un balon fiind mai curând inaccesibil decât imposibil. Acest lucru se realizează numai cu narinele închise (197; p.47). Articularea normală a consoanelor cere un oarecare grad de presiune care nu poate fi menținută dacă aerul refluiază prin sfincterul palato-faringian incomplet. 1.3.6. Din cele expuse până acum reiese că „vălul palatin reprezintă partea funcțională cea mai valoroasă, de
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
a funcționării reale. Nasalizarea ca fenomen natural și indispensabil formării vocii, devine patologică în cazul comunicării buco-nasale (fig.14). Configurația camerelor de rezonanță se modifică, presiunea intraorală scade și apare nasonarea, simptom specific vorbirii rhinolalice cu repercusiuni asupra procesului de articulare fonetică. În rhinolalie mișcările de articulare devin asincronice: laringele și partea posterioară a limbii sunt coborâte, trecerea în cavitatea orală se îngustează, calea spre cavitatea nasală se mărește și presiunea intraorală scade modificând fonația. O insuficiență velară cu o anumită
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
natural și indispensabil formării vocii, devine patologică în cazul comunicării buco-nasale (fig.14). Configurația camerelor de rezonanță se modifică, presiunea intraorală scade și apare nasonarea, simptom specific vorbirii rhinolalice cu repercusiuni asupra procesului de articulare fonetică. În rhinolalie mișcările de articulare devin asincronice: laringele și partea posterioară a limbii sunt coborâte, trecerea în cavitatea orală se îngustează, calea spre cavitatea nasală se mărește și presiunea intraorală scade modificând fonația. O insuficiență velară cu o anumită determinare etiologică permite ca o parte
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
chirurgie, foniatrie (39; p.38-39; 92; p.45-62; 202; p.1-15), fie numai pe date didactico-pedagogice - logopedie, defectologie (21; p.135-158; 88; p.123-128; 92; p.321326), neluându-se în considerație „variabilele” individuale care intervin în dinamica funcției fonatorii și articulării. Muriel și Morley fac clasificări ale tulburărilor de vorbire pe criteriul organic neglijând acțiunea diferită a particularităților individuale cu variabilele de adaptare a funcției la situația anatomică deficitară (118; p.145-162). Molles și Vallancien (1966), Lebourg Cl.(1958), Launay și
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
criteriul organic neglijând acțiunea diferită a particularităților individuale cu variabilele de adaptare a funcției la situația anatomică deficitară (118; p.145-162). Molles și Vallancien (1966), Lebourg Cl.(1958), Launay și Borel Maisonny (1972) preferă criteriul fonetic considerând deformarea punctului de articulare ca o consecință directă a insuficienței velare, fără să țină seama că subiectul poate alege și alte alternative posibile și aproximativ egal probabile în articulare, determinate de factorii de influență care modelează limbajul articulat, chiar în condițiile unui palat despicat
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
Lebourg Cl.(1958), Launay și Borel Maisonny (1972) preferă criteriul fonetic considerând deformarea punctului de articulare ca o consecință directă a insuficienței velare, fără să țină seama că subiectul poate alege și alte alternative posibile și aproximativ egal probabile în articulare, determinate de factorii de influență care modelează limbajul articulat, chiar în condițiile unui palat despicat. În această situație funcția încearcă să se adapteze la organ prin acte de compensare, componenta psihică și intelectuală fiind un adjuvant de mare valoare. Pe lângă
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
intensă, în care unele consoane sunt înlocuite cu suflu nasal, diminuate din cauza acestuia sau înlocuite cu „h” ca un șuierat laringian, consoanele „m, n, l, h” fiind pronunțate corect fără să găsim o constantă de suplinire a celorlalte posibilități de articulare. Suflul nasal înregistrează o pierdere mare de aer cu inspir mic. Aceeași necorespondență dintre forma defectului și tulburarea rhino-dislalică se manifestă și în despicăturile complete și totale. Așa de exemplu, vorbirea subiectului C.E. în vârstă de 9 ani cu despicătură
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
familie la vârsta de 3 ani și 9 luni după încheierea tratamentelor chirurgicale. Repus în mediu vorbitor cu un curs intensiv de reeducare, copilul recuperează pe toate laturile. Defectele organice grave de la nivelul aparatului fonator frânează dezvoltarea limbajului prin imposibilitatea articulării fonetice, fapt pus în evidență numai în perioada achiziției acestuia. Aceste aspecte aparente și transitorii determină adesea erori de diagnostic. În cazurile descrise vedem cum insuficiența organelor fonatoare poate fi anatomică și fiziologică, cauza tulburărilor de articulare, dar direct influențate
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
limbajului prin imposibilitatea articulării fonetice, fapt pus în evidență numai în perioada achiziției acestuia. Aceste aspecte aparente și transitorii determină adesea erori de diagnostic. În cazurile descrise vedem cum insuficiența organelor fonatoare poate fi anatomică și fiziologică, cauza tulburărilor de articulare, dar direct influențate de condițiile de învățare a sistemului fonematic al limbii materne. Trebuie să se facă o distincție netă între acești parametri necesari stabilirii diagnosticului logopedic, precum și a metodologiei terapeutice, element cheie a succesului logopedic. Examinarea complexă logopedică a
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
exo-bucal și endo-bucal privind despicătura și rezultatul operator, consemnându-se starea buzelor, a maxilarului și a ocluziei de care copilul este capabil, starea palatului și a vălului precum și a limbii. S-a observat funcționalitatea acestora: dacă buzele au tonicitatea necesară articulării vocalelor și consoanelor, dacă mușchii mimicii funcționează corect sau fac grimase compensatorii, în ce măsură se folosesc în vorbire pereții interni ai obrajilor prin diferite probe ca: țuguie buzele, trage buzele lateral, întinde buza superioară peste dinți cu gura deschisă, umflă obrajii
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
respirația, audiția; s-a consemnat în fișe cum înghite copilul, care este poziția vârfului limbii, majoritatea cazurilor păstrând o deglutiție de tip infantil (primară) prin așezarea vârfului limbii între arcadele dentare, de multe ori cauză de deformare a punctului de articulare pentru consoanele siflante. A fost necesară cunoașterea exactă a posibilităților respiratorii ale copilului pentru a preciza exercițiile logopedice necesare formării suportului material normal pentru emisia vocalică. S-a observat capacitatea de a reține aerul prin proba umflării cu aer măsurată
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
nasal și laringial, stabilindu-se particularitățile fonetice ale emisiei vocalice și consaonantice. Examenul vorbirii a început prin a afla câteva date cu privire la istoricul apariției și dezvoltării vorbirii până la data examinării. Pentru stabilirea tulburărilor de pronunție s-au folosit teste de articulare formate din vocabular-imagini cât mai apropiat înțelegerii copilului în raport cu vârsta, mediul și posibilitățile psiho-individuale, în așa fel încât, fiecare fonem să existe în cuvânt în poziție inițială, medială și finală, metodă relevantă pentru o cercetare tipologică, după Müller et al
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]