3,375 matches
-
a căpătat nuanța apusului ce arde și ultima fărâmă de credință. Istoria, încărcată de ani, se repetă cu rost, câte un an al prezentului se întoarce spre Geneză, altul, mai grăbit, definește viitorul, într-un singur sens, încărcându-l cu artificii, în seara de Crăciun, oamenii răi definesc istoria ca pe o explozie a artificiilor ce înroșește zăpada prezentului, obosită, fac confuzie între ani, între războaie, între domnitori, nu mai înțeleg de ce pacea a devenit repede un groaznic măcel în timp ce copii
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ani, se repetă cu rost, câte un an al prezentului se întoarce spre Geneză, altul, mai grăbit, definește viitorul, într-un singur sens, încărcându-l cu artificii, în seara de Crăciun, oamenii răi definesc istoria ca pe o explozie a artificiilor ce înroșește zăpada prezentului, obosită, fac confuzie între ani, între războaie, între domnitori, nu mai înțeleg de ce pacea a devenit repede un groaznic măcel în timp ce copii își strigă părinții, alergând desculț pe zăpada pufoasă. Zăpada speranței Fulgul mi-a bătut
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
care trebuie să ne formăm Și din lunga-i adormire țara să o zdruncinăm! Relu COȚOFANĂ vieți paralele ne trăim singurătățile în vieți paralele de parcă am dormi la umbra iubirii ne trăim fericirea din scurt-circuituri fugare ca un foc de artificii pe ceruri reunite și poate la capăt de lumină timpurile noastre se vor curba într-o îmbrățișare... ultima iarnă iarna vine uneori pe furiș chiar în plină vară se strecoară ca un șarpe în frigul dintre noi oricât aș fi
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
dar n-am simțit o durere prea vie. Mi-am pierdut cunoștința și am fost scos afară. LÎngă mașină, parcată undeva În față, am mai primit niște șuturi În ceafă și În coapse. O durere vie explodă precum focurile de artificii și-mi străpunse inima. Poate chiar datorită ei mi-am recăpătat cunoștința. Cineva deschise ușa mașinii și alți doi, sprijinindu-mă din părți, m-au vîrÎt Înăuntru. Picioarele Îmi erau Încolăcite sub tabloul de bord și ușa se trînti cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
și jumătate. Nici unul dintre noi nu credea în viitorul luminos al comunismului. Visam să punem mâna pe societatea românească și s-o transformăm într-una americană cum o visau copiii de acolo: fără republicani, fără ipocrizie mic-burgheză, fără opulența și artificiul hollywoodian, fără magnați manipulatori de destine. Prinseserăm jargonul freudo-marxist: revolta marginalilor, respingerea lui one dimensional man, reflecția critică, refuzul manipulării. La atâtea refuzuri adăugam și ceva afirmativ. Ceva care ne marca profund evoluția personală. Voiam o societate de „profi” (profesioniști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
memorial, dacă e în adevăr un memorial, că „Atunci când va pleca în lumea cealaltă, nu va mai avea puterea să privească această lume, a trăit mereu în alt timp, cu deosebire în cel dinaintea primului război, lumini și pocnete de artificii, și va pleca zâmbind, va zâmbi nu vremii acesteia ci timpului acela, iar noi...”. Noi suntem acum aici: doamna Pavel, încovoiată de durere pe fotoliul de la căpătâi, alături, în picioare Marga Popescu în rochie neagră, apoi trei doamne din cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
mâncării, mărgelelor și celorlalte se oferă povești: adevărat etalon, monedă absolută. În aceste condiții, stilul ultimului Sadoveanu nu poate fi decât rafinat-livresc, îndepărtându-se de vorbire și apropiindu-se de scriere. Aceasta mai înseamnă: forme ale scriiturii, nu ale oralității; artificiu, nu spontaneitate; joc, nu invenție; manieră, nu poezie. Așadar, o artă a expresiei, înflorită și prețioasă; uniformă și decorativă; cântătoare, cadențată ca în versetele biblice“. Poate că temele literaturii lui Sadoveanu vor fi, tot mai mult de acum încolo, resimțite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
am zis lui Rachel că merg la Teenie, lui Teenie că îmi petrec ziua cu Jacqui și lui Jacqui că o să stau cu Rachel -, am reușit să mă sustrag de la orice petrecere cu grătar pe terasă și cu focuri de artificii luni și m-am simțit destul de bine, stând sub adierile de aer condiționat și uitându-mă la episoade în reluare din The Dukes of Hazzard, Quantum Leap și MASH. Îmi plăcea - adoram - să stau în apartamentul nostru. Acolo mă simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
gros de doi centimetri. Și probele au dat rezultate fenomenale. Adică, ieșite din comun. Găsiți totul aici. Chestia cu Ariella e că, atunci când trebuia să vorbească un răstimp mai îndelungat, renunța la figura cu Don Corleone. Clar era doar un artificiu menit să sperie oamenii. Ce-i drept, își atingea scopul. — Produsul a fost cumpărat de cei de la Devereaux. (O corporație de proporții care deținea o duzină de companii de produse cosmetice. Inclusiv Candy Grrrl, de fapt.) Devereaux investesc masiv în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de lut al unei cocioabe. Și peste ce dă privirea Lui înăuntrul palatelor? La acest moment al discursului, tonul tatei nu mai era acela al unui imitator, ci al unui pedagog de școală coranică; glasul îi curgea acum fără nici un artificiu, iar ochii îi erau fixați în zare, ca ochii unui somnambul: — Când privirea Celui-prea-Înalt străbate incintele palatelor, ea vede cum sunt ascultate cântărețele mai mult decât doctorii Legii, vede cum sunetul lăutei îi împiedică pe oameni să audă chemarea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fir de aur și presărată cu boabe de chihlimbar, iar chimvalele răsunau în citadelă. Interdicția privitoare la ora stingerii fiind ridicată, muzica și cântecele răsunară la asfințitul soarelui în toate colțurile orașului. Apoi, când coborî cu adevărat noaptea, focuri de artificii izbucniră la malul apei, întâmpinate de aclamații frenetice. Cu această ocazie, cuprins de veselia generală, am simțit dintr-odată un irezistibil imbold să mă îmbrac după moda egipteană. Mi-am părăsit așadar veșmintele de fasiot, pe care le-am pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fac? își întrebă fratele, care stătea sus deasupra ei, plescăind din limbă la vederea lacrimilor sale și examinându-și în același timp venele verzi de pe braț și pielea bătătorită de pe călcâie. Înnebunesc, spuse Pinky, mă simt ca un foc de artificii apris cu un chibrit. Dacă artificiile au fost aprinse, spuse Sampath, înseamnă că vor exploda, indiferent că-ți place sau nu. Asta doar dacă nu cumva știi cum să le arunci într-o găleată de apă. În cazul ăsta, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
sus deasupra ei, plescăind din limbă la vederea lacrimilor sale și examinându-și în același timp venele verzi de pe braț și pielea bătătorită de pe călcâie. Înnebunesc, spuse Pinky, mă simt ca un foc de artificii apris cu un chibrit. Dacă artificiile au fost aprinse, spuse Sampath, înseamnă că vor exploda, indiferent că-ți place sau nu. Asta doar dacă nu cumva știi cum să le arunci într-o găleată de apă. În cazul ăsta, ce mai risipă de artificii. Își privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
chibrit. Dacă artificiile au fost aprinse, spuse Sampath, înseamnă că vor exploda, indiferent că-ți place sau nu. Asta doar dacă nu cumva știi cum să le arunci într-o găleată de apă. În cazul ăsta, ce mai risipă de artificii. Își privi brațul, nuanța de mahon a pielii. Privi razele soarelui trecând peste pântecul lui, felul în care se iveau și dispăreau printre frunze. Pinky decise că fratele său avea mare dreptate. Nu avea nici un motiv să se arunce în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
lui, felul în care se iveau și dispăreau printre frunze. Pinky decise că fratele său avea mare dreptate. Nu avea nici un motiv să se arunce în găleata cu lacrimi și nici să stea și să îndure un sentiment ca un artificiu defect, ale cărui scântei zburau înăuntrul ei, în loc se izbucnească în afară într-un mod care sigur ar produce un efect de orice fel, ar face vreun soi de explozie. Și, știa bine, o explozie era întotdeauna însoțită de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
cădea cu zgomotul unor aplauze îndepărtate. Oh, Doamne, mi-am spus eu, viața mea ar putea să devină cu adevărat ceva serios. Pe femei poți pune stăpânire când plâng. Când plâng, sunt mai accesibile. Sunt lipsite de apărare și de artificii și nu te mai pot respinge. * Am trecut urlând și zornăind cu o viteză nebună, am trecut ca o rachetă în timp, depășind toate limitele, limitele de timp, limitele de viteză, limitele de oraș, trecând peste stopuri, înghițind hulpav benzina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
învăluită într-un cafeniu aurit, care atrage mai întâi privirea printr-o aparență veselă: îți vine s-o privești, în toată splendoarea inocenței ei, mirosind proaspăt a tinerețe, a vitalitate și a fitness mental; cafeniul înflorește apoi cu efecte de artificii stingând pe margini albul foii un soi de bicarbonat efervescent care, venit să erodeze tinerețea ochilor și albul foii, își aduce cu el rezidurile. Ridurile devin vizibile astfel în jurul ochilor, iar fragranța infungibilă a tinereții își pierde parcă din consistență
Absconditus. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
ochilor și albul foii, își aduce cu el rezidurile. Ridurile devin vizibile astfel în jurul ochilor, iar fragranța infungibilă a tinereții își pierde parcă din consistență: miroase a bătrânețe și a singurătate, a amintiri erodate și deformate în urma invocărilor succesive. Pe măsură ce „artificii”alizarea și eroziunea devin tot mai rapide, tremurul nuanțelor intrând unele în altele și toate în albul pânzei ating și mâna bătrânei, care începe să-și întindă degete nenăscute încă pe deplin...falangă lungindu-și falangă, lungindu și falangă, lungindu
Absconditus. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
stigmatul abrutizant al timpului - chiar regresiune, retrogradare... hipertrofia „izului” temporal ar trebui să-i epureze, poate, de infecțiile lui... se pare însă că dimpotrivă, ei încearcă să dea un șut în fundul lui lat, gras și atotcuprinzător prin tot soiul de artificii grandilocvente și false... dar el e prea lung, nu se lasă doborât... tot ce-i jertfim își pierde consistența... de exemplu gestul acesta al mainii care scrie... sau care „mă scrie”... Data 6, Lucrurile vii, câinii, oamenii, toate masele care
Absconditus. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
Domnul Jones se așeză și începu să se legene. Dolores O’Toole era o catolică ce se îndepărtase de la credință. Uneori îi făcea o plăcere prea puțin cucernică să se satisfacă singură, folosindu-se de lumânări de la biserică și de artificii. Făcea asta pentru că era despărțită de soțul ei, dar nu și de propriile-i dorinți. Fostul ei soț, domnul O’Toole, ținea o cărciumă în K, orașul de pe culmile muntelui Calf și ea era nemulțumită de orașul K în general
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
al Elfridei o iritase. Astăzi o irita. Nimeni nu poate fi atât de pur, nici o inocență atât de bine apărată și nici un comportament atât de lipsit de premeditare cum se pretindea a fi cel al Elfridei. Ea se folosea de artificiul care ascundea artificiul, se gândi Irina, iar subterfugiul deranja. Râdea, mânca, dormea, se minuna ca un copil - iar Irina Cerkasova nu iubea copii. Așa că închise ochii și îi lăsă să se joace. Elfrida, care se înălța odată cu leagănul în zbor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
iritase. Astăzi o irita. Nimeni nu poate fi atât de pur, nici o inocență atât de bine apărată și nici un comportament atât de lipsit de premeditare cum se pretindea a fi cel al Elfridei. Ea se folosea de artificiul care ascundea artificiul, se gândi Irina, iar subterfugiul deranja. Râdea, mânca, dormea, se minuna ca un copil - iar Irina Cerkasova nu iubea copii. Așa că închise ochii și îi lăsă să se joace. Elfrida, care se înălța odată cu leagănul în zbor, avea un cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Totul s-a schimbat cînd Gelabert anunță că primise de la fabrica lui Thomas Edison din Menlo Park, New Jersey, un nou tip de material sensibil, ce permitea să se filmeze În condiții precare de lumină, nemaiauzite pînă atunci. Printr-un artificiu tehnic rămas neelucidat, unul dintre asistenții de laborator ai lui Gelabert vărsase vin spumant din soiul Xarelo, provenit din regiunea Penedés, În tăvița cu revelator și, ca o consecință a reacției chimice, forme stranii Începură să apară pe pelicula expusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
tot lăsa pe drum aveau să-și organizeze propriul lor sindicat. Adevărul e că nu dispăreau numai bijuteriile. Cu timpul, familia Își pierdu plăcerea de a trăi. Familia Aldaya nu a fost niciodată fericită În casa aceea obținută prin dubioasele artificii de comerciant ale lui don Ricardo. Doamna Aldaya Își ruga soțul necontenit să vîndă proprietatea și să se mute Într-o reședință din oraș sau chiar să se Întoarcă În palatul construit de Puig i Cadafalch pentru bunicul Simón, patriarhul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
tasty” și „Tlasi CANABBIS. Exotic Incense Stics... SARATHY PERFUME WORKS.... 200 Sticks. Made in India...” Noimann transformase havuzul Într-un altar Închinat lui Buddha... Prin urmare, folosise și bețigașe parfumate. Poate aprinsese lumânărele și torțe sau comandase un foc de artificii, creând din această „ieșire” a sa o sărbătoare de neuitat. În timp ce sta Întins În havuz ca un nabab, fumându-și trabucul, mesenii Îl cinsteau, ridicând paharele În sănătatea lui. Cardul EuroLine fusese un „pește gras”. O parte din cont se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]