6,399 matches
-
-ntremă din boare dulce de sub tufă-nobilată și ajunse printre fete, simple și îmbujorate, la-mpletit coroană-casă, zburătoare, zburător salvat de boare, pentru zi de sărbătoare... CADRIL iarna înainta prea repede pentru mine prea departe mi se părea drumul înapoi o lamă ascuțită siroco sau zefir încins îmi tăia fața alerga peste lespede făcea rotocoale ultimele note din cimpoi cădeau fără aer se așternea deasupra țipând o trompetă sfâșietoare prelungă umbre își îndreptau spatele de pe pietre pășind peste morminte acoperite de magmă strângându
DIN SCÂNTEILE VIEŢII (VERSURI) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374051_a_375380]
-
și au îngrășat furnicile în loc să se înfrupte ei! I-ai și spală-te cu ei pe cap! mai spuse el făcând pe supăratul, după care se îndepărtă clătinând din cap. Se opri după colțul casei să asculte glasurile pițigăiate și ascuțite ce izbucniră odată cu presupusa lui plecare, luând cu asalt urechile răbdătoare ale bunicii, care încerca fără prea mult succes să restabilească pacea. Liniștea se așternu curând, ca un văl de catifea asupra capetelor aplecate peste farfuriile din poală, în care
ÎN OGRADA BUNICILOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374073_a_375402]
-
să las întunericul în urma mea. Mă întreb, există mai multe începuturi cu mine în același timp spre infinit ? Hm ... scriu cuvinte, încerc să le gândesc, poate unele ucise, dar încă încerc să le mai aduc la viață. Am simțit vârful ascuțit al durerii, tăișul dur cum înțeapă, palpitația pieptului, groaza de moarte, starea leșinului, disperarea, lașitatea mea atât de dureroasă de multe ori în fața neputinței, dar să ajung ca să nu știu că speranța poate fii ucisă, nu am crezut niciodată ! De ce
M-AM LOGAT PE BLOGUL TIMPULUI de VIOREL MUHA în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375315_a_376644]
-
țărm. Apoi m-am aplecat și încercând să sărut unda, am gustat din apa sărată a mării. Tremuram de frig - apa era neprietenos de rece - și inima îmi bătea cu putere. Nisipul mi se lipea de ciorapii murați și vârfurile ascuțite ale scoicilor îmi intrau în tălpi. Ce mai conta? Îmi împlinisem visul! În clipa aceasta, visul meu este unul banal: îmi doresc să curgă apă caldă. Cred în miracole, așa că înainte să ies din baie, deschid încă o dată robinetul de
FIERBINTE ŞI MURDARĂ de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375322_a_376651]
-
În pădure, cucuveaua-și plânge oful pe o cracă, Se zbârlește pe sub pene, foamea iarăși o atacă; Cu atenție ochește-un șoricel pierdut prin zonă, Care-o scoate-ntr-o clipită, azi, din karma-i monotonă. Hăt, departe, lupul țipă, ascuțit și el de foame, A visat întreaga noapte doar merinde, chiar și poame; Și-ar schimba meniul, însă-i bate vântu-n buzunare, N-are-un chior depus la bancă,-n consecință: „pa, mâncare!”. Veverița e posacă, iarna i-a bătut la ușă
PĂDURE FLĂMÂNDĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375402_a_376731]
-
București, primise de la guvernanții liberali postul de ambasador al României la Viena. P.P.Carp îl și vizitează, în data de 5 februarie 1884 și consideră, savant, că Eminescu nu este perfect vindecat: "Ochiul este cam tulbure, mâinile slabe și degetele ascuțite", deci încă nu ar fi indicat a se întoarce în România, așa că mai este plimbat prin Italia și ajunge la București în 27 martie 1884, iar pe 7 aprilie 1884 este expediat la Iași. Maiorescu scria: Când l-oi ști
LICHIDAREA LUI MIHAIL EMINESCU +DOSARELE SECRETE ALE ISTORIEI ROMANIEI CAP. 19 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375317_a_376646]
-
pe numele lui Săndruțu Oiții, niște ochi albaștri și curați precum cerul de vară, un păr negru cărbune nu alta și cârlionțat ca lâna mieilor primăvara, niște buze roșii de zici că erau de fragă și o mustăcioară subțire și ascuțită ca o coadă de rândunică. Pe cât de frumos era la chip și la trup, pe atât de trufaș era acest flăcău. Multe fete se străduiau să îi iasă în cale dar nici una nu reușea să îi intre în voie. - Săndruțu
SĂNDRUŢU ŞI VÂLVA BĂII de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375404_a_376733]
-
reușiră să descopere intrarea în baia părăsită. Măriuța scoase un felinar și intră fără frică în galeria îngustă, purtându-l pe bătrân de mână ca pe un copil neajutorat, căci acesta refuzase să rămână să aștepte la intrare. Un râs ascuțit îi întâmpină de îndată ce pășiră în sala cu tavanul înalt și o lumină orbitoare coborî brusc peste ei. Vezi dar, Măriuța nu era de ieri de azi, își legase peste ochi o basma, așa încât lumina nu o deranja câtuși de puțin
SĂNDRUŢU ŞI VÂLVA BĂII de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375404_a_376733]
-
minuna de frumusețea ei, cum să nu o facă un bărbat? - Ce-ai făcut cu Săndruțu? - Cine ești tu să îmi ceri mie socoteală? - Cine sunt, cine nu sunt, nu e treaba ta! - Ia să te las fără limba asta ascuțită! Nu își întinse vâlva bine mâinile către fată să o apuce, că aceasta i le și prinse într-un laț din acelea cu care vânătorii leagă vânatul, trântind-o la pământ. - Dă-mi drumul, strigă Vâlva Băii, dă-mi drumul
SĂNDRUŢU ŞI VÂLVA BĂII de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375404_a_376733]
-
negocieri - este o prezență tonică, plină de vitalitate, binecuvântată cu umor subtil și cu o minte scăpărătoare, de brici. Arborează un zâmbet cald, deloc sfidător, care surprinde, venind din partea unui cercetător faimos pentru spiritul său analitic, pătrunzător. Norvegianul cu minte ascuțită, care nu se sfiește să spună lucrurilor pe nume, are darul de a liniști spiritele deîndată ce pășește în orice încăpere, dezamorsând din start eventualele intenții de atac. Nu-ncape îndoială că avem de-a face cu un om deosebit
GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG [Corola-blog/BlogPost/375306_a_376635]
-
negocieri - este o prezență tonică, plină de vitalitate, binecuvântată cu umor subtil și cu o minte scăpărătoare, de brici. Arborează un zâmbet cald, deloc sfidător, care surprinde, venind din partea unui cercetător faimos pentru spiritul său analitic, pătrunzător. Norvegianul cu minte ascuțită, care nu se sfiește să spună lucrurilor pe nume, are darul de a liniști spiritele deîndată ce pășește în orice încăpere, dezamorsând din start eventualele intenții de atac. Nu-ncape îndoială că avem de-a face cu un om deosebit
GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG [Corola-blog/BlogPost/375306_a_376635]
-
ce să mă minți? Întrebă fata pierită. - Eu sunt zmeul cel cu zece capete, cel rănit de oștenii tatălui tău, cel a cărui mamă te-a răpit... - Cel care s-a transformat în om de dragul tău, se auzi o voce ascuțită și cârtița sări direct pe umărul fetei de împărat. Orice se așteptase zmeul din partea fetei de împărat ca răspuns la mărturisirea lui. Să îl taie cu paloșul, să îl ia în vârful săgeții, dar să izbucnească în râs, la asta
ZMEUL CEL CU ZECE CAPETE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375408_a_376737]
-
cu florile și cu sarea, spuse un descântec și îi ceru dragonului să deschidă gura. Încrezător, acesta o lăsă să îi pună pe fiecare dinte poțiunea preparată și, cât vezi cu ochii dinții crescură la loc, mai puternici și mai ascuțiți, iar durerea încetă ca luată cu mâna. Fericit, Dragonul de Foc ascultă sfaturile Corei și, a doua zi, dis-de-dimineață, când fu scos din pivniță se purtă blând ca un cățeluș și chiar o linse pe regină pe mână. Foarte încântată
PRINŢESA VRĂJITOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375400_a_376729]
-
te sprijinea să treci prin clipele de restriște, de profundă deprimare, dar încearcă totuși să regăsești câteva repere pe care ți le voi lăsa în fiecare punct fierbinte al zilei și când spun zi, cuprind și noaptea sub coiful meu ascuțit. Uite, îți propun un joc simplu și te rog să participi la el cu toate antenele deschise. Urmărește un drum imaginar, cu toate sinuozitățile lui și gândește-te la el ca la acel drum al tău cu toate alegerile tale
DRUM de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375518_a_376847]
-
Din când în când, câte o pleoapa li se întredeschidea leneș, lăsând să se întrevadă - ca pe o mărgică de sticlă viu colorată - ochiul adormit. Plictisindu-se de desenele pe care tot încercase să le scrijelească până atunci cu colțul ascuțit al unei pietricele, pe pământul împietrit de uscăciune, Aurelia se ridică aruncând-o din mână și privi cu speranță, spre curtea vecină, de unde, de obicei, răzbătea strigătul arțăgos al mătușii Florica, mereu în război cu găinile ce i se strecurau
EFEMERIDELE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375552_a_376881]
-
demarajului lung al mașinii pe strada pustie. Mergând, constatase că de încordare ori de mânie mici broboane de transpirație îi înrouraseră fruntea. Le simțea din ce în ce mai reci și își căutase precipitat batista. Vârându-și mâna în buzunarul hainei, simțise o durere ascuțită. Dăduse din greșeală cu degetele în agrafa cameei, de a cărei existență uitase. Referință Bibliografică: Cameea / Dan Florița Seracin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2226, Anul VII, 03 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Dan Florița Seracin : Toate
CAMEEA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375501_a_376830]
-
vogă la ora actuală. - Atunci de partea economică ți-ar place să te ocupi? Doar tatăl tău este om de afaceri. Sau vrei rubrica mondenă, ori pe cea culturală? Aici avem pe cineva care are ochiul ager și creionul bine ascuțit. Eu știu, dacă ar fi nevoie de doi reporteri? Vedem noi. - Dumneavoastră sunteți cel care știe unde mi-ar fi locul. - Bine, bine, asta pe parcurs. Să vedem ce știi să faci mai întâi. Mergi și depui actele la secretariat
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371760_a_373089]
-
nemulțumită capul. Din ogradă se auzea cârâitul găinilor, speriate de goana lui Șușurel. Îl privi tandru: - Ei, ce s-a întâmplat? - Mamă, în pod sunt niște animale mici, negre, cu urechile care abia se văd, cu coada șnuruleț, cu boturi ascuțite, cu ochii ca niște puncte și care strigă „chiț-chiț” și care voiau să mă mănânce! - Măi, dar nătăfleț mai ești! Ăia sunt niște prăpădiți de șoricei. Neștiutori cum sunt, căutau joacă. Lasă, culcă-te! Când o să crești mare, o să fii
MOTANUL ȘUȘUREL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371966_a_373295]
-
scândură care rupea tulpinile așezate pe meliță până partea lemnoasă se sfărâma și se scutura, rămânând doar fibra. Atunci intra în acțiune bunica, mama tatălui, sau mama, care treceau fuiorul printr-un alt dispozitiv format din multe cuie lungi și ascuțite, bătute unul lângă celălalt la înălțime egală într-o bucată de dulap, care scămoșa fuiorul. Am văzut mai târziu așa ceva când am fost la un circ ambulant, dar dulapul era mai mare și mai lung și se așeza un fachir
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371930_a_373259]
-
la înălțime egală într-o bucată de dulap, care scămoșa fuiorul. Am văzut mai târziu așa ceva când am fost la un circ ambulant, dar dulapul era mai mare și mai lung și se așeza un fachir cu spatele pe cuiele ascuțite. Femeile spuneau că dărăcesc fuiorul. Urma torsul și țesutul iarna la război, când nu aveau prea multe activități prin curte. Din pânza din cânepă realizată, mama sau bunica coseau saci, iar din pânza din in făceau ștergare sau material pentru
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371930_a_373259]
-
cu un cioc mare și coroiat. Aveau niște aripi lungi și în zborul lor păreau niște evantaie. Ghearele lor erau foarte mari, păroase ca și aripile, încât nu se vedeau și aveai impresia că nu au așa ceva. Însă erau mai ascuțite ca lama de cuțit și deși erau bine ascunse, în clipa în care le foloseau, aceastea ieșeau afară neașteptat, ca un briceag. Ochii lor mari și rotunzi erau gri. În zborul lor scoteau un sunet strident: ,,cotaaaan, cootaaan!’’, ,,cootaaan, cotaaan
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
sperând, sperând să scape. Cum suita sa regală A rămas în depărtare, Prințu-ndeamnă din zăbală Și aleargă tot mai tare. Singurel acum, ca vântul, Pe un cal voinic, în spume, El cutreieră pământul, Locuri neștiute-n lume. Munți cu vârfuri ascuțite Cerul înțepând în zare, Văi cu pajiști însorite Și păduri cu reci izvoare . Pe un pisc de munte, iată, Trage frâul și se-oprește, Cu ochii în juru-i cată Și ce vede îl uimește . O întindere de apă Ca oglinda
INELUL DE AUR de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372003_a_373332]
-
să ajung la suprafață. Încă foarte confuză, mă așez pe o porțiune destul de rece din gaură din perete și stau câteva secunde să reflectez. Am fixat cu privirea pământul din fața mea. Seamănă cu o foaie. Pe jos, e o piatră ascuțită. Pot să o folosesc drept creion. Așa, m-am hotărât să fac ce știu mai bine și să las moștenire suferință mea celor ce vor veni după mine. Nu știu cum să o tratez și nu știu dacă am luat decizia bună
O NOUA SANSA de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372025_a_373354]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > VALS DE FLUTURI Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului un ger cumplit schimonosește fumul în ghemotoace albe zgribulite ca schije ascuțite cade scrumul din jaruri care ard încremenite în aer vălătuci inerți de aburi zac doar o clipă și se prăvălesc la fel cum țurțuri cad din ninse jgheaburi și pe trotuare ace risipesc o sanie alunecă stafie cioplesc copite-n
VALS DE FLUTURI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372376_a_373705]
-
și se transformă pe loc într-un rege înalt, cu pletele și barba lungi și albe și cu o mantie azurie acoperindu-i straiele presărate cu stele aurii. Încântat peste măsură, Regele Văzduhului își întinse brațele în sus și fluieră ascuțit. Toate vânturile care bătuseră vreodată pe pământ se adunară la chemarea regelui lor. O apucară pe Baba Hâda și o aruncară de la unul la altul până ce o amețiră bine, după care o cocoțară pe Piscul Argintiu, în cuibul vulturilor, printre
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]