1,947 matches
-
Durata sau AMPLITUDINEA unei ANACRONII; TIMPUL ISTORIEI acoperit de ea. ¶Genette 1980. întîmplare [happening]. Împreună cu ACTUL sau ACȚIUNEA, unul din cele două feluri de EVENIMENTE narate, o schimbare de stare necauzată de un AGENT și manifestată în discurs printr-o ASERȚIUNE PROCESUALĂ de felul lui a se întîmpla. "A început să plouă" și "Maria a fost lovită de o piatră" reprezintă întîmplări. ¶Chatman 1978. Vezi și ASERȚIUNE NARATIVĂ. întoarcere în trecut [flashback]. O ANALEPSĂ; o RETROSPECȚIE, o TRANSLAȚIE ÎN TRECUT, o
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
o schimbare de stare necauzată de un AGENT și manifestată în discurs printr-o ASERȚIUNE PROCESUALĂ de felul lui a se întîmpla. "A început să plouă" și "Maria a fost lovită de o piatră" reprezintă întîmplări. ¶Chatman 1978. Vezi și ASERȚIUNE NARATIVĂ. întoarcere în trecut [flashback]. O ANALEPSĂ; o RETROSPECȚIE, o TRANSLAȚIE ÎN TRECUT, o BUCLĂ TEMPORALĂ. Termenul se folosește adesea în legătură cu narațiunea cinematică (Cetățeanul Kane, Fragii). ¶Chatman 1978; Prince 1982; Souvage 1965. Vezi și ANACRONIE, ORDINE. J joncțiune [junction]. O
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
RETROSPECȚIE, o TRANSLAȚIE ÎN TRECUT, o BUCLĂ TEMPORALĂ. Termenul se folosește adesea în legătură cu narațiunea cinematică (Cetățeanul Kane, Fragii). ¶Chatman 1978; Prince 1982; Souvage 1965. Vezi și ANACRONIE, ORDINE. J joncțiune [junction]. O relație care leagă SUBIECTUL de OBIECT și produce ASERȚIUNI STATICE. Există două feluri de bază ale joncțiunii: CONJUNCȚIA ("X este cu Y", "X are Y") și DISJUNCȚIA ("X nu este cu Y", "X nu are Y"). ¶Greimas, Courtés 1982; Hénault 1983. judecată [thought]. 1. Împreună cu PERSONAJUL (ETHOS), una din
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
cu FORMA sa); mediul reprezentării narative (verbal, cinematic, coregrafic etc.). O reprezentare cinematică a unui bărbat care mănîncă, apoi doarme, și o reprezentare verbală a sa pot constitui două manifestări diferite ale aceleiași forme de discurs (sau un set de ASERȚIUNI NARATIVE). ¶Chatman 1978. Vezi și MEDIU NARATIV. manipulare [manipulation]. În descrierea greimasiană a structurii narative canonice, acțiunea REMITENTULUI asupra SUBIECTULUI, pentru a-l face pe acesta din urmă să execute un program dat. ¶Adam 1984, 1985 [1999]; Greimas 1983a; Greimas
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
sau MODUL (mode) și PERSPECTIVA sau PUNCTUL DE VEDERE ce regularizează informația narativă. Modul narativ variază dacă este vorba de REPREZENTARE sau RELATARE, bunăoară; el variază și dacă se adoptă FOCALIZAREA INTERNĂ sau EXTERIOARĂ. ¶Genette 1980. modalitate [modality]. Calificarea unei aserțiuni sau a unui set de aserțiuni de un operator modal (cf. "Ion era bolnav" și "Ion nu știa că-i bolnav"). Operatorul, de exemplu, poate fi aletic (exprimă modalitățile de posibilitate, imposibilitate și necesitate), deontic (exprimă modalitățile de permisiune, prohibiție
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
PUNCTUL DE VEDERE ce regularizează informația narativă. Modul narativ variază dacă este vorba de REPREZENTARE sau RELATARE, bunăoară; el variază și dacă se adoptă FOCALIZAREA INTERNĂ sau EXTERIOARĂ. ¶Genette 1980. modalitate [modality]. Calificarea unei aserțiuni sau a unui set de aserțiuni de un operator modal (cf. "Ion era bolnav" și "Ion nu știa că-i bolnav"). Operatorul, de exemplu, poate fi aletic (exprimă modalitățile de posibilitate, imposibilitate și necesitate), deontic (exprimă modalitățile de permisiune, prohibiție și obligație), axiologic (exprimă modalitățile de
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
temă în aceeași lucrare. Motivul ar trebui deosebit și de TOPOS, care este un complex specific de motive ce apare frecvent în texte (literare): nebunul înțelept, copilul bătrîncios, locus amoenus etc.. 2. O unitate narativă, minimală la nivelul sintactic; o ASERȚIUNE NARATIVĂ. Pentru Tomașevski, motivele pot fi statice (desemnînd o STARE), sau dinamice (desemnînd un EVENIMENT). În plus, ele pot fi logic esențiale acțiunii narative și coerenței sale cauzal-cronologice (MOTIVE CONEXE), sau pot fi logic neesențiale acesteia (MOTIVE LIBERE). 3. Un
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
MIJLOC, NARABILITATE. narabilitate [reportability]. Calitatea care face ca situațiile și evenimentele să merite a fi povestite. Situațiile și evenimentele care sînt (descrise ca fiind) extraordinare, minunate, bizare (în opoziție cu ordinare, terne, obișnuite) sînt narabile. Se poate spune că o aserțiune narabilă are forța uneia exclamatorii, iar naratorii își subliniază, îndeobște, narabilitatea (DISPONIBILITATEA NARATIVĂ) aserțiunilor prin procedee evaluative. Pratt 1977. Vezi și EVALUARE, NARABIL. narare [narrating]. 1. Povestirea sau relatarea unui eveniment sau a mai multor evenimente. 2. DISCURSUL (în opoziție
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
fi povestite. Situațiile și evenimentele care sînt (descrise ca fiind) extraordinare, minunate, bizare (în opoziție cu ordinare, terne, obișnuite) sînt narabile. Se poate spune că o aserțiune narabilă are forța uneia exclamatorii, iar naratorii își subliniază, îndeobște, narabilitatea (DISPONIBILITATEA NARATIVĂ) aserțiunilor prin procedee evaluative. Pratt 1977. Vezi și EVALUARE, NARABIL. narare [narrating]. 1. Povestirea sau relatarea unui eveniment sau a mai multor evenimente. 2. DISCURSUL (în opoziție cu ISTORIA). 3. Semnele dintr-o narațiune care reprezintă activitatea de narare, originea sa
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
are un AGENT (sau PRATTON). Personajul (ETHOS) este elementul în raport cu care putem spune că agenții aparțin unui anumit tip. Este un element secundar, constînd din trăsături-tip adăugate agentului cu scopul de a-l caracteriza. Dacă judecata e dezvăluită de aserțiunile agentului ca și de modul său de gîndire și argumentare, personajul e dezvăluit de opțiunile, deciziile și acțiunile agentului, precum și de felul în care ele sînt executate. ¶Alexandrescu 1974; Aristotle 1968 [1965]; Barthes 1974 [1987]; Bourneuf, Ouellet 1975; Bremond 1973
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
fi astfel. ¶Bakhtin 1984 [1970]; Banfield 1982; Lemon, Reis 1965; Titunik 1963; Vinogradov 1980. povestire factuală [Aussage]. Unul din cele două subsisteme lingvistice, în accepția lui Hamburger, opus la ceea ce se numește POVESTIRE FICȚIONALĂ (fiktionale Erzählen). Povestirea factuală constă din aserțiuni de realitate, istorice, teoretice și pragmatice (ca și aserțiuni de "realitate prefăcută", de exemplu în NARAȚIUNEA ficțională LA PERSOANA ÎNTÎI): acestea se pot raporta la un eu-origine (I-Origo) real (sau mimat) și subiectivitatea sa. Povestirea ficțională, pe de altă parte
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
1965; Titunik 1963; Vinogradov 1980. povestire factuală [Aussage]. Unul din cele două subsisteme lingvistice, în accepția lui Hamburger, opus la ceea ce se numește POVESTIRE FICȚIONALĂ (fiktionale Erzählen). Povestirea factuală constă din aserțiuni de realitate, istorice, teoretice și pragmatice (ca și aserțiuni de "realitate prefăcută", de exemplu în NARAȚIUNEA ficțională LA PERSOANA ÎNTÎI): acestea se pot raporta la un eu-origine (I-Origo) real (sau mimat) și subiectivitatea sa. Povestirea ficțională, pe de altă parte, constă dintr-o NARAȚIUNE ficțională LA PERSOANA A TREIA
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
UNIVERSUL NARAT. ¶Banfield 1982; Hamburger 1973. povestire ficțională [fiktionale Erzählen]. Unul din cele două subsisteme lingvistice, după Hamburger, care o opune la ceea ce s-ar numi POVESTIRE FACTUALĂ (Aussage). Povestirea ficțională constă dintr-o NARAȚIUNE LA PERSOANA A TREIA. Dacă aserțiunile care constituie povestirea factuală se pot lega de un eu-origine (I-Origo) real (sau mimat) și subiectivitatea sa, în povestirea ficțională personajele fictive introduse la persoana a treia sînt subiectul enunțurilor, gîndurilor, sentimentelor și acțiunilor prezentate. Mai mult, timpul gramatical de
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
este un asemenea exemplu. Prima nu se referă în nici un fel și nici nu face aluzie la ce se va întîmpla; cea de-a doua o face explicit. ¶Genette 1980. Vezi și PREFIGURARE. predicat [predicate]. Într-o PROPOZIȚIE SIMPLĂ sau aserțiune, ceea ce afirmă ceva despre subiectul propoziției sau aserțiunii. Există predicate statice ("Maria era tristă") și predicate dinamice ("Maria mîncă o franzelă"). În plus, există predicate de bază ("Maria mergea cîte trei kilometri în fiecare zi") și predicate transformate (rezultînd din
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
în nici un fel și nici nu face aluzie la ce se va întîmpla; cea de-a doua o face explicit. ¶Genette 1980. Vezi și PREFIGURARE. predicat [predicate]. Într-o PROPOZIȚIE SIMPLĂ sau aserțiune, ceea ce afirmă ceva despre subiectul propoziției sau aserțiunii. Există predicate statice ("Maria era tristă") și predicate dinamice ("Maria mîncă o franzelă"). În plus, există predicate de bază ("Maria mergea cîte trei kilometri în fiecare zi") și predicate transformate (rezultînd din TRANSFORMAREA simplă sau complexă a unui predicat dat
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
timp real și nici nu se atașează la situații și evenimente descrise ca fiind trecute. Pentru Hamburger, acest statut special al preteritului epic este pus în evidență de combinații între el și circumstanțialele DEICTICE (temporale) care ar fi inacceptabile în aserțiuni despre realitate: iată, de exemplu: " El a văzut-o, și acum se simțea rău", în care o formă adverbială desemnînd un prezent se combină cu un preterit. Unii cercetători ai narațiunii (Bronzwaer, Chatman) argumentează în sensul că pretenția lui Hamburger
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
elemente caracterizate de un număr de însușiri și relații la un anume timp sau loc; o situație. NARAȚIUNEA este reprezentarea uneia sau mai multor schimbări ale stării de lucruri. ¶Beaugrande 1980; van Dijk 1974-75; Genot 1979. Vezi și EVENIMENT, MOTIV, ASERȚIUNE STATICĂ. stare-țintă [goal-state]. Vezi SCOP. statut [status]. Relația între NARATOR și actul de NARARE. Împreună cu CONTACTUL și POZIȚIA, statutul este una din cele trei relații de bază în funcție de care se structurează PUNCTUL DE VEDERE. ¶Lanser 1981. stil direct [direct style
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
eficiență a matematicii în patru părți. 1. Vedem ceea ce căutăm. Nimeni nu este surprins că, atunci când ne punem ochelari cu lentile albastre, lumea ne apare albăstruie. Propun să vă arăt câteva exemple pentru a ilustra cât de adevărată este această aserțiune pentru știința contemporană. Pentru aceasta, voi mai nesocoti o dată o mulțime de credințe larg răspândite și puternice. Așadar, vă rog să fiți atenți. Am luat mai devreme exemplul omului de știință dintr-un motiv întemeiat. Pentru mine, Pitagora este primul
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
o artă creatoare. Dar trebuie luate în considerare și alte chestiuni, în particular cea a "utilității" (sau inutilității) matematicii, în legătură cu care există multă confuzie în gândire. Trebuie să luăm în considerare și dacă matematica este într-adevăr atât de "inofensivă", aserțiune pe care am preluat-o de-a gata, fără să-mi mai pun vreo întrebare, în prelegerile mele de la Oxford. O știință sau o artă pot fi socotite "utile" dacă dezvoltarea lor mărește, chiar și indirect, bunăstarea materială și confortul
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
obrăzniceau prea tare îi puneau în ascultare numai cu sabia. Hermippos, un autor din secolul l al e.n. povestește că Falereus, a fost izgonit de către Filadelful, pentru că a încercat să-i împiedice succesiunea la tron. Această afirmație discreditează în tot aserțiunile lui Aristobul. Dar cum numai pentru ei, istoria este revelată prin ciripeală la urechea surdă sau viu grai, fără parai de către Iahwiță cel plin de fițe, între adevărul nostru și al lor nu poate fi niciodată vreo concordanță pentru că ar
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
apărut la Iași la 3 martie și de la 2 la 10 aprilie 1859. Pentru numărul inaugural redactori au fost Gh. Sion și G. Baronzi. Primul retrăgându-se, gazeta a fost alcătuită, în continuare, de celălalt redactor. Articolul-program, Prospect, reia o aserțiune cu circulație în epocă, „politica a absorbit literatura”, și anunță intenția redacției de a da un loc însemnat beletristicii românești, criticii și studiilor literare. Z. și-a încetat însă apariția înainte de a putea trece la înfăptuirea programului propus. Gh. Sion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290741_a_292070]
-
persoane din anturaj "îi au vorbit de mine") dar se arată sever rezervat față de bilanțul domniei lui Carol Îngăduitorul: "Cei ce au atribuit lui Carol I un rol creator sau activ ar fi fost tare încurcați să citeze în sprijinul aserțiunii lor un singur caz concret..."; apreciază defavorabil prestația liberală ("marea și multipla operă național-liberală de falsificare a istoriei României moderne"), se declară partizan al despotismului luminat și elogiază (fără argumente) viața parlamentară antebelică pe cînd "cele două adunări române puteau
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
știm pe Caragiale din viața lui particulară, putem admite (ba suntem chiar siguri) că el ar fi petrecut ceasuri plăcute în tovărășia lui Jupân Dumitrache, la un pahar de vin, ori la o sindrofie, cu el, cu Zița și Veta..."; aserțiunea își păstrează valabilitatea, chiar dacă aprecierile autorului față de propriile personaje sunt contradictorii: "Uite-i ce drăguți sunt!" versus "Îi urăsc, mă!" În imaginarea celebrului personaj Rică Venturiano, Caragiale a avut în memorie atît experiența ziaristică a lui C. A. Rosetti la
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
servește propria finalitate) în sensul de a clădi un raport de finalitate între cultură și natură. II.3.b. Locul "tipului" în evoluția personalizării energiei C. Rădulescu-Motru urmărește evoluția formelor istorice ale personalității mai cu seamă pe cazul culturii europene. Aserțiunile lui au, totuși, valabilitate universală. De altminteri, autorul însuși susține o asemenea extensie "teoretică". Alegerea culturii europene, pentru a face din ea sistem de referință în chestiunea personalității, a fost condiționată de exemplaritatea ei în sensul cuprinderii întregii evoluții personalizate
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
discuției centrale. Pe întreg parcursul lecturii, nu trebuie să uităm că Bloom însuși a scris din interiorul „marii transformări” (ca să reiau în acest cadru celebra analiză făcută modernității de Karl Polanyi în anii ’40), deci nu are sens să căutăm aserțiunile (pretins) neutre valoric ale unui weberian - să nu uităm că Max Weber predica știința „obiectivă”, wertfrei, în contextul luptei sale împotriva marxiștilor! -, ci meditațiile unui „spectator angajat” de tip aronian. Bloom respinge ca „imaginară” distincția weberiană între fapte și valori
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]