2,633 matches
-
cel mai adesea, tot prin filiera cotidienelor vieneze, Împrejurare datorată, În primul rând, cenzurii oficiale, care impunea un asemenea filtru. În această situație, preferința pentru un anumit gen de informații prezent În Gazetă ar putea fi pusă doar pe seama publicului austriac sau a redacțiilor de la Wanderer sau Wiener Zeitung. Fără a neglija nici această modalitate de dirijare a interesului publicului ardelean, se pot reține, În ceea ce privește atitudinile locale românești, următoarele trei aspecte: maniera În care se face selecția materialelor preluate, comentariile redacției
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
surprinsă de Nicolae Stoica de Hațeg XE "Stoica de Hațeg" , Cronica Banatului, ediție Îngrijită de Damaschin Mioc, Editura Facla, Timișoara, 1981, p. 184; acesta se referă la bănățenii care, În timpul incursiunii turcești din 1738, Îi ajută pe otomani, blocând armatele austriecilor („urâta faptă a rumânilor”): „și Într-alte sate, juca, cânta: «ține, Doamne, tot așa, nici cu turcu’, nici cu neamțu’! ține, Doamne, tot așa!»”. Al.I. Amzulescu, op. cit., p. 293. Pentru apusul Europei, Jacques Le Goff, Civilizația Occidentului medieval, Editura
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
puterea omului să îndeplinească binele sau răul”. VII.2. Luteranismul în spațiul românesc această versiune originară a protestantismului a pătruns în Transilvania, unde exista un „conglomerat de etnii”. Puterea otomană le-a tolerat, dar a temperat prozelitismul catolic impus de austrieci, care masca anumite interese politice, și a dus o politică subtilă contra Papei și a Împăraților de la Viena. Așa se explică de ce unii principi transilvăneni și unii oameni de rând au aderat la protestantism. Precursorii reformei protestante din Transilvania au
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
, Otto (22.VIII.1876, Dijanes, Croația - 26.V.1944, Blindendorf, Austria), istoric literar și traducător austriac. H., descendent al unor germani din Ungaria stabiliți în Croația, a frecventat școala la Zagreb, Modra și Maribor, studiind apoi (fără a urmări obținerea vreunei diplome) la Universitatea din Viena; frecventează mai ales cursurile de teologie protestantă și de limbi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287421_a_288750]
-
formulări ambigue, cu caracter general și evitând astfel detaliile, cancelarul german a respins programul austro-ungar, acceptând numai la insistențele lordului Salisbury să fie luate în discuție "mai multe principii mari, care ar putea fi extrase din proiectul înfățișat de plenipotențiarii austrieci"27. Rămasă în suspensie, chestiunea danubiană va fi dezbătută două zile mai târziu, în ședința din 4 iulie. Riposta le-a aparținut plenipotențiarilor ruși, care au opus principiului neutralizării Dunării în aval de Porțile de Fier pe acela al libertății
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
Inspectorul de navigație și căpitanul portului Sulina aveau dreptul de a judeca și pronunța hotărâri în numele CED, și nu al statului român. Nu trebuie prin urmare să ne surprindă faptul că inspectorul de navigație era german, iar căpitanul portului Sulina, austriac 96. Articolele 5-7 ale documentului, asupra cărora guvernul român formulase amendamentul referitor la "paritatea drepturilor statelor riverane", statuau administrarea fondurilor și a serviciului sanitar de către Comisia Europeană a Dunării în primul caz și de către Consiliul Internațional Sanitar, în colaborare cu
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
cu afaceri ai României la Roma, Obedenaru, la 3/15 decembrie 156 și la Constantinopol, Olănescu, la 4/16 decembrie 1881157. Cu toate acestea, România rămânea în continuare ferm hotărâtă a se opune proiectului care, la fel ca și cel austriac, atingea grav suveranitatea statelor riverane. Acest fapt reiese cu claritate din adresa și telegrama expediate de ministrul român al Afacerilor Străine, Eugeniu Stătescu, ministrului plenipotențiar al României la Londra, Ion Ghica, la 6 septembrie și 7 octombrie 1881, din care
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
Tratat de Istorie Diplomatică, sub coordonarea lui A.F. Frangulis, Secretar General perpetuu al Academiei Diplomatice Internaționale, fost delegat al Societății Națiunilor, Academia Diplomatică Internațională, Paris și Geneva, pp. 266-267. 2 Prokesch-Osten. Anton, conte de Prokesch-Osten (1795-1876). Diplomat și militar austriac. Aghiotant al mareșalului-prinț Schwarzenberg (1818), însărcinat cu misiuni în Grecia și Levant (1828), apoi la Roma (1831- 1832); însărcinat cu misiunea negocierii păcii între Mehmet-Ali, pașa rebel al Egiptului și sultanul Mahmud al II-lea, în 1833. Ministru plenipotențiar în
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
cu contele Agenor Goluchowski, a demisionat. În perioada 1865-1868 a fost ambasador la Roma, iar în 1879 a fost ales membru pe viață al Camerei Seniorilor. Ibidem, pp. 502-504. 9 Prințul von Metternich. Richard-Clement- Lothar-Hermann, prinț de Metternich-Winneburg (1829-1895). Diplomat austriac. Atașat și secretar la Paris (1856), apoi ministru în Saxa (1856). În timpul războiului franco-sardo-austriac, a fost atașat pentru Afaceri Străine la cabinetul imperial. După încetarea războiului a fost ambasador al Austriei la Paris (1860), bucurându-se de stima și aprecierea
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
a Kubanului, independența Serbiei și a Gruziei, precum și despăgubiri de război spoliante de un milion de lire sterline - care ar fi transformat Turcia într-o pradă facilă în eventualitatea unui nou război, ambasadorul englez la Poartă, sprijinit și de cel austriac, sfătuia pe responsabilii otomani să refuze o asemenea pace. Interesul Angliei nu consta doar în menținerea formală a Imperiului otoman, ci în aceea ca acest stat să păstreze o anumită viabilitate economică și militară care să prevină prăbușirea sa subită
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
acum în Europa și mai ales în Franța”. Sub impactul apropierii armatei egiptene de Constantinopol și al lipsei de rezultate ale demersurilor diplomatice întreprinse la Londra, sultanul a acceptat, pe data de 2 februarie 1833, la insistentele consulilor rus și austriac, un ajutor militar rusesc compus din 30 000 de oameni și o flotă care să apere Constantinopolul. Perspectiva instaurării unui protectorat rusesc asupra Imperiului otoman a determinat mobilizarea Franței. Amiralul Roussin, ambasadorul francez la Constantinopol, a prezentat pericolele implicării militare
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
doar prin acceptarea necondiționată a celor patru puncte. între cele trei părți existau divergente mai ales asupra interpretării punctului al treilea, referitor la neutralizarea Mării Negre. în timp ce anglofrancezii susțineau necesitatea limitării prezentei navale rusești în Marea Neagră și a demantelării fortificațiilor portuare, austriecii insistau asupra unei formulări mai vagi, care să nu pună Rusia în imposibilitatea de a semna un asemenea document într-un interval previzibil. Clarendon și Walewski au recurs astfel la două formulări: una, mai vagă, urma să fie prezentată Austriei
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
precum și sprijin militar în cazul unui atac rusesc, această țară angajându-se în schimb să nu încheie o pace separată cu Rusia și să asigure apărarea Principatelor. Totuși, curând a devenit evident că incompatibilitatea dintre interpretarea punctului al treilea, comunicată austriecilor și cea convenită în secret de diplomațiile engleză și franceză era insurmontabilă. La sfârșitul lunii ianuarie 1855, guvernul Aberdeen a demisionat, fiind înlocuit cu un cabinet în fruntea căruia se găsea Palmerston, o garanție că Marea Britanie nu va face nici un
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
XIX-lea, Principatele Române au început să joace un rol din ce în ce mai important în cadrul general al chestiunii orientale. Poziția lor strategică făcea ca Bucureștii și Iașii să reprezinte un “barometru fidel al climatului politic din capitala turcă”, după expresia unui diplomat austriac. Rusia a fost prima Mare Putere care a profitat de prevederile articolului 16 din Tratatul de la Kuciuk-Kainardji, din 1774, și ale Convenției de la Ainali-Kavak, din 1779, care confereau ambasadorilor ruși la Constantinopol dreptul de a deschide misiuni consulare în provinciile
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
înființate Tribunalul de comerț din Galați și cel corecțional din Iași. Una dintre primele cauze ale Tribunalului din Brăila este tocmai cea relativă la falimentul susmenționat. în contextul șicanelor administrative rusești și a colmatării brațului Sulina, a fost lansată de către austrieci ideea construirii unui canal Dunăre-Marea Neagră între Cernavodă și Constanța. Viceconsulul englez la Galați era de părere ca această idee fusese sugerată de ruși, conștienți de imposibilitatea tehnică a unei asemenea întreprinderi. Colquhoun mergea mai departe, afirmând că Rusia dorea
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
boieri în frunte cu E. Băleanu, C. Bălăceanu, Alexandru Ghica și G. Cantacuzino, care s-au oferit să trimită o petiție la Constantinopol, în care să ceară destituirea domnului. Ulterior, Colquhoun l-a acuzat pe domnitor că ar fi unealta austriecilor, cu sprijinul cărora revenise la putere, și că ar trebui înlocuit cu Alexandru Ghica, „ca un om de tranziție, (...) până când Ion Ghica ar fi fost în stare să vină”. Colquhoun îl acuza pe domnitor că se cramponează de putere, consemnând
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
epoca administrației militare țariste. Și Gardner informa, într-un prim raport al său trimis din Iași, despre vizita feldmareșalului austriac în capitala Moldovei, însoțit și de capitanul englez Vyner. Colquhoun redă și „vânătoarea” de revoluționari pașoptiști în care se lansaseră austriecii. El îl adăostește pe revoluționarul ungur Berczenczey, prilejuind un schimb de note diplomatice între Buol și Westmoreland, ambasadorul Angliei la Viena. Deși Colquhoun neagă implicarea sa în acest caz, el recunoaște că ar fi avut contacte cu această persoan. în
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
ea "condamnă orice încălcare de către guverne imperialiste sau bolșevice a drepturilor și libertăților popoarelor și indivizilor". Conferința adoptă și decizia de a trimite în Rusia sovietică o delegație de anchetă. Doar o minoritate grupată în jurul francezului Jean Longuet și a austriacului F. Adler se mai pronunță în favorea Revoluției ruse, atrăgînd totodată atenția participanților asupra pericolelor unei critici care poate fi preluată de burghezie. Ea reclamă ridicarea blocadei impusă Rusiei. După ce au salutat revoluțiile democratice înfăptuite în Rusia, Austro-Ungaria și Germania
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
ca acest oraș să fie, cu siguranță, cel mai progresist din Europa interbelică: programe de urbanism, educație etc. Aceste rezultate, precum și prestigiul teoreticienilor austro-marxiști care, încă din ajunul Primului Război mondial au luat locul socialiștilor germani în cadrul Internaționalei, asigură socialismului austriac un loc privilegiat în ISM. UPSAI a existat în mare parte datorită acestuia. Influența sa este încă vizibilă în primul său deceniu de existență: în diverse țări, calea reformistă adoptată de partidele socialiste pare să fie justificată de fapte, dar
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
cca. 100.000 de aderenți, socialiștii francezi se situează mult în urma acestor organizații impunătoare, dar și în urma belgienilor (620.000), ungurilor (190.000) să ne amintim că aceste două partide s-au constituit pe baza unei afiliații colective a sindicatelor austriecilor (570.000), cehilor (200.000) și danezilor (143.000)6. Este adevărat că ei au fost încercați mai ales de sciziunea apărută la Tours și că a doua jumătate a anilor '20 le va fi mai favorabilă. În alte țări
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
formînd astfel o solidaritate combătută cu violență de către mișcarea comunistă internațională, dornică în ultimele luni ale anului 1936, apoi între 1937-1938, să suprime bineînțeles și fizic orice opoziție sau virtualitate opozițională, revoluționară față de stînga sa. Asasinarea lui Andrès Nin, a austriacului Kurt Landau care aderase la POUM, a anarhistului italian C. Berneri, a troțkistului german Rudolf Klement, precum și a multor altora, reprezintă una din compozantele, mult timp ascunsă, a politicii frontiste: aceasta este însoțită de suprimarea oricărei opoziții, existente "la stînga
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
modificarea echilibrului de forțe din cadrul ISM: ascensiunea generalizată a fascismului a constrîns numeroase partide la ilegalitate. Diferențele de situație dintre un partid care trăiește în clandestinitate sau în exil (acesta a fost cazul germanilor și apoi, începînd din 1933 a austriecilor) antrenează divergențe în analiză. ISM se împarte tot mai mult în organizații reduse la clandestinitate sau la exil și în partide care duc o viață democratică normală. În prima grupare intră socialiștii din Europa Centrală (cu excepția Cehoslovaciei, pînă în 1939
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
așa fel încît aceștia din urmă să nu poată întreprinde nimic susceptibil de a îngrădi efortul de război britanic. Cei doi se înțeleg totuși asupra unui punct esențial: îndepărtarea de la convorbiri a "socialiștilor din țările dușmane", adică a germanilor și austriecilor, aflați în număr mare la Londra. Această discriminare percepută ca o insultă de către cei interesați se va resimți începînd cu mijlocul anului 1943, cînd orice relație oficială este întreruptă între Partidul Laburist și conducătorii din exil ai SPD și SPÖ
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
din partea unui cetățean belgian era "inacceptabil" venind de la președintele ISM5. Această voință de control a întregii activități socialiste internaționale exprimată de Laburiști, această imposibilitate de menținere a unui internaționalism minimal apare la fel de clar cu ocazia unui alt episod. La inițiativa austriacului Braunthal este publicat în momentul invaziei naziste în U.R.S.S. de la sfîrșitul lui iunie 1941 un buletin de informații internaționale: "International socialist forum". Micul grup reunit în jurul lui Braunthal este incontestabil animat de un spirit mai internaționalist decît cel al
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
ISM. Conferința are drept scop unic "restabilirea contactelor întrerupte în timpul războiului pentru a schimba informații și a iniția pe cît posibil politici comune față de problemele comune sau de interesele actuale". Observăm aici o orientare deschisă față de socialiștii țărilor învinse, din moment ce austriecii au fost reintegrați în comunitatea internațională. Două mari chestiuni se află în mijlocul dezbaterilor. Față de Uniunea Sovietică, toți participanții recunosc că "prietenia cu aceasta reprezintă cheia păcii pentru viitor". Această luare de poziție, foarte diplomatică, nu semnifică însă că prietenia cu
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]