2,148 matches
-
unor personaje cu rol de alter ego isihast. Incursiunile biografice prin care Nicoleta Baciu ne zugrăvește iadul interior al celor trei romancieri ne înfățișează tocmai filonul personal din care s-a născut portretul personajelor cu profil hristic. În spatele ficțiunii literare, autobiografia celor trei scriitori răbufnește cu evidență, de aceea părintele Serghi pentru Tolstoi, părintele Natanail pentru Sadoveanu și starețul Zosima (sau Alioșa sau Mîșkin) pentru Dostoievski sunt expresia unei năzuințe spre metamorfoză proprie. În ei, scriitorii și-au turnat visul unei
Omul lăuntric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2407_a_3732]
-
aflaț, de obicei ca urmare a unei opțuni politice, dincolo de granițele țării. Ceea ce distinge critica lui Eugen Simion este judecata cumpănită și limpede. Nu vom stărui niciodată îndeajuns asupra acestei însușiri." În cuvântul său - emoțonant - Eugen Simion își schițează o autobiografie spirituală. Cunoscutul pictor Constantin Berdilă (autor al mozaicului de la sala de gimnastică "Nadia Comăneci) îi dăruiește sărbătoritului un portret. Fotograful dintotdeauna al manifestărilor culturale de la Onești, G. Fornica-Livadă, ia neobosit instantanee. Tot 20 iunie, ora 1930. Se vizitează Expozița lui
Instantanee la Onești by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13800_a_15125]
-
Nicolae Steinhardt (29 iulie 1912-29 martie 1989). E probabil să fi lăsat neconsemnat evenimentul, luați cu atâtea altele, literare și neliterare, dacă Gabriela Lupu nu ni l-ar fi amintit, publicând în „România liberă” din 5 iulie o foarte interesantă autobiografie a scriitorului monah, aflată la Mănăstirea Rohia, unde a și fost scrisă, în 1987, „din porunca ÎPS Sale Arhiepiscopului Teofil Herineanu și după îndemnul Părintelui Arhimandrit Serafim Man, duhovnicul meu”, cum spune însuși autorul. Nu mai știu dacă textul i-
Steinhardt 100 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4483_a_5808]
-
cade pradă iubirii pentru frumoasa dansatoare nubiană al cărei nume dă titlul cărții. Cititorul e tentat să caute un subtext autobiografic, mai ales că Naghib Mahfuz a fost în prima parte a vieții influențat de Salama Musa, maestrul arab al autobiografiei (alături de Taha Huseyn). Însă chiar dacă sentimentele descrise atât de furtunos nu sunt referiri la propriile trăiri ale - pe atunci - tânărului Naghib Mahfuz, ci reiau doar clișeele cântării iubirii, Menenra ilustrează virtuțile și defectele oricărui egiptean: „E iubăreț și risipitor, îi
Două chipuri ale Egiptului by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4939_a_6264]
-
Petru Dumitriu (perioada românească), în aproximativ cinci mii de pagini. Ultimul volum este cel mai mare și mai important dintre câștigurile acestei ediții: recuperarea ultimului mare proiect epic al lui Petru Dumitriu, înainte de fuga sa din țară, Colecție de Biografii, Autobiografii și Memorii contemporane - al treilea pilon al monumentalei sinteze epice a scriitorului nostru, alături de Cronică de la câmpie și de Cronică de familie. Petru Dumitriu se dovedește astfel un Cronicar de tip balzacian, cu o viziune enormă, obiectivă, deci tradițională - un
Petru Dumitriu într-o ediție testamentară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11977_a_13302]
-
la modernismele narațiunii. Prozatorul construiește Marea Cronică, mai mult sau mai puțin fictivă, nu doar a unei epoci, ci a unei întregi istorii, dorind să înfățișeze documente umane și să prezinte eșantioane de timp și experiență socială. Colecția de Biografii, Autobiografii și Memorii contemporane nu a fost niciodată publicată în structura ei totală, ce a putut fi reconstituită după o listă de titluri ale părților, recuperată dintr-un dosar de creație confiscat în 1960 de Securitate. Părțile întregului (rămas totuși nefinisat
Petru Dumitriu într-o ediție testamentară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11977_a_13302]
-
în 1960 de Securitate. Părțile întregului (rămas totuși nefinisat) sunt unele inedite, iar altele au fost publicate în presa literară (în "Steaua", "Viața românească" și "Gazeta literară" din anii 1958-1959) și sunt acum pentru prima dată asamblate, ca memorii și autobiografii alternative ale unor personaje fictive, amestecând uneori proiecții ale biografiei autorului: Toto Istrati, Panait Petre, Erasmus Ionescu sau Prospero Dobre. Sunt reeditate după reviste și așezate la locul lor în întregul "colecției" următoarele episoade: Vârsta de aur sau dulceața vieții
Petru Dumitriu într-o ediție testamentară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11977_a_13302]
-
inițial în română și tradus de autorul însuși în franceză pentru a apărea în 1962 la Paris. Într-o mică prefață din 1997, Petru Dumitriu afirmă despre Incognito: "principala mea operă scrisă în Occident" (p. 1220). Desigur că ansamblul "biografiilor, autobiografiilor și memoriilor contemporane", cunoscut abia acum, își așteaptă o exegeză special consacrată subiectului, cu interpretări care să-i releve noutatea, coerența, miza, subtextele și legăturile ascunse cu restul operei. Petru Dumitriu e un scriitor de redescoperit, dincolo de orice scepticisme, prejudecăți
Petru Dumitriu într-o ediție testamentară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11977_a_13302]
-
cvasicompletă "analiză spectrală" a totalitarismului și a invențiilor acestuia în materie de "transformare a omului și a societății". Deși a reținut prea puțin atenția autorilor prezentului studiu, Jurnalul unui jurnalist fără jurnal - caleidoscop eseistic în care se întrepătrund ficțiunea cu autobiografia și fișele de lectură - este un text profund, original, cutremurător, care reprezintă (așa cum remarca și Elvira Sorohan în cartea menționată anterior) partea poate cea mai valoroasă și mai durabilă a creației lui Ion D. Sârbu. Iar corespondența acestui autor (nici
Cercul Literar de la Sibiu by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16911_a_18236]
-
PrintEuro prezentare pe ultima copertă de Christian Crăciun). Volumul cuprinde nu unul, ci trei romane, Lanțul invizibil, Orașul cu umbre amare și Invazia, dar toate au un caracter autobiografic. Bineînțeles, nu se poate dovedi cu documente că este vorba de autobiografie, nu de ficțiune. Însă există argumente estetice în acest sens. Autorul povestește minuțios fapte care n-au nici o semnificație literară și care nu-l emoționează decât pe el: divorțul părinților unuia dintre personaje, Eli, posibil alter-ego al lui, conflictul dintre
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7265_a_8590]
-
europene - s-a îndepărtat. Ce a fost de când am venit încoace mi se învălmășește în cap. Abia acum, de la o vreme, lumea ni sa pustiit. Telefonează iar Andrei. Pați a murit. (A avut ultimii ani buni. Băiatul, foarte reușit, Andrei, Autobiografia lui Ceaușescu, moșia oltenească...) Vorbisem cu Mașa să ne ducem la înmormântare, undeva într-un sat. Nu ne mai hazardăm în lume, dar încă mai dă viața, și uite că și moartea, peste noi. - Mai știi cum venea Pați, cu
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2464_a_3789]
-
prezentîndu-se cu umilință, ținînd capul în jos. Undeva pe la poalele munților Apuseni, măi la sud: - Știu să înșir tutun, să torc lină, să țes și să duc gîștele la păscut, fără să le pierd. (Fără să le pierd, - multă inspirație). Autobiografie mai sinceră n-am întîlnit. v v v Husarul. Bunicul dinspre tata al D. care la colectivizare și-a împușcat cu arma lui de vînătoare cu permis în regulă cele două iepe pe care le avea, pe Doina și pe
Lupta pentru existentă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18172_a_19497]
-
merde dar nu mčre (precizare nu tocmai falsă fiindcă Gala a refuzat toată viața ei să fie o mamă pentru Cecile, fiica ei și a lui Paul, aceasta fiind crescută de părinții lui Eluard). Emigranta rusă, care și-a confecționat autobiografii imaginare avea să fie astfel descrisă de soția lui Max Ernst: "Această creatură lunecoasă, sclipitoare, cu părul lung, întunecat, cu ochii orientali, voalați, arzători, cu membre subțiri și fragile - aducea cu o panteră. Nereușind să-l convingă pe soțul ei
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
continue povestea cinematografică plină de succes a Cîinelui Andaluz, mica societate urma să petreacă o scurtă vacanță în sătucul de pe malul mării. În vederea întîlnirii cu Gala, Dali își pregătește cu sîrg o apariție ieșită din comun (scena este descrisă în autobiografia Viața secretă a lui Salvador Dali). Preparativele dau măsura renumelui de care se bucura Gala, iar osteneala lui Dali nu rămîne nerăsplătită. Muza nu se sperie nici de costumația, nici de mirosul pestilențial pe care Dali îl răspîndea în juru-i
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
o nouă atenție acordată realității, chiar celei sociale, după minimalismul anilor '80-'90. Astăzi se lansează prima ta carte în limba română. Care ai vrea să fie a doua? Eu aș vrea să fie Bagheria. Bagheria este un crâmpei de autobiografie, singura pe care am scris-o. Ea se leagă de Lunga viață a Mariannei Ucria, este scrisă mai târziu, dar, ca fapt de viață, o precede. Eu simt însă foarte aproape și o carte ca Voci, care este istoria unei
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
din ceea ce traduceam. Cînd am fost pregătit să scriu Rădăcinile..., am tradus tot ce a publicat Eliade pînă în 1945, și nu numai. În felul acesta am învățat româna. Profesorul Eliade m-a întrebat dacă-l pot ajuta cu traducerea Autobiografiei, I (lucru pe care altcineva a încercat să-l facă) și, în sfîrșit, am devenit traducător. Apoi mi-a cerut să traduc și al doilea volum. După moartea sa, editorul și doamna Eliade m-au ales să traduc prima și
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
prezent în tot soiul de publicații. Mulți se grăbesc să-l judece ca pe un "copil" al grupului Boerescu (e prezent în toate antologiile respectivului critic). Este, implicit, client fidel al publicațiilor Media Pro. Autorul își menționează într-o scurtă autobiografie contribuția la revista Playboy. "Uită" de colaborările cu ProTV Magazin. Deja, autorul își cenzurează biobibliografia. în această din urmă publicație (cu tiraj mare, cu cititori foarte fideli), Horia Gîrbea a încercat un foileton. Nu cum a ieșit textul contează, ci
Doi scriitori față cu anii 2000 by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15534_a_16859]
-
știut să profite nu doar prin traduceri, ci și prin prețuri, din moment ce acestea sînt unele dintre cele mai scumpe cărți din librării. O reeditare mult așteptată ( și, evident, la un preț pe măsură ) a fost cea de anul acesta, a autobiografiei lui Jung, Amintiri, vise, reflecții, în traducerea Danielei Ștefănescu, în eleganta și sobra prezentare a colecției de jurnale/convorbiri/ memorii de la Humanitas. în 1957, la optzeci și doi de ani, Jung primește după îndelungi ezitări propunerea unei edituri din New York
Mitul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15839_a_17164]
-
vise la care se gîndește ani întregi și al căror sens îl înțelege uneori foarte tîrziu, ca visul din copilărie, primul de care își aduce aminte, și care îl inițiază în �misterele pămîntului". A numi însă Amintiri, vise, reflecții o autobiografie e oarecum impropriu, din moment ce o parte a capitolelor au fost alcătuite de Aniela Jaffé, secretara personală și colaboratoarea lui Jung, în urma convorbirilor cu acesta. Așa că plăcerea lecturii e serios diminuată atunci cînd știi că e doar un �efect de regie
Mitul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15839_a_17164]
-
ori el se gîndește la ele, eu simt că scrisul e o amuletă ascunsă." E prima notație, datată 1 septembrie 1985, din Oniria, jurnalul de vise al lui Corin Braga. Rezumînd, în mod poetic, capitolul despre anii de copilărie din autobiografia lui Jung, această însemnare din deschiderea unui jurnal de vise, ce se întinde pe o perioadă de zece ani, îi creează cititorului senzația că tot ce urmează nu e decît o provocare de a interpreta visul îi modul savant și
Mitul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15839_a_17164]
-
au trecut în tinerețea lor printr-o scurtă școală de marxism sub conducerea lui Gherea. Ceea ce nu i-a împiedicat de altfel, în anii lor de maturitate, să ducă o politică de banditism reacționar" - îl evocă Troțki pe Gherea în autobiografia din 1930. Să fi fost oare acea „scurtă școală de marxism" și un util antrenament pentru viitoarea „politica de banditism reacționar" a foștilor socialiști?! Oricum, Troțki nu avea de unde să știe că într-o scrisoare din 1905 Caragiale îi reamintise
Caragiale povestit de Troțki by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/6389_a_7714]
-
și se va face o privire panoramică asupra acesteia, în prezent se poate remarca o pluralitate de direcții, dintre care unele confuze și bâlbâite, (încă) slab conturate: de la mizerabilismul erotic la cel social, de la prozaism la elemente (post)apocaliptice și autobiografie crudă. Aceste direcții par a se afla astăzi în centrul atenției publice și a domina scena literară, suprafața ei, adesea în mod zgomotos, rebel și neconvingător. O bună excepție fac scriitorii individuali și greu de "înregimentat", precum Filip Florian, Lucian
Un manifest al virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Imaginative/10458_a_11783]
-
toate nălucirile ei. Probabil că e mai drept să recunoaștem relația dintre scriere și viață într-o opinie a aceluiași Camil Petrescu, autor care consideră că e normal ca în orice creație literară să se strecoare și �un colț de autobiografie". Revenit la București spre sfîrșitul lui 1919, Gib Mihăescu devine și mai �abulic". Firea lui contemplativă și lipsa de voință par încă mai accentuate de traumele copleșitoarei experiențe a războiului. Începe o prietenie durabilă cu Cezar Petrescu, iar în 1920
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12914_a_14239]
-
săi pentru a nu fi prinși de poteră ("une trentaine de chevaux s'élançaient vers le pâle soleil d'hiver dans le vide, lui échappant à jamais" etc., p.171), includerea a numeroase exerciții stilistice reprezentate de variantele "cererilor" sau "autobiografiilor" lui Karoll Fata, sau de așa-zisele lui jurnale etc., o mulțime de linii care nu se întîlnesc, nu se încheagă într-o structură puternică sau măcar evidentă, pierzînd pe drum orice relație epică, simbolică și stilistică cu un text
Povestea lui Prithvi by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/15177_a_16502]
-
56 în str. Crăești, soția fratelui meu, Paula Fechner, mi-a încredințat "spre păstrare" un geamantan cu "amintiri" de la Fredi. L-am pus bine. După ce a decedat (29 apr. 2002), l-am deschis. Erau acolo într-o perfectă devălmășie: acte, autobiografii, placheta sa de poeme suprarealiste "bust", decupaje din publicații, "fișe", "note" și mai ales, manuscrise, dactilograme, însumând mii de pagini - dar și acestea amestecate. M-am apucat să le pun cap la cap și să le ordonez într-un fel
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]