1,935 matches
-
pentru apariția spondilitei ankilozante și a sindromului Reiter, dar conferă protecție pentru boala Graves, chiar dacă sunt prezenți și alți markeri de risc pentru această boală. În unele cazuri, doar combinațiile de markeri genetici pot explica predispoziția pentru mai multe afecțiuni autoimune. Spre exemplu, combinația HLA B8, HLA DR3 și HLA A1 conferă predispoziție pentru boala Graves, lupusul eritematos sistemic, boala celiacă, DZ1, hepatite autoimune etc. B.Heterogenitatea bolilor autoimune. La modularea riscului de boală participă un număr mare de alele sau
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
această boală. În unele cazuri, doar combinațiile de markeri genetici pot explica predispoziția pentru mai multe afecțiuni autoimune. Spre exemplu, combinația HLA B8, HLA DR3 și HLA A1 conferă predispoziție pentru boala Graves, lupusul eritematos sistemic, boala celiacă, DZ1, hepatite autoimune etc. B.Heterogenitatea bolilor autoimune. La modularea riscului de boală participă un număr mare de alele sau haplotipuri. Riscul de apariție a T1DM este crescut de prezența mai multor alele și haplotipuri din regiunea HLA clasa II (tabelul 11.3
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
doar combinațiile de markeri genetici pot explica predispoziția pentru mai multe afecțiuni autoimune. Spre exemplu, combinația HLA B8, HLA DR3 și HLA A1 conferă predispoziție pentru boala Graves, lupusul eritematos sistemic, boala celiacă, DZ1, hepatite autoimune etc. B.Heterogenitatea bolilor autoimune. La modularea riscului de boală participă un număr mare de alele sau haplotipuri. Riscul de apariție a T1DM este crescut de prezența mai multor alele și haplotipuri din regiunea HLA clasa II (tabelul 11.3). Predispoziția genetică pentru bolile autoimune
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
autoimune. La modularea riscului de boală participă un număr mare de alele sau haplotipuri. Riscul de apariție a T1DM este crescut de prezența mai multor alele și haplotipuri din regiunea HLA clasa II (tabelul 11.3). Predispoziția genetică pentru bolile autoimune poate fi explicată uneori și prin contribuția genelor din sistemul HLA III care codifică pentru molecule cu rol imunomodulator: TNF, LT-α (lymphotoxin α) și LT-β (lymphotoxin β), componente ale sistemului complement (C2, C4, properdin factor B), HSP (proteine de șoc
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
genelor din sistemul HLA III care codifică pentru molecule cu rol imunomodulator: TNF, LT-α (lymphotoxin α) și LT-β (lymphotoxin β), componente ale sistemului complement (C2, C4, properdin factor B), HSP (proteine de șoc termic) etc. Riscul de apariție a bolilor autoimune poate fi conferit de mutații în regiunile codificatoare sau reglatoare ale acestor gene sau de mutații în factorii trans- activatori. C.Dependența riscului de apariție a bolilor autoimune de structura genetică de bază a populației studiate a fost observată pentru
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
B), HSP (proteine de șoc termic) etc. Riscul de apariție a bolilor autoimune poate fi conferit de mutații în regiunile codificatoare sau reglatoare ale acestor gene sau de mutații în factorii trans- activatori. C.Dependența riscului de apariție a bolilor autoimune de structura genetică de bază a populației studiate a fost observată pentru diferite afecțiuni umane. Spre exemplu, lupusul eritematos sistemic are o incidență mult mai mare la femeile americane de origine africană și hispanică, decât la femeile caucaziene din Europa
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
cu cât variantele markerilor / haplotipurilor considerate de risc sunt mai frecvente în lotul control sau cu cât diferența frecvențelor variantelor de risc observate în cele două loturi este mai redusă. Mecanisme prin care componenta genetică poate predispune la autoimunitate. Afecțiunile autoimune sunt asociate sau lincate cu gene sau cu markeri din regiunea CMH (6p21) sau non CMH. În prezent, se încearcă identificarea relației de cauzalitate dintre acești markerii și bolile autoimune. Proteinele codificate de genele din aceste regiuni pot altera funcționarea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Mecanisme prin care componenta genetică poate predispune la autoimunitate. Afecțiunile autoimune sunt asociate sau lincate cu gene sau cu markeri din regiunea CMH (6p21) sau non CMH. În prezent, se încearcă identificarea relației de cauzalitate dintre acești markerii și bolile autoimune. Proteinele codificate de genele din aceste regiuni pot altera funcționarea sistemului imunitar și, implicit, pot genera riscul apariției bolilor autoimune, prin participarea la selecția timică și la maturarea limfocitelor (stabilirea repertoriului de TCR), discriminarea self-ului de non-self sau de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
din regiunea CMH (6p21) sau non CMH. În prezent, se încearcă identificarea relației de cauzalitate dintre acești markerii și bolile autoimune. Proteinele codificate de genele din aceste regiuni pot altera funcționarea sistemului imunitar și, implicit, pot genera riscul apariției bolilor autoimune, prin participarea la selecția timică și la maturarea limfocitelor (stabilirea repertoriului de TCR), discriminarea self-ului de non-self sau de self-ul alterat, procesarea și prezentarea centrală sau periferică a antigenelor etc. Regiunea CMH este caracterizată prin linkage-ul puternic dintre
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
non-self sau de self-ul alterat, procesarea și prezentarea centrală sau periferică a antigenelor etc. Regiunea CMH este caracterizată prin linkage-ul puternic dintre genele din regiune. Această particularitate face dificilă identificarea marker- ului real pentru boală. Deși pentru multe afecțiuni autoimune au fost identificați markerii de risc în regiunea CMH, în prezent nu se știe cu certitudine dacă acești markeri sunt markerii reali pentru boală sau dacă sunt doar polimorfisme lincate cu asemenea markeri. Spre exemplu, s-a observat asocierea dintre
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
reali pentru boală sau dacă sunt doar polimorfisme lincate cu asemenea markeri. Spre exemplu, s-a observat asocierea dintre numărul redus de limfocite T supresoare (celule CD8+) și HLA DR3, acesta din urmă fiind unul dintre markerii specifici pentru bolile autoimune. Numărul celulelor T cu rol supresor este un factor care influențează intensitatea răspunsului imun. Dacă există un număr suficient de limfocite T supresoare funcționale, atunci celulele autoreactive sunt distruse înainte de a se induce producerea patologică de autoanticorpi, iar organismul este
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
rol supresor este un factor care influențează intensitatea răspunsului imun. Dacă există un număr suficient de limfocite T supresoare funcționale, atunci celulele autoreactive sunt distruse înainte de a se induce producerea patologică de autoanticorpi, iar organismul este protejat de apariția condiției autoimune. În prezent, nu este elucidat substratul asocierii dintre DR3, numărul redus de celule T supresoare și creșterea riscului apariției bolilor autoimune și nici care este marker-ul real pentru aceste asocieri (riscul real de boală este reprezentat de DR3 sau
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
celulele autoreactive sunt distruse înainte de a se induce producerea patologică de autoanticorpi, iar organismul este protejat de apariția condiției autoimune. În prezent, nu este elucidat substratul asocierii dintre DR3, numărul redus de celule T supresoare și creșterea riscului apariției bolilor autoimune și nici care este marker-ul real pentru aceste asocieri (riscul real de boală este reprezentat de DR3 sau de un alt marker strâns linkat cu acesta). În ultimii ani, s-au depus eforturi susținute pentru a se identifica dezechilibrul
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
intercontinentale ale distribuției haplotipurilor studiate. Aceste observații fac și mai dificilă interpretarea rezultatelor obținute în populații diferite și demonstrează că extrapolarea rezultatelor obținute pe anumite eșantioane la întreaga populație umană nu este justificată. 11.2. MODUL DE TRANSMITERE A BOLILOR AUTOIMUNE Heterogenitatea clinică și genetică a bolilor care au o componentă autoimună nu permite identificarea unui model unic de transmitere care să fie aplicat pentru toate afecțiunile. Modelul de transmitere a bolilor autoimune a fost stabilit doar pentru afecțiunile determinate monogenic
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
interpretarea rezultatelor obținute în populații diferite și demonstrează că extrapolarea rezultatelor obținute pe anumite eșantioane la întreaga populație umană nu este justificată. 11.2. MODUL DE TRANSMITERE A BOLILOR AUTOIMUNE Heterogenitatea clinică și genetică a bolilor care au o componentă autoimună nu permite identificarea unui model unic de transmitere care să fie aplicat pentru toate afecțiunile. Modelul de transmitere a bolilor autoimune a fost stabilit doar pentru afecțiunile determinate monogenic. Pentru cele mai multe dintre afecțiunile autoimune se consideră că se transmite predispoziția
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
justificată. 11.2. MODUL DE TRANSMITERE A BOLILOR AUTOIMUNE Heterogenitatea clinică și genetică a bolilor care au o componentă autoimună nu permite identificarea unui model unic de transmitere care să fie aplicat pentru toate afecțiunile. Modelul de transmitere a bolilor autoimune a fost stabilit doar pentru afecțiunile determinate monogenic. Pentru cele mai multe dintre afecțiunile autoimune se consideră că se transmite predispoziția pentru boală și că aceasta este determinată oligo- sau poligenic. a)Bolile autoimune determinate monogenic reprezintă doar o mică parte din
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
a bolilor care au o componentă autoimună nu permite identificarea unui model unic de transmitere care să fie aplicat pentru toate afecțiunile. Modelul de transmitere a bolilor autoimune a fost stabilit doar pentru afecțiunile determinate monogenic. Pentru cele mai multe dintre afecțiunile autoimune se consideră că se transmite predispoziția pentru boală și că aceasta este determinată oligo- sau poligenic. a)Bolile autoimune determinate monogenic reprezintă doar o mică parte din spectrul bolilor autoimune. Dintre aceste afecțiuni sunt considerate următoarele:- Sindromul limfoproliferativ autoimun este
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
pentru toate afecțiunile. Modelul de transmitere a bolilor autoimune a fost stabilit doar pentru afecțiunile determinate monogenic. Pentru cele mai multe dintre afecțiunile autoimune se consideră că se transmite predispoziția pentru boală și că aceasta este determinată oligo- sau poligenic. a)Bolile autoimune determinate monogenic reprezintă doar o mică parte din spectrul bolilor autoimune. Dintre aceste afecțiuni sunt considerate următoarele:- Sindromul limfoproliferativ autoimun este determinat de mutații în gena Fas sau în gena care codifică pentru receptorul Fas și este transmisă pe model
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
stabilit doar pentru afecțiunile determinate monogenic. Pentru cele mai multe dintre afecțiunile autoimune se consideră că se transmite predispoziția pentru boală și că aceasta este determinată oligo- sau poligenic. a)Bolile autoimune determinate monogenic reprezintă doar o mică parte din spectrul bolilor autoimune. Dintre aceste afecțiuni sunt considerate următoarele:- Sindromul limfoproliferativ autoimun este determinat de mutații în gena Fas sau în gena care codifică pentru receptorul Fas și este transmisă pe model autozomal dominant. În condiții fiziologice produșii acestor gene limitează răspunsul imun
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
afecțiunile autoimune se consideră că se transmite predispoziția pentru boală și că aceasta este determinată oligo- sau poligenic. a)Bolile autoimune determinate monogenic reprezintă doar o mică parte din spectrul bolilor autoimune. Dintre aceste afecțiuni sunt considerate următoarele:- Sindromul limfoproliferativ autoimun este determinat de mutații în gena Fas sau în gena care codifică pentru receptorul Fas și este transmisă pe model autozomal dominant. În condiții fiziologice produșii acestor gene limitează răspunsul imun secundar infecțiilor microbiene prin apoptoza celulelor imune;- Sindromul APECED
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
de mutații în gena Fas sau în gena care codifică pentru receptorul Fas și este transmisă pe model autozomal dominant. În condiții fiziologice produșii acestor gene limitează răspunsul imun secundar infecțiilor microbiene prin apoptoza celulelor imune;- Sindromul APECED (endocrinopatia poliglandulară autoimună cu candidoză și displazie ectodermală) este determinat de mutațiile în gena care codifică pentru proteina AIRE care este un reglator autoimun. Această proteină participă la reglarea etapelor timice (selectarea limfocitelor T și dezvoltarea toleranței centrale timice la antigene periferice) și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
condiții fiziologice produșii acestor gene limitează răspunsul imun secundar infecțiilor microbiene prin apoptoza celulelor imune;- Sindromul APECED (endocrinopatia poliglandulară autoimună cu candidoză și displazie ectodermală) este determinat de mutațiile în gena care codifică pentru proteina AIRE care este un reglator autoimun. Această proteină participă la reglarea etapelor timice (selectarea limfocitelor T și dezvoltarea toleranței centrale timice la antigene periferice) și a toleranței periferice. Boala este caracterizată prin imunodeficiență și autoimunitate. - APS-1 este un subtip de DZ determinat de mutațiile în gena
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
la reglarea etapelor timice (selectarea limfocitelor T și dezvoltarea toleranței centrale timice la antigene periferice) și a toleranței periferice. Boala este caracterizată prin imunodeficiență și autoimunitate. - APS-1 este un subtip de DZ determinat de mutațiile în gena AIRE. Această boală autoimună debutează la tineri. - IPEX este un subtip de DZ1 determinată de mutații în gena foxP3, care codifică pentru o proteină implicată în reglarea dezvoltării unui subset de limfocite cu rol reglator. Această variantă autoimună de DZ debutează în perioada neonatală
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
mutațiile în gena AIRE. Această boală autoimună debutează la tineri. - IPEX este un subtip de DZ1 determinată de mutații în gena foxP3, care codifică pentru o proteină implicată în reglarea dezvoltării unui subset de limfocite cu rol reglator. Această variantă autoimună de DZ debutează în perioada neonatală. Studiile realizate pe populațiile din Japonia și Sardinia nu demonstrează contribuția semnificativă a genei foxP3 la apariția formelor comune de DZ1. Trebuie precizat că deși aceste afecțiuni sunt determinate monogenic se consideră că există
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
și Sardinia nu demonstrează contribuția semnificativă a genei foxP3 la apariția formelor comune de DZ1. Trebuie precizat că deși aceste afecțiuni sunt determinate monogenic se consideră că există și alte gene care pot modifica severitatea clinică a bolii. b)Boli autoimune determinate poligenic Markerii moleculari din regiunea CMH au fost asociați cu diferite boli umane care au în etiopatogeneză și o componentă autoimună. O parte dintre asocierile raportate pentru cele mai comune boli sunt prezentate în tabelul 11.4. Două dintre
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]