95,569 matches
-
putem lamenta că, în acest ritm, nu vom prinde sfârșitul editării critice a operei lui Sadoveanu, gândindu-ne că s-ar putea să ajungă sigur la volumul 50, poate chiar 60. Despre o continuare a acestei ediții nu am mai auzit nimic. Ar fi fost neapărat necesar un ritm mai alert de apariție, cel puțin un volum pe an, dacă nu două, dar există riscul stupefiant de a avea un volum pe deceniu. Nu le fac un rechizitoriu îngrijitorilor ediției Sadoveanu
Ediții critice întrerupte by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12909_a_14234]
-
ale miturilor europene, de la calul troian la Wilhelm Tell sau la Robin Hood, și ale unor tipare de gândire și viață generale. “Nu distrug miturile, spune el. Aceste povestiri sunt făcute pentru a continua să le scriem. Obosisem să tot aud mitul lui Robin Hood care sare în ajutorul săracilor. Am vrut, prin urmare, să întind logica până la capăt. Astfel, din realistă, o poveste devine fantastică. Nu mă gândesc să minez societatea minându-i miturile. Dimpotrivă: o cultură care permite să
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]
-
rezerva de carne. Orele trec încet, din cetate nu iese nimeni. Primului care se miră, Ulise îi ordonă să păstreze tăcerea. Să nu deschidă gura nimeni, fiecare să facă cât mai puțin zgomot cu putință. Dacă iese vreun troian și-aude că-n cal sunt oameni care vorbesc, tot șiretlicul se duce de râpă. La prima oră a amiezii li se termină apa. Sub soarele nemilos, burta calului e un cuptor. Noaptea dorm fără să simtă frigul. Sunt atâția și-așa
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]
-
și-l vor duce-năuntru. E logic, ieri n-au făcut-o că nu aveau încă încredere. Azi o să le fie clar că aheii într-adevăr au plecat. Le-o confirmă faptul că, mai târziu, când se mai ridică soarele, aud muzică venind din cetate, niște cânturi stranii, dar de netăgăduit vesele. Pesemne sărbătoresc victoria. După-amiază, troienii deschid în sfârșit porțile cetății. Războinicii ahei se bucură și văd (înfrigurați, dar nemișcați, să nu facă zgomot) cum un grup de troieni iese
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]
-
nu facă zgomot) cum un grup de troieni iese din cetate și vine spre cal. Aheii își țin răsuflarea. Troienii dau ocol animalului de lemn și se uită la el curioși. Discută-între ei, dar aheii, deși-și ciulesc urechile, nu aud ce spun. Ajunge până la ei doar un murmur de vorbe amestecate cu freamătul valurilor. Acum, în sfârșit, vor lua calul și-l vor duce-năuntru. Dar nu, n-o fac, se întorc în cetate și închid porțile. În acea noapte
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]
-
greu să adoarmă. Foamea și setea-i cuprind pe toți. Nu mai au nici apă, nici mâncare, nici n-au cum face rost și-asta dă naștere la frecvente certuri, certuri pe care Ulise le curmă din rădăcină: să n-audă o vorbă. Un sforăit. Orice zgomot i-ar putea alarma pe troieni asupra capcanei. Se ivesc zorile. Ziua trece, nu vine după ei nimeni. Ulise își ascunde nervozitatea. Ceilalți războinici, nu. Le e foame și, de câte ori se plânge vreunul că
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]
-
mai buni războinici, aleși între floarea tinereții ahee) vor aștepta să vină noaptea, vor ieși când dorm toți, vor prăda cetatea și vor doborî porțile. Prin crăpăturile dintre scânduri, privește cu lăcomie zidurile cetății; și-și astupă urechile să nu audă gemetele agonice ale războinicilor săi.
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]
-
ce folos! Banda de ucigași n-a ținut seamă. De la Orășanu (maior la siguranță, om de încredere al lui Rio) știu precis. Unii jandarmi au fost îngropați de vii. Alții, legați cu sârmă și stropiți cu benzină, au fost arși. - Auzi Neagoe, se adresă lui Flondor, Rioșanu care încă nu-și lepădase cămașa verde - iar dacă mai așteptam nițel continuarea, aveam să vedem și altele!... Neagoe tăcea. Ce putea face?... Acum singura resursă era soția lui. Frumoasa Leny. Era iubita lui
Addenda la Troica amintirilor de Gh. Jurgea Negrilești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12929_a_14254]
-
explicați prin biserică sau preot: “imamul Aziz Osman, echivalentul preotului creștin, începe rugăciunea de dimineață” (EZ 16.02.2003). În scop nu atît lămuritor, cît expresiv (pentru un efect de surpriză), se întîmplă chiar ca geamia să fie numită biserică - “Aud: «E biserică, d-aia turcească. Poate dau ceva de pomană»” (EZ 16.02.2003), iar biserică prin geamie: “dacă el, musulman, se bate pentru acea «geamie» românească, ministrul ar trebui să facă mult mai mult” (vlg 1999). O variație constantă
Cuvinte și religii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12930_a_14255]
-
muezin, minaret, geamie) apar alături de alegerea cuvîntului care subliniază asemănarea - Dumnezeu: “«Dumnezeu e mare. Mărturisesc că nu există altă divinitate decît Dumnezeu. Mohammad este trimisul său. Veniți la rugăciune. Veniți la fericire! Rugăciunea este mai bună decît somnul», se poate auzi vocea ascuțită a muezinului, cățărat în minaretul alb al geamiei din oraș” (EZ 16.02.2003).
Cuvinte și religii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12930_a_14255]
-
implicit, la rădăcinile ei, ci identificarea actualității umane a experienței poetice antice, aceasta din urmă departe de a se confunda cu un obiect de muzeu. Mesajul întregii cărți cred că se poate restrânge în câteva cuvinte. Pulsațiile lirei grecești se aud și astăzi. Pentru că ele sunt un ritm al vieții puse pe cuvinte, iar atunci când cuvintele, la granițe de vers și strofe, se opresc, rămân pulsațiile, care reverberează. Pentru ca cititorului contemporan pulsațiile să-i devină perceptibile, trebuie, în primul rând, să
Lira greacă by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/12941_a_14266]
-
Gardă. La această „treabă“ ajutase și Panait Istrate, proaspăt întors din URSS. Ciudată poveste. - Tu ce zici? întreabă Flondor. - Ce să zic!... În fiecare clipă soseau musafiri de care trebuia să am grijă... Pe de altă parte, de la generalul Vârtejanu auzisem că se pregătește ceva. Cu Garda de fier. Că așa nu mai merge, ar fi declarat Carol II... La sfatul generalului Cantacuzino, zis grănicerul, Codreanu a respins de trei ori avansurile palatului... Dar nu era nici locul și nici momentul
Addenda la Troica amintirilor de Gh. Jurgea Negrilești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12953_a_14278]
-
și Virginia (americanca) îl cunosc bine. E tot mai mult antren, deși încă n-au apucat să cânte cocoșii de miezul nopții... - Da! Așa au declarat țăranii din Săftica la anchetă. Nici nu începuseră să cânte cocoșii, când s-au auzit urlete de ajutor...Am sărit să vedem ce e, dar ne-au ieșit în cale jandarmii. Cu arma întinsă. Gata-gata să tragă. Înapoi! ne-a spus un plutonier... Aici nu e de voi! E treabă de Stat. Cum arăta plutonierul
Addenda la Troica amintirilor de Gh. Jurgea Negrilești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12953_a_14278]
-
am văzut că nimeni nu executa ordinul. Au început înjurăturile. Am primit patru pumni, dar n-am tras de ștreang. Jur pe lumina ochilor mei! Întrebați pe țărani. Aveți milă! Am trei copii!”...etc.... Țăranii au fost unanimi. Toți au auzit țipete, răcnete, înjurături și numai la urmă împușcături de armă... -Ba de pistol! au sărit țăranii mai bătrâni care făcuseră primul război (1916).
Addenda la Troica amintirilor de Gh. Jurgea Negrilești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12953_a_14278]
-
publicat fragmente dintr-un discurs public al celebrului baron Mischie de Gorj, profesor de istorie "la bază", profesor universitar, mai nou, și, încă și mai nou, prorector la Universitatea din Tg. Jiu. Discursul a fost înregistrat și l-am putut auzi la știrile de la Antena 1 de joi 8 aprilie. Profesorul de istorie a făcut mai multe confuzii... istorice: între Carol I și Carol II, între Carmen Sylva și Regina Maria, între Ion C. Brătianu și Ion I. C. Brătianu (fiul său
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12920_a_14245]
-
nopți”. Altul intervine: ”ahahah , deep, ce l-ai înțepat cu «bairam», mai bine îi ziceai că stă într-un oraș la 300 km de Istanbul. Totuși cred că înțelegea singur ce înseamnă «a chefui» hahaha”. Primul revine: “eu i-am auzit zicand «bairam» la petreceri, chefuri etc. Mă gândeam că nu-i familiarizat cu termenul, nu a fost cu intenția de-a face o glumă” (onlinesport.ro). Sensul de petrecere al lui bairam (evoluție semantică foarte firească) e vechi în română
Lexicul petrecerii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12954_a_14279]
-
de întîmplări miraculoase, de neîmpărtășit și greu de înțeles pentru altcineva, deși pricepe foarte bine că el e cel care atribuie venirii pe lume a propriei progenituri un caracter unic. Nașterea Ceciliei a fost o întîmplare muzicală. Poate că am auzit atunci sau mi-am amintit vorbe, imagini, flori, fructe, animale sau păsări, rîuri și oceane. Nu am făcut însă altceva decît să ascult muzică. Nu am nici o explicație pentru asta. Și nici nu fabulez. Mărturisesc doar. În clipa în care
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
explicație pentru asta. Și nici nu fabulez. Mărturisesc doar. În clipa în care Cecilia și-a făcut apariția și a scos primul țipăt, am știut că ascultam glasul naturii, cel mai recent, dar și cel mai vechi din lume. A auzi vocea unei ființe care se naște înseamnă a auzi ecoul începutului tuturor lucrurilor. Și mai înseamnă să auzi un cîntec pasionat. Atunci cînd se naște, o fetiță nu țipă doar pentru că așa e natural. Prin intermediul vocii, firea ei profundă stabilește
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
În clipa în care Cecilia și-a făcut apariția și a scos primul țipăt, am știut că ascultam glasul naturii, cel mai recent, dar și cel mai vechi din lume. A auzi vocea unei ființe care se naște înseamnă a auzi ecoul începutului tuturor lucrurilor. Și mai înseamnă să auzi un cîntec pasionat. Atunci cînd se naște, o fetiță nu țipă doar pentru că așa e natural. Prin intermediul vocii, firea ei profundă stabilește o legătură, o punte deschisă spre lume, spre cultură
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
și a scos primul țipăt, am știut că ascultam glasul naturii, cel mai recent, dar și cel mai vechi din lume. A auzi vocea unei ființe care se naște înseamnă a auzi ecoul începutului tuturor lucrurilor. Și mai înseamnă să auzi un cîntec pasionat. Atunci cînd se naște, o fetiță nu țipă doar pentru că așa e natural. Prin intermediul vocii, firea ei profundă stabilește o legătură, o punte deschisă spre lume, spre cultură, spre iubire. Acesta este miracolul nașterii. Cecilia a venit
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
posibil traseu de urmat, neinfailibil, dar cel puțin actual și realist: „E tentant să încercăm a pregăti o paradigmă muzicală nouă. Poate că un drum ar fi să încercăm să construim o muzică ce este totodată tonală (astfel că putem auzi rezultatul) și - în același timp - hipercomplexă din punct de vedere combinatoric, astfel încât și compozitorul conceptualist să-și poată avea domeniul său de referință.” Și încheie cu brio, semnând cumva simbolic actul de deces al supremației muzicii seriale, declarată de Schoenberg
DES-FOSILIZAREA (I) by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12962_a_14287]
-
autoare se adună, oarecum paradoxal, într-o scriitură „caldă“. Pseudoromanul devine uneori seducător: „A venit la noi, în sfîrșit, Antonia. Era excitantă și atentă la ce se întîmplă cu ea (în jur). Indiferenți, leneși, iată și prada mult visată. Se auzea o muzică lină, atmosferă intimă, destindere. Ea a început să danseze îmbietor în ritmurile muzicii. Aproape goală, avea pe ea doar o năframă. Nimeni nu voia să fie primul, s-o atingă (să se expună în fața tuturor și, cine știe
Chipurile lecturii by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12948_a_14273]
-
că la români căsătoriile mixte au fost mai degrabă respinse decît admise. Există, cum știm, variate justificări atît ale autorilor purismului etnicist, cît și ale exegeților lui. O explicație credibilă, însă, nu există” (p. 115). Probabil așa este. Nu am auzit însă ca vreuna dintre celelalte etnii care trăiesc în Transilvania (maghiară, germană, evreiască) să fie o înfocată adeptă a metisajului. Or, în acest caz, focalizarea pe români (care, mult timp, în Transilvania nici măcar nu aveau un statut de etnie recunoscută
Îndreptar de corectitudine politică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12947_a_14272]
-
comună,/ a dragoste pierdută pe nimic, a privată Vespasianus a zilelor/ noastre -/ pînă una alta, aici ne bărbierim, aici/ ne spălăm pielea sub care ni se văd venele, pîrîiașe/ subțiri tăind izlazuri arse de soare la malurile cărora noaptea/ se aud tobele departelui timp” (Doamne, ce să mai cînți cînd de cîntec îți arde?). Se percepe sub înlănțuirea nervoasă a imaginilor ce nu izbutește a anula dispersia, mișcarea centrifugă a puzderiei de lucruri, tendința centripetă a ființei, năzuința sa, subînțeleasă mereu
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
beculețe și măști din toată lumea,/ nicăieri, găsești cu greu stația de metrou,/ să te ducă iarăși în Stripolli, la Nicole sau Cornel, / la un Carlo Rossi, sau Lake Country, vorbe și rîsete pînă peste noapte,/ pînă în zori cînd îl auzi pe doctor spunînd,/ am visat-o, am avut vise erotice, pe negresa din metrou,/ doctor nebun, ce cauți tu în America” (Negresa Mia). Și încă o modalitate a lustrației o reprezintă impersonalizarea. E acea capacitate de-a pune în paranteză
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]