4,300 matches
-
aminte toate cum suntem numai noi Cei tineri, cei sălbatici, războinici și vioi Și iată că acum, din nou mi te arăți Nu doar în vis, ci-n viața mea ca-n alte dăți Învingător și plin de caldul tău avânt Violoncel gemând durerea pe pământ. Creste ascuțite de valuri Creste ascuțite de valuri Cu spumă ursuză se sparg Mii de scoici negre la maluri Și cochilii aduse din larg Sunt aruncate spre moarte Doamne, câtă nedreptate! Devin fire de nisip
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
În soarta ta să fiu și n-am fost nicăieri. Mai izvorăsc imagini de poveste, Ca vii culori ce ard prin asfințit, Nu știu de a fost ce astăzi nu mai este, Un vis al anilor ce s-a risipit. Avântul meu... Avântul meu s-a frânt de întuneric, Și n-am să mă mai pot uita prin vise, Când dincolo de gânduri bat puternic, Uitări în timp cu ușile închise, Fără vise-n vraja nopții m-am retras, Și în sinea
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ta să fiu și n-am fost nicăieri. Mai izvorăsc imagini de poveste, Ca vii culori ce ard prin asfințit, Nu știu de a fost ce astăzi nu mai este, Un vis al anilor ce s-a risipit. Avântul meu... Avântul meu s-a frânt de întuneric, Și n-am să mă mai pot uita prin vise, Când dincolo de gânduri bat puternic, Uitări în timp cu ușile închise, Fără vise-n vraja nopții m-am retras, Și în sinea mea ca
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
propanul urma să ia locul cărbunilor. S-a născut din ridicarea orașelor și tocmai această Înflorire urma să fie, În ultimă instanță, și cauza pieirii, cît de paradoxale sînt afacerile! Ciudată soartă: să fii sortit morții În plină epocă de avînt! CÎștigă bani mulți, dar se simt În nesiguranță, au parte de tot soiul de plăceri, dar mesele vor deveni propriile lor spînzurători. N-au cum să se simtă chiar În largul lor. Oricît ar suferi, ei știau doar de la bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
el și oarecare neliniște deși Încercase s-o disimuleze. Își plecă ochii și iar am avut impresia că mi s-au năruit toate planurile. Mă simțeam exact ca un negustor căruia i se Întoarce spatele politicos. Mi-am luat iar avînt: — Așa că... poate n-ar trebui să mă preocupe atît de mult jurnalul acela. Jurnalul este, la urma urmei, la fel cum ți-ai imagina că mergi cu mașina. Și de fapt soțul dumitale a fost cel care a condus mașini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
pe o economie colectivă și pe proprietate etc. Toate aceste sate și colectivități contribuie, prin activitatea lor, la consumul intern și au și o importantă contribuție la export 21. b) Industria Chiar de la înființarea Statului Israel, industria a cunoscut un avânt puternic. Au luat o mare amploare exploatările bogățiilor naturale ale subsolului de la Marea Moartă. Acolo se găsesc săruri de potasiu, de sodiu, de calciu, de magneziu, de fosfați, de aramă etc. Dintre principalele industrii ale țării, se pot menționa: energia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
a întrebat împăratul. —E floarea care a fost martoră a bucuriei mele dintăi, doamne. De atuncea, din noaptea neuitată, o păstrez. Cu sângele meu să înflorească din nou. I se desfăcu feregeaua, i se luminară sânii. Avea spre domnul său avântul cu care îl biruia totdeauna în luptele intimității. Venețiana calculase și abstinența împăratului în răstimpul tristei lui expediții. La un ceas după această întâlnire primejdioasă, în chioșcul din vreme pregătit, Soliman se desfăta în ospăț, pregătindu-se pentru alte plăceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
impunătoare caravană: două sute de cămile încărcate cu tot soiul de mărfuri, dar și cu douăzeci de mii de dinari, o comoară apărată de vreo cincizeci de gărzi înarmate, îmbrăcate și întreținute pe cheltuiala mea, ceea ce era menit să le taie avântul bandiților care mișunau pe drumuri. De trei ori m-am oprit, în fața medersei Bu-Inania, în curtea moscheii andaluzilor, apoi pe ulița Olarilor, în vecinătatea zidului, ca să azvârl câțiva pumni de monezi de aur, primind în schimb laude și ovații. Punând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
gata să explodeze. Sub privirea hipnotizată a lui Valerius și a tovarășului său, genieri rezistară ciocnirii cu barbarii, reușind să-și mențină pozițiile. Înaintară puțin, ca și cum spaima de a fi călcați în picioare de uriașii aceia le-ar fi dat avânt. Lupta dintre soldații din prima linie și barbari deveni crâncenă. În curând, sângele îmbiba pământul. Strigătele războinice ale barbarilor... Urletele sfâșietoare ale răniților, țipetele muribunzilor, strigătele celor ce reușeau să ucidă și să se salveze... Linia, linia! exclamă centurionul aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Primus, neobosit, mergea înainte și înapoi de-a lungul coloanei soldaților săi, încurajându-i și ajutându-i. Era un exemplu pentru toți. Nimeni nu-i purta pică pentru că-și obosea atât de tare oamenii. Învinseră zăpada prin tenacitatea, voința și avântul eroic insuflat de comandantul lor și zdrobiră trupele vitelliene care încercau să le blocheze trecerea. În cele din urmă, munții rămaseră în urma lor. Pe un ger cumplit, sub un cer senin, se opriră la Carsulae. Pe imensa câmpie se ridicară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
drumul, în glasul lui vibrând nota cunoscătorului pasionat, făcând paralele și referindu-se la precedente, la sistemul bancar italian, la preferința unora pentru lichidități față de bunurile imobiliare, la erori de structurare, la hiperinflație, la sindromul încrederii în afaceri, la mari avânturi și la panică, la corporații americane, la sobrietatea arhitecturii financiare, la crahul din ’29, la sinuciderile din Salle și Wall Street... Și m-am trezit întrebându-mă dacă Alec a văzut floarea uscată din borcanul de lângă patul Selinei sau a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
contingențele lucrative ale pornografiei, despre pandemoniumul din Forty-Second Street, despre vânzarea de dușuri cu jeturi multiple de pe Seventh Avenue, despre minunăția de gagici și cătușe, despre circuitul Malibu, cu grupurile care se scaldă în apă, la vremea amurgului, pline de avânt, de chiote și cumpărături de la cel mai tare și bronzat mascul din holul motelului, despre rapida proliferare a filmului porno prin cablul care traversează lumea și prin rețeaua de televiziune, și despre codificarea prudentă a imaginilor sexy, despre uimitoarele aberații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
încercare de a escalada stânca. În spate se întindeau milele pătrate ale Harlem-ului - partea a doua, jumătatea cealaltă, ascunsă, a tânărului Manhattan. — Ce s-a întâmplat? am întrebat eu și mi-am aprins o altă țigară, încă surescitat din cauza neconsumatului avânt războinic pe care mi-l secretaseră glandele. Mașina a făcut-o, asta-i tot. — Băiatul nostru avea arma îndreptată asupra lor? N-am văzut. — Nu. Bănuiesc că avea arma pregătită. Dar nu asta a fost chestia. Mașina a rezolvat total
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de vizionare. În prima zi de vizionare începem filmarea. În prima zi de vizionare o să primesc un cec de șapte sute de mii de dolari. Incredibil, nu-i așa? Sper ca banii ăștia să aibă un efect benefic asupra încrederii și avântului meu, dar despre asta mai târziu. Kevin Skuse și Des Blackadder sunt în oraș. Au venit ieri cu avionul la clasa întâi și s-au instalat fără nici un chef în Hogg, pe East Sixty-Fifth Street. Din câte spun ei, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
candelabru, spre New York. — Cine plătește toate astea? — Tu. — Oh, ce ai făcut? M-a privit amuzat. De pe dinții ciobiți s-a desprins explicația peltică: — Am patruzeci și cinci de ani, Slick. * Nu au reușit să mă oprească la ușă, din cauza avântului pe care îl aveam în clipa aceea, și am țâșnit gâfâind în stradă și am alunecat, și m-am redresat, întrebându-mă în ce direcție să o rup la fugă. La colț a oprit un taxi galben și din el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
deschide omului încă o zare de o nesfârșită frumusețe înspre care merită să se îndrepte în loc să bată pasul pe loc istovit și nepăsător. Lupta poetului este de a păstra pe om în stare de copilărie și naivitate, de deschidere și avânt, gata de eroism, iar eroismul este puterea ce vine din vechimi pe care trebuie mereu să o contemporaneizeze sau, mai bine spus, contemporaneitatea să fie trasă față‐ n față cu originile. Apoi trebuie să‐i țină omului 32 trează destinația
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
lăsa deschisă. Flann O’Toole, cum ai observat în mod cert, are mâini foarte puternice. Mâini de ucigaș, își aminti Vultur-în-Zbor. — Figura cheie din toată povestea asta este Liv, spuse calm Grimus. Patima ei e cea care le va da avânt. Nu cea a Prepelicarului: ea este un Spectru al lui Grimus. Nici propria lor patimă, pentru că este amestecată cu frică. Liv este cea care îi va impulsiona. Mulțumită ție, înger al Morții. Tu ai pregătit muntele Kâf să se întoarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
manta veche, soldățească. Bastonul lui alb, agățat de grilajul ușii, pare un ciudat semn de atenționare, de avertisment sau, de ce nu, de îndemn spre a pătrunde într-un ținut îmbibat de amintiri, de umbre, de clipe zburătăcite și de felurite avânturi prăbușite. Bătrânul orb cântă dintr-o muzicuță de demult, cehească, „Harmonia“, cu două rânduri de bași, masivă, cu sunete grave, profunde. Am avut și eu una asemănătoare, în copilărie. Cântam din ea când mergeam, în alai, cu steagul unității de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
se va prăbuși cu aripi arse, cu suflet mocirlos. Aveam un astfel de mare, fascinant fluture pe un timbru, acasă, între lucrurile păstrate cu avariție, precum comorile fără de preț. Marele meu fluture doar se prefăcea că plutește. Îi înghețase desenatorul avântul, dăruindu-i, în schimb, o șmecherie de la imprimare, încât te făcea pe tine, privitor, să crezi că el zboară întruna și să amețești privindu-l. Iar uneori, să cazi rob amăgirii lui. Părea că te lua cu el și te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
știam că nu le voi mai vedea în curând. Mi-era greu să înțeleg ce înseamnă niciodată. Amăgirea lui niciodată o închideam și în zelul cu care răsuceam cu talpa pantofului creionul, făcându-l să scoată gemetele acelea care, în avântul meu artistic, exprimau tot ceea ce mandolina nu era în stare să sugereze. Poate doar o tobă, dar nu știam să cânt la ea, ar mai fi cuprins atât zbucium sufletesc. Era bucuria plecării, poate, dar era și surda spaimă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
inspector-șef pe județ. Mă aruncasem, conștient, în lumea aceea de risipă, ca și cum experimentam pe mine un leac nou, o otravă sau un întăritor grozav, ale cărui riscuri sau beneficii, neștiute, mă sileau doar să trăiesc alandala, fără iluzii, fără avânturi, fără nimic din ceea ce ar fi putut să-mi tulbure plăcerea pură a fiecărei clipe. Descoperisem o libertate care mă amețea. O trăiam din plin, fără să-mi dau seama că libertatea aceea mă înlănțuia încet, încet, fără scăpare, închizându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mai inegalabile recolte din istoria țarinilor naționale. Era ceva mult mai nobil și mai autentic: ne distrugeam noi înșine viețile, fără a mai lăsa cuiva satisfacția de a crede că a reușit să ne termine. Căci dacă anii aceia de avânt și elan constructiv socialist au adus în viața șantieristului român (șantieriști fiind toți cei nevoiți să muncească pentru a-și ține cât de cât viețile) ceva autentic, a fost sila profundă față de muncă. Pentru că permanent era un altul, pe umerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pe calea progresului; neamul meu stă pe loc și simte tot mai greu apăsarea concurenței altor neamuri, mai bine pregătite pentru viață. Am trăit în iluzia că-mi fac datoria și azi constat că toată munca mea, tot entuziasmul și avântul meu s-au risipit zadarnic“. La o masă vecină, o fetișcană frumoasă, cu plete lungi negre, bust drept, trapezoidal, cu o bluză de pânză topită albă, sub care i se vede sutienul cu bretele lungi, susținând sânii pietroși, cu sfârcurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în general? Ați împărțit țara care muncește în taberele astea care se antigonește. Că-i bine, că-i rău, istoria va preciza. Deocamdată, uite ce ați făcut, intelectuali care n-au avut încredere. I-ați lăsat pe ăia să ia avânt și-acu’ cine-i mai strunește? Câți oameni să avem și noi, totuși. Chiar să le facem noi pe toate nu putem. Omenește, nu putem.“ „Cu ce să mă aleg?“, am pufnit. „Puteați primi altfel schimbarea. Ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
un altul de mult te-a furat și te poartă în el. Nu am suflet mai liber, mai plin de cine știe ce chemări spre nebănuite tărâmuri, cu proiecții de mari deschideri în care să mă las mistuit cu dăruirea unor nemaipomenite avânturi. Nici măcar nu sufăr. Să duc - așa cum am auzit, sau am văzut, sau am citit - o luptă teribilă cu mine însumi. Să am coșmaruri, halucinații, să fiu în stare de orice pentru un strop de băutură. Visez, e drept, câteodată dolofane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]