1,918 matches
-
au dat de data aceasta! a trebuit să-mi las ofrandă osul etmoid poate că boxul ar trebui practicat cu mănuși de catifea însă trilogiile românesti nu au simțul umorului așa că bărbații vor sta în povârnișurile de la măgura buzăului oprind avalanșa de statui în acest timp tăiau orice cadru în care noi puteam fi aproape iasomia mirosea a revoltă dar ei credeau că este o sticluță de parfum scăpată pe dalele de piatră albă un alt vatman aprinde felinarele uitând de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
intrat definitiv într-un timp special al tihnei. Doar Ionică și știrile de seară mai aduceau în casa lor agitația unei lumi noi. Dar vai! Într-o seară, într-o nefastă seară, vocea crainicei a distrus pacea. Anunțul producerii unor avalanșe în munții Himalaya nu a trecut neauzit. Bunica, femeie trecută prin viață, a reușit săși stăpânească emoțiile. A încercat și Violetta. Tonul blând al amândurora a fost înlocuit de altul tăios, precipitat. Spuneau ce trebuia să fie spus pentru a
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de hrănit, un copil de educat, un tînăr de îndrumat în plus, Arus a trebuit să cumpănească greu. Rațiunea îi spunea să-i dea o șansă; instinctul, însă, lucru care-l înfurie grozav de tare îi trimitea, de cînd cu avalanșa schimbărilor, semnale neclare, de necitit. Șeful haitei l-a mirosit, așadar, îndelung pe Lupino. De fapt, de aici venea ezitarea: nu-i înțelegea pe deplin mirosul. Lupino purta cu el, așa cum poartă toți lupii, mirosul strămoșilor lui. Putea vedea Arus
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
nimic nu i se putea opune. Țărînă ridicată în văzduh îi intra în ochi și în gură, iar părul răvășit era îmbîcsit de scaieți. Numai ploaia, binecuvîntata ploaie, întîrzia să apară. Și, dintr-o dată, blestemul s-a prăvălit ca o avalanșă peste lume. Limbi de foc căzură pe pămînt. La o aruncătură de băț de tînărul lup, limbi de foc se înălțau acum către zări, înghițind dintr-o suflare iarbă uscată și copaci vlăguiți. Foc! Foooc! strigau vocile pădurii, reunite într-
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
celălalt, sub imboldul propriului său elan, se Împleticea printre picioarele tovarășilor săi, care se opriseră la marginea rampei Întunecate, prăvălindu-i la pământ. Cei trei urmăritori se prăbușiră Într-un amalgam de brațe și de picioare, coborând ca Într-o avalanșă un număr de trepte, Înainte să se oprească, făcându-i scut cu trupurile lor Împotriva durității pietrelor. Ajuns la capăt, Dante reuși să se ridice primul și să o zbughească spre moara plutitoare de pe partea dinspre Ponte di Carraia, păstrându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de Jad înainte și înapoi, cu înfigeri scurte și lente în interiorul Palatului Ceresc, asemenea unui fermier care-și pregătește pământul pentru a însămânța; - măcinați Tulpina de Jad și Poarta de Jad cu putere una de alta, ca și cum ar fi două avalanșe care se întâlnesc la jumătatea drumului; - folosiți Tulpina de Jad pentru a lovi spre exterior, la stânga și la dreapta, asemenea unui războinic curajos care taie în rândurile inamicilor; - mișcați Tulpina de Jad în sus și în jos, ca un armăsar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
cu bărbăție și alte ipoteze cu complicații nedorite dar dinainte asumate. E o tuse astmatiformă, domnule Gheretă, tranșă Petru. La fel tușea și bunicul meu. Tot ce se poate, domnule Șendrean. La munte, cu un râs ca ăsta poți provoca avalanșe, În Elveția, de pildă. Noroc că elvețienii nu râd ca noi. Demult ar fi fost Îngropați de vii. Îmi permiteți să dau un telefon acasă? Vorbesc puțin. Telefonul era la Îndemână pe o măsuță din lemn de stejar. Alături un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nici nu eram eu aceea care Îl ocupam, cum se Întâmplă mai tot timpul. Dacă nu cumva chiar tot timpul. Pentru ca acela era locul lui. De acolo vedea el lumea. Și de la geam, cred, zise Flavius-Tiberius, zâmbind timid În fața unei avalanșe de vorbe din care nu lipseau mici accente patetice, nepotrivite după părerea lui cu o ființă dezinhibată și voluntară. Înclina să creadă Însă că tirada Iolandei era o Încercare stângace de a-și ascunde iritarea pe care i-o provocase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
propus Bătrânului să organizeze dumineca excursii, pe grupuri, în sala cu oglinzi. Mi-a zis: «Mai târziu, domnule sculptor, când va deveni muzeu»”. A zâmbit, dar n-a făcut nici un comentariu. În schimb, dându-mi de înțeles că pornisem o avalanșă pe care nu mai puteam s-o opresc, alții vroiau să știe tot. Ce ticuri avea Bătrânul. Ce obiceiuri. Ce manii. Ce idei. Mai credea oare că moartea poate fi începutul nemuririi? Și ce intenții avea cu cimitirul? Toți urmau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Au plecat. Ce mă fac în lumea asta plină de vagabonzi sau ignoranți? Însă e bine că a plecat Acum nu îmi mai vede lacrima. Simți pericolul? Nu acel fior de gheață ce îți face trupul să suspine, ci acea avalanșă de lavă de ghiolbani? Respect. Se încălță și merse pe linoleumul rece, purtând încă geaca gri, lungă. Trebuia să mănânce ceva, dar nu-i era foame. Sau îi era o foame continuă, o foame ce o rodea la stomac. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
urmă rămas. Cu aportul interesat al Ochenoaiei, „frumosfrumos, postul-post, bărbat-bărbat, om al timpurilor noi, foarte bun pentru o casă numai cu femei”, Între șeful jandarmilor de plasă și frumoasa profesoară Viorița a lut ființă o dragoste cu năbădăi, ca o avalanșă, În care pasiunile -dincolo de aportul frumuseței fizice erau sporite de interminabile discuții prelungite târziu În noapte, despre societate, natură, filosofie, istorie, mistere și noi descoperiri din domenii diverse. Logodnă precipitată, nuntă mare cu lăutari aduși din capitala județului, nuntași
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și cam cu jumătate de gură. Masa Îmbelșugată ca-n povești și vinul ghiurghiuliu, brumat, cu dâre de spumă fină și sifonat (din totdeauna mândria lu’ Ghiorghi a dască’lui), care erau de fiecare dată suficiente pentru declanșarea unor adevărate avalanșe de veselie cu cântece și jocuri, snoave, romanțe, doine și balade, de această dată nu a reușit să scoată, mai mult, decât: Așa a vrut Bunul Dumnezeu! Lasă c-o să fie bine, să avem Încredere În Cel-De-Sus, că el are
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
fluturi pentru bărbați. Era o femeie înfricoșată, care împlinea patruzeci de ani. Toți veniseră în mașini somptuoase, pe care Omar nu le recunoștea, fiindcă nu le reparase vreodată. Pablo se strădui ca întâia comemorare să fie un banchet funerar, cu avalanșe de carne și vin, încât amintirea dentistului avea să se odihnească pe o saltea de rulou de vânat, de fileuri și de jambon crud-uscat. Stăteau toți împrejurul mesei, mai puțin pisica Eleonor, care dispăruse. Godun ajunsese parlamentar, Maradona - un angrosist
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
americane urlau o combinație de înjurături și vorbe de amor („I’m just a BAD PENNY! I always come back to you! Should have KNOWN you couldn’t trust me - far as you could THROW ME!“1) pe fundalul unei avalanșe cumplite de chitare furioase și de reverberații metalice. Eram în culmea fericirii. Nu-mi doream decât ca tipul care-mi făcuse caseta să fi făcut o listă a melodiilor; jumătate dintre grupuri îmi erau necunoscute. Fusesem prea ocupată de luatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
eu? Cu ce-am greșit și cui? Nu se poate să fiu ținut la nesfârșit În acest suspans, fără motiv și fără Dumnezeu... - Domnule profesor, Îi deplâng pe studenții dumneavoastră. Dacă la examene și pe capul lor se abat asemenea avalanșe de Întrebări, probabil că pică pe capete. Firește, dacă nu cumva sunt toți niște genii... - Va cer scuze, aveți dreptate, dar cred că am dreptul să știu pe ce lume trăiesc și ce se-ntâmplă cu mine. Măcar atât: să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nebuni care Își experimentează fantasmele pe cobai umani. O umanitate de grad secund, sigur că da, ei și? Asta n-o face absolut deloc imună la suferință, la singurătate și la durere. Dimpotrivă. Nu știu exact de ce nutream convingerea că avalanșa de informații incredibile care se abăteau asupră-mi din toate direcțiile ar fi trebuit să mă Împingă din starea de perplexitate inițială spre un paroxism al disperării. Am fost profund contrariat să constat că nu acesta era efectul, ci altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de numai doisprezece ani, pier În diferite Împrejurări, fără a lăsa În urmă succesori de parte bărbătească, ceea ce echivalează cu stingerea dinastiei Capeține. Dar urgia blestemului lui Jacques de Molay nu se oprește aici: curând, asupra Franței se abat În avalanșă alte nenorociri și catastrofe - foametea, ciuma, devastatorul război de o sută de ani... Sunt templierii victime ale Bisericii de la Roma, care vrea să le smulgă cu orice preț secretele, primejdioase pentru ea, privind viața și moartea lui Isus descoperite În timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Încurcătură, chiar dacă, de obicei, soarta sa o decide mai mult urechea care o ascultă decât gura care o rostește. Urechea Evelinei nu excela În sensibilitate la ora respectivă; n-a avut vreo reacție, nici măcar așa, de complezență. Părea adâncită În avalanșe de gânduri rebele, pe care se străduia, fără prea mult succes, să le așeze În ordine. - Pot să-ți pun câteva Întrebări? a zis după aproape un minut de tăcere. - Știu replica asta din policier-urile americane. Șeriful, agentul sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cât de cât valid. La fel de infructuoasă a fost și tentativa de a atribui literelor valorile cifrice din sistemul roman de numerotație: X = 10, L = 50, C = 100, M = 500... N-am făcut altceva decât să mă rătăcesc Într-o nouă avalanșă amețitoare de semne fără cap și fără coadă. Uneori, mi se părea că se Încheagă ceva, că permutarea Încrâncenată a literelor sau succesiunea aleatorie a cifrelor tinde să dobândească oarecare sens. Iluzii pierdute În minutele imediat următoare. Și totuși, undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
vis, și mai delicată, era furnizată de un alt joc de-a peștera, când, după ce mă trezeam dis-de-dimineață, Îmi făceam un cort din așternuturi și-mi lăsam imaginația să se joace, În mii de direcții vagi, cu cearșafurile ca niște avalanșe de zăpadă și cu lumina firavă care părea că pătrunde prin acoperământul meu din penumbră, de la o imensă depărtare, unde Îmi Închipuiam animale ciudate, palide, rătăcind Într-un peisaj cu lacuri. Amintirea pătuțului meu, cu plasele laterale din sfori mițoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
povestirea lui Tolstoi despre acea căpetenie vitează care hălăduia călare prin munți) se turna pe pășunile acelui lanț muntos. „Oprește afurisitul ăla de animal! (Derjite prokliatoe jivotnoe!)“ rosti el printre dinți când mă văzu, dar În același moment, Într-o avalanșă de pietre care se sfărâmau și trosneau, doi tătari autentici au coborât În fugă să-l salveze și eu am plecat agale mai departe, cu plasa mea pentru fluturi, spre stâncile de mai sus, unde mă aștepta specia euxină a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Acum, oprit în fața vitrinei librăriei, privesc ultima mea carte. A apărut nu demult, dar deja mi se pare că este acolo de amar de vreme. Nu mă mai bucură o nouă carte apărută. Nu mai am cum să trăiesc toată avalanșa de sentimente încercate atunci, când mi-am văzut prima carte pe tejgheaua unei librării. Atunci, librăria din josul Bulevardului, peste drum de berărie. Au preschimbat-o în ultimii ani mai întâi în prăvălie de consignație, apoi în magazin de electronice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și-a pornit prăbușirea. Nu știe că mă va căuta, poate, nu știu că poate o voi căuta, nu știm că viețile noastre vor curge poate câtva timp împreună, nu știe încă nici ea cum textul se prăvale peste noi, avalanșă de timp indiferent, luându-ne și poate ducându-ne, într-o disperată încercare de a ne salva, împreună, așa cum cele mai ciudate întâmplări merg câteodată o vreme împreună, viețile noastre despărțindu-se apoi, iarăși după nebănuitele lor legi, în repegușul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și vreme de câteva secunde, deveni evident că nu-mi dădeam seama cum de putusem să mă duc tocmai până la Dixon și să vin înapoi fără să-mi fi dat seama. Ce simțeam? E imposibil de știut: chiar când înduram avalanșa de senzații și de emoții mă abțineam și încercam să-mi judec propriile reacții, dar nu aveau nici o logică. Tot ce știu e că n-am ezitat nici o clipă să mă ghemuiesc lângă el și să-i iau mâna. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
viața câtorva dintre ei, când în toate celelalte adunări electorale, de la numărul unu la numărul treisprezece, de la numărul cincisprezece la numărul patruzeci și patru, respectivii președinți au răsturnat voturile pe băncile lungi care serviseră drept mese, un zgomot impetuos de avalanșă traversă orașul. Era prevestirea cutremurului politic care nu avea să întârzie să se producă. În case, în bodegi, în taverne și în baruri, în toate locurile publice unde exista un televizor sau un radio, locuitorii capitalei, unii mai liniștiți decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]