6,853 matches
-
probleme. Isaak și Just (1995) și Mayer (1995) oferă liste detaliate ce cuprind probleme de perspicacitate utilizate frecvent. Persoana creativă A doua parte principală a cercetării psihometrice reunește eforturile de evaluare a caracteristicilor de creativitate specifice persoanelor creative. Numeroasele variabile axate pe trăsături individuale includ diverse tipuri de autoevaluare, aprecierea comportamentului, a personalității și a performanțelor anterioare de către profesor sau surse externe. Instrumentele concepute pentru măsurarea variabilele de personalitate sunt deseori construite pe baza analizei indivizilor cu un nivel superior de
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
analitico-factorială a aptitudinilor și a altor trăsături ale personalității creative. Factorii trebuiau să fie descoperiți prin elaborarea testelor de creativitate care urmau să fie administrate unor eșantioane suficient de mari pentru efectuarea analizei factoriale. Astfel, abordarea lui Guilford s-a axat pe aptitudinile și corelațiile dintre ele, pornind de la premisa că nivelul de dezvoltare a unei abilități la un individ corespunde modului în care acea abilitate se răsfrânge asupra creativității lui generale. „Gândirea divergentă” a constituit principala abilitate decantată în urma cercetărilor
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
1987; Lehman, 1953; Over, 1988, 1989; Quételet, 1835/1968; Simonton, 1977a, 1985; Weisberg, 1994), altele analizează transformarea consecințelor sau a conținutului produsului creativ (Inhaber și Przednowek, 1976; Root-Bernstein, 1989; Root-Bernstein, Bernstein și Garnier, 1993; Simonton, 1992b), în timp ce alte studii se axează pe vârsta la care sunt create operele de referință (Abt, 1983; Adams, 1946; Hermann, 1988; Lyons, 1968; Manniche și Falk, 1957; Pressey și Combs, 1943; Raskin, 1936; Simonton, 1975a, 1977b, 1991a, 1991b, 1992c, 1997b, Visher, 1947; Zhao, 1984; Zhao și
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
stilul de viață la vârsta senectuții” la artiști și „fenomenul cântecului lebedei” la compozitori - ambele reprezentative pentru transformarea radicală în modul de manifestare a creativității din perioada finală a vieții. În cele din urmă, am obligația să menționez numeroasele studii axate pe stadiul final al existenței, care tratează aspecte referitoare la: analiza ultimelor zile de viață (Harrison și Kroll, 1985-1986, 1989-1990; Harrison și Moore, 1982-1983; Zusne, 1986-1989), specificitatea parcursului vieții creatorilor din diferite domenii (Cox, 1926; Ellis, 1926; Kaun, 1991; Raskin
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Investigația istoriometrică a celor mai iluștri creatori ai lumii a permis măsurarea scorurilor extreme ale variabilei criteriu. În orice caz, interesul trezit de psihologia diferențială aplicată la creativitatea superioară a persistat până astăzi. Unii cercetători evaluează abilitățile cognitive, alții se axează pe trăsăturile de personalitate, iar alții cercetează relația dintre inteligență și caracter (Cox, 1926; Knapp, 1962; Simonton, 1976a, 1991d; Thorndike, 1950; Walberg et al., 1980; White, 1931). Probabil, cele mai temerare sunt investigațiile în care se aplică metodele psihometrice la
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
revistă a lucrărilor ce susțin această idee. Voi trece apoi în revistă cercetările legate de relația dintre cunoaștere și creativitate. Studii relevante despre acest subiect provin din mai multe domenii înrudite. O serie de studii cantitative despre acest subiect se axează pe „regula celor 10 ani” în apariția lucrărilor de nivel superior în domeniile creative (de exemplu, Hayes, 1989). S-a descoperit de fiecare dată că persoanele creative au avut nevoie de o perioadă mare de timp între primul contact cu
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Beatles, proporția în repertoriu a cântecelor compuse de Lennon-McCartney. În primii șase ani (1957-1962), din peste 250 de cântece, circa 90% erau reluări ale unor cântece compuse și înregistrate de alții. În primii ani din carieră, formația Beatles s-a axat pe lucrările altora. Mai mult, versiunile pieselor preluate se deosebeau foarte puțin de original. Orice element original care a apărut se datora aproape exclusiv faptului că membrii formației au uitat sau au înțeles greșit cuvintele. PROPORȚIA ANUL DIN CARIERA DE
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
fictive. Alți teoreticieni adepți ai psihodinamicii au sugerat că creativitatea ar putea fi motivată de nevoia de a compensa impulsurile agresive sau distructive inconștiente (de exemplu, Fairbain, 1938; Segal, 1957; Sharpe, 1930, 1950; Stokes, 1963). Alții au afirmat că ego-ul axat pe realitate ar putea utiliza imboldurile și procesele regresive, amorale ale id-ului inconștient, pentru a produce idei creative prin intermediul „regresiei în slujba ego-ului” (Bellak, 1958; Kris, 1952). Chiar dacă credința că creativitatea este un mijloc de îndeplinire a nevoilor inconștiente
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
creativitatea este o trăsătură individuală, care poate fi înțeleasă studiind persoanele. De exemplu, o analiză recentă a tezelor de doctorat despre acest subiect a arătat că șase dintre cele zece teze scrise de doctori în psihologie în anul 1986 se axează pe trăsăturile individuale (Wehner, Csikszentmihalyi și Magyari-Beck, 1991) și că nici una dintre ele nu se ocupă de efectele culturii și ale grupurilor sociale. Procesele cognitive, temperamentul, primele experiențe și personalitatea au fost subiectele abordate cel mai frecvent. Modelul „cu sisteme
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
precum medicină sau chimie. Abia Începând cu această perioadă oamenii de știință au devenit figuri importante În dezvoltarea cunoașterii. Școlile românești Începuseră să Încurajeze schimbări În curriculum, astfel Încât acesta să includă discipline științifice, deși sistemul de Învățământ rămânea În continuare axat pe educația germană clasică, În care accentul se punea pe domeniile de studiu teoretice, umaniste 9. În 1869, sub conducerea lui Carol Davilla, modesta Facultate de Medicină din București a devenit prima școală de medicină națională. O instituție de Învățământ
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
pe „o imagine obiectivă a interesului general”, rezultând nu din confruntarea punctelor de vedere, ci din recursul la rațiune. Spre deosebire de concepția britanică în privința democrației, bazată pe „expansiunea libertăților individuale” și pe „reprezentarea politică a diferențelor sociale”, modelul republican francez este axat pe un proiect raționalizator. Iar obiectivul „guvernării raționale” explică în mare parte „organizarea marilor școli” și, în general, sistemul francez de formare a elitelor (ibidem, pp. 62-63). Acest obiectiv al guvernării raționale justifică tipul de elită care ocupă posturile de
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
enunțate (vezi administrație publică). Pe de altă parte, atitudinea pozitivă a unui angajat într-o organizație nu poate aduce modificări semnificative dacă relațiile în interior sunt bazate pe clientelism, corupția ocupând un loc semnificativ în mecanismele interne dezvoltate. I. se axează pe relațiile interne dezvoltate și minimizează rolul indivizilor și al posibilelor erori pe care le pot comite (argumentul nu este valabil în organizații private de dimensiuni reduse, unde personalizarea funcției este posibilă cu mare ușurință), permițând, astfel, dezvoltarea socială la
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
de puterea militară; ea îndeplinește rolul de „tutore al burgheziei noastre în proces de dezvoltare”, concomitent cu rolul de forță disciplinatoare a țărănimii și clasei muncitoare în curs de formare în conformitate cu normele societății burgheze. Această reprezentare a modernității societății românești axată pe locul central al statului ca factor de gestionare și de concentrare a resurselor are o seamă de efecte neanticipate asupra percepției statutului burgheziei care nu au fost intuite de Zeletin, ci de unii teoreticieni socialiști și liberali, ca, de
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
studii din domenii variate, precum participarea politică, participarea asociativă sau dezvoltarea comunitară participativă. Putem clasifica teoriile referențiale în modele ale cererii și ale ofertei de participare. Modelele cererii pun accentul pe factorii de context sau structurali, în timp ce modelele ofertei se axează, în primul rând, pe caracteristicile individuale care sunt asociate cu probabilități specifice de participare. Dintre modelele cererii notăm: teoria instituțională propusă de T. Skockpol (Skockpol, Munson, Karch și Camp, 2002; Skockpol și Crowley, 2001), care explică evoluția ratelor de participare
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
de programe. În domeniul social, Banca a finanțat r. sistemului de învățământ, concretizată prin Legea Învățământului din 1997 cu două împrumuturi, ambele în valoare de 50 milioane USD, acordate în 1994, respectiv 1996. Cel de-al doilea împrumut a fost axat pe susținerea r. în învățământul superior. Legea Învățământului din 1995 prevedea principiul autonomiei universitare, oferind o nouă logică a finanțării învățământului superior și a cercetării. Principala destinație a împrumuturilor BM a fost însă restructurarea și modernizarea industriei, în special în
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
România se afla într-un stadiu relativ incipient al tranziției spre economia de piață, cu structuri economice care ofereau puține speranțe de îmbunătățire a nivelului de trai pentru marea majoritate a populației (pct. 1-4). Obiectivele fundamentale ale programului s-au axat pe a) politici macroeconomice și financiare și b) reforma structurală și măsurile sociale. Programul pleca de la prezumția că, prin măsurile necesare, PIB ar putea scădea cu 1-2% în 1997, urmând o reluare a creșterii economice în 1998. În privința politicilor macroeconomice
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
deceniu de tranziție, în care se regăsesc evaluări pertinente asupra punctelor pozitive și negative ale reformelor implementate (***, Banca Mondială, 2002). Abordarea comunității științifice din România asupra r. este fragmentară. Lipsește încă o tratare comprehensivă a subiectului. Predomină însă studiile economiștilor, axate pe logica și consecințele măsurilor convenite cu FMI și BM. Punctele de vedere adoptate variază între o linie care acceptă strategia r., dar contestă aplicarea ei, și o linie contestatară la adresa strategiei în sine. Pe de o parte, este versiunea
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
de acoperire cu servicii sociale, destinate în special celor în situație de risc/nevoie acută, pentru ca aceștia să nu devină dependenți, ci chiar să devină competitivi. În esență, aceste elemente și principii propuneau „o strategie de dezvoltare a țărilor latino-americane axată pe reducerea importurilor de materiale prelucrate, prin înlocuirea lor cu cele din producție proprie, stimulând astfel industrializarea”, însă „instabilitatea politică a țărilor latino-americane, dar și concurența țărilor dezvoltate au făcut ca proiectul ECLA să eșueze, deși a avut rezultate notabile
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
delimitarea realismului neoclasic față de neorealism poate fi interpretată tot prin prisma relaxării asumpțiilor naturaliste și holiste găsite în versiunea structurală a lui Waltz. De asemenea, prin plasarea împreună, în cadranul neorealismului defensiv, a teoriei structurale waltziene și a versiunilor realist-defensive axate pe teoria jocurilor, se observă că și această tipologie reflectă ideea continuității între orientări. Și în studiile de securitate, neorealismul waltzian a constituit o bază de elaborare a unor demersuri mai puțin parcimonioase, dar poate mai relevante din perspectiva politicii
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
a instituțiilor naționale și internaționale și a identității lor, mai ales în sensul integrării diferențelor de gen și a unor valori ambigen. Feminismul perspectival (standpoint) este astăzi una dintre cel mai bine reprezentate linii de cercetare feministă în relațiile internaționale, axată pe evidențierea, analiza și critica asumpțiilor de gen implicite domeniului, așa cum a fost el definit și teoretizat până în acest moment. Feminismul perspectival consideră că identitatea istorică, socială, de gen a autorului, a teoreticianului influențează modul de teoretizare. Identitatea masculină a
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Levy, 2003, p. 4). Nivel individual O analiză sumară a teoriilor la nivelul individual va reliefa faptul că explicațiile cu privire la cauzele războiului derivă din cercetările efectuate în biologie, psihologie, psihiatrie, antropologie și sociologie. Inițial, cercetările în acest domeniu s-au axat pe studiul naturii umane, în încercarea de a explica latura agresivă a acesteia și a face legătura cu conflicte internaționale (Montagu, 1976, pp. 258-259). Prin urmare, într-o serie de lucrări cu privire la instincte, comportamentul animalelor și agresivitate în societate realizate
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Astfel, o viziune dialectică asupra transformării războiului ne va permite să explorăm elemente comune dintre noile forme de război, pe de o parte, și cele din perioada feudală, industrială și nucleară, pe de altă parte. Discuțiile despre transformarea războiului se axează în principal pe trei dimensiuni: schimbarea contextului geopolitic și probabilitatea scăzută a războaielor de proporții, așa-numitele războaie de „al treilea tip” la periferia sistemului internațional și revoluția în afacerile militare. Potrivit primei ipoteze, intens discutată în literatura de specialitate
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
evoluție socio-culturală, războiul între statele occidentale moderne a devenit de neimaginat (Kaysen, 1990, p. 43). Ceea ce nu înseamnă însă dispariția războiului ca instrument de politică externă, nici imposibilitatea producerii războaielor de proporții între Marile Puteri. Această supoziție mai degrabă se axează pe convergența unor factori, cum ar fi caracterul pașnic a democrațiilor industriale și destructivitatea armelor nucleare, care fac un război major improbabil în lumea postmodernă (Mandelbaum, 1998-1999, pp. 20-38). În perioada de după „războiul rece”, sub impactul dispariției competiției bipolare dintre
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Cât de solidă este și ce implicații posibile are distincția dintre modernizare și occidentalizare? Ordinea mondială - concepte și perspective Daniel BIRÓ, Stanislav SECRIERU Conceptul de ordine mondială Studiul ordinii mondiale ocupă un loc important în teoria relațiilor internaționale, deoarece se axează pe afirmarea și schimbarea tiparelor de interacțiune dintre entitățile politice pe arena mondială. Pe parcursul istoriei, indivizii și statele au manifestat o preocupare constantă pentru dezvoltarea unui model care ar oferi stabilitatea și predictibilitatea în raporturile cu ceilalți. Din acest punct
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
în trei mari categorii: optimiste, pesimiste și moderate. Cele optimiste prezintă în general lumea la apogeul dezvoltării tehnologice și triumfului „rațiunii pașnice” în afacerile internaționale; în cele pesimiste lumea este dominată de haos și anarhie cronică; în timp ce abordările moderate se axează pe problematica stabilității și guvernării complexității sistemului prin variate forme de interacțiune dintre state. Sfârșitul „războiului rece”, încheierea confruntării ideologice dintre cele două blocuri și al „treilea val de democratizare” a impulsionat o serie de cercetători să avanseze scenarii extrem de
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]