2,305 matches
-
m-am împleticit până la bordură și am vomitat în șanț până m-a durut pieptul. Am auzit sirenele mașinilor de poliție care se apropiau. Mi-am prins insigna de reverul hainei și m-am întors. Lee golea buzunarele morților și azvârlea șișuri și țigări de marijuana pe trotuar, departe de bălțile de sânge. S-a apropiat de mine și am sperat să-mi trântească o vorbă de duh care să mă calmeze. Dar nu - se smiorcăia ca un copil. • • • Ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de aviator. — Nu, dar eu aș căuta la FDA, spuse ea și le întinse cuplului de alături. — Dalia Neagră, murmurară ele, șocate. Nț! exclamară apoi amândouă. Ultima limbistă spuse: — Niet, nein, nu și, în plus, nu sunt genul meu. Îmi azvârli pozele, apoi scuipă pe podea. — Noapte bună, doamnelor, le-am salutat eu și m-am îndreptat spre ușă, urmărit de cuvântul „Dalia“, repetat în șoaptă în spatele meu. La The Dutchess am primit alte două băuturi gratuite, alte douăzeci de priviri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cum ai bătut-o, ai torturat-o și ai hăcuit-o timp de trei zile pe Betty Short și cum ai tăiat-o după aia în două. Sears izbi în masă o dată, de două ori, de trei ori, apoi o azvârli cât colo. Roșcatul se sculă cu greu de pe scaun și îngenunche. Își împreună mâinile a rugă. — Dumnezeu este păstorul meu și n-o să mă lase să cad în păcat, murmură el, apoi începu să lăcrimeze. Sears se uită direct în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
teren va consta în trei vorbe: Rahat pe băț. Am terminat imediat după lăsarea întunericului și am pornit spre casă. Era vremea cinei. Când am parcat mașina, am văzut-o pe Kay cum iese valvârtej pe ușă, coborară treptele și azvârle un vraf de hârtii pe gazon, după care face cale-ntoarsă ca o vijelie, cu Lee pe urmele ei, urlând și dând din mâini. M-am apropiat și m-am lăsat pe vine lângă teancul de hârțoage împrăștiate. Hârtiile erau copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
un câine ca să-i iasă ochii din cap. Îmi mai amintesc și faptul că și-a schimbat culoarea și c-am auzit niște cuvinte în spaniolă și pe Fritzie strigând „Povestea lui se confirmă!“ Apoi îmi amintesc c-am fost azvârlit pe spate și mi-a trecut prin cap „Deci asta simți când te lovești de niște gratii“. După care nu-mi mai amintesc nimic. • • • M-am trezit gândindu-mă c-am fost făcut knock out în al treilea meci Bleichert-Blanchard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cu încetul. L-am sprijinit. Russ i-a suflecat mâneca stângă și i-a injectat cocteilul cel năucitor în venă, la încheietura cotului. De-acum era leșinat de-a binelea. I-am luat pistolul calibrul 38 din toc, l-am azvârlit pe scaunul din față și l-am îndesat pe Johnny pe bancheta din spate. M-am strecurat lângă el, iar Russ a urcat la volan. Am pornit în trombă de pe alee. Boschetarii ridicară degetul mare: „Bravo, băieți!“ Drumul până la El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
căsnicia noastră din impas. Am mâzgălit vreo cinci pagini în biroul meu, dar m-am oprit când am simțit parfumul lui Madeleine amestecându-se cu duhoarea de dezinfectant de la motelul Red Arrow. Iar când am mototolit paginile și le-am azvârlit la coșul de gunoi, n-am făcut decât să arunc paie pe foc. Am supravegheat vila din Muirfield Road patru nopți la rând. Stând în mașina parcată peste drum, am urmărit cum luminile se aprind, apoi se sting rând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
la preț redus polițiștii de la Newton. Când am apărut, Willis tocmai împărțea cărțile. Ridică privirea și se miră: — Ce...? Bastonul meu îi făcu praf mâinile și masa de joc. Crawford duse mâna la brâu. A doua lovitură de baston îi azvârli cât colo pistolul cu amortizor de calibrul 45. Frații o zbughiră pe ușă, urlând de durere. Am ridicat de jos noua mea armă neoficială și le-am spus celorlalți cartofori să-și ia banii și să plece acasă. Când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
viitor. Am studiat cu atenție dosarul, deși știam că e un caz închis. Martha Sprague și Lee, ambii în varianta lor din copilărie, îmi bântuiau visele. Câteodată li se alătura clovnul cu gura tăiată al lui Jane Chambers, care îmi azvârlea reproșuri prin găurile căscate în obraz. Cumpăram în fiecare zi toate cele patru ziare din L.A. și citeam fiecare rubrică. Tevatura cu semnul „Hollywood“ trecuse și nu se făcuse nici o referire la Emmett Sprague, la ancheta Marelui Juriu în cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
o moarte lentă și dureroasă tuturor ticăloșilor care conduceau autobuze. Avusese o noapte Înfiorătoare: un pumn În măruntaie, urmat de trei ore de ghionturi și Împunsături din partea doctorilor de la Accidente și Urgențe. În final, pe la cinci și-un sfert, Îl azvârliseră afară În ploaia rece cu un tub de analgezice și un bandaj elastic. Reușise să doarmă fix o oră. Logan Își târî pașii până În holul clădirii de pe Queen Street și se opri, ud leoarcă, la biroul curbat al recepției. Apartamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
să te bazezi pe asta. Apoi mimă o armă cu mâna dreaptă și o Îndreptă către Watson. — Pe altădată, detectivo! Slavă Domnului că Watson nu Îi răspunse. Înapoi În parcare, polițista merse hotărât prin ploaie până la Vauxhall, smuci ușa, Își azvârli chipiul pe bancheta din spate, se trânti În scaun, Închise cu putere ușa și Înjură. Logan fu nevoit să admită că avea dreptate. Nu era nici o șansă ca Miller să le dezvăluie de bunăvoie sursa lui. Iar redactorul-șef, babornița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
o grămadă de oameni săritori, telefonând să le dea un maldăr de informații inutile. Își petrecu următoarele două ore uitându-se din nou prin declarații. Citise deja totul, dar Logan știa că răspunsul se afla pe undeva pe-acolo. Cine azvârlise cadavrul locuia la o aruncătură de băț de containerul ăla de gunoi. În cele din urmă, renunță la cana de cafea rece din care tot gustase În ultima jumătate de oră și Își dezmorți spatele. Nu ajungea nicăieri. Și tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cohortele călare se opriră speriați să privească. Pretorienii se năpustiră asupra preoților uluiți care, neștiind dacă să implore milă sau să încerce să se apere, se refugiaseră în khem; îi aduseră pe punte, îi uciseră cu lovituri de pumnal, îi azvârliră în apă, indiferent dacă erau morți sau încă mai agonizau; și, în timp ce trupurile înveșmântate în alb pluteau, începură să arunce vase, harpe, sistre, statui pe care apa le înghiți de îndată. Cei care asistaseră la aceste scene fugiră, risipindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
analiză rece, scontată ca la Holban. Dar iată că se nasc câmpuri de tensiuni nebănuite; gelozia, din simplu joc, riscă să crească, să devină morbidă, reală și să schimbe traiectoria subiectului investigat, să-l smulgă din starea de observator cinic, azvârlindu-l spre acte imprevizibile, iraționale; din acest moment, ca și la Proust, jurnalul devine ficțiune. Îmi Înconjoară umerii, Îmi sărută mâinile, e tandră, e lipicioasă; mă rețin cu greu să nu-i răspund la fel de participativ, dar, precaut, o Îndepărtez, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
văd că În ochii mei s-a adâncit o nouă tristețe, pe care am s-o port cu mine alături de veselia lor. Am trecut pe lângă o cărare... care ducea spre piscul fericirii... Timpul mi-a legat simțirea și m-a azvârlit pe drumul meu cel vechi. La capătul drumului meu ce este oare? Vezi, Încep să mă depărtez de locul acela drag. Și se va așterne uitarea... buretele cu care Timpul șterge marile pasiuni ale oamenilor... Așteaptă-mă la o răscruce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ce-i cădea la picioare, nici frumoasă, pe deasupra? — Odată, continuă Angela, a venit la mine și mi-a cerut să mă culc cu el. Mi-a fost de-ajuns. L-am aruncat cât colo pe bunul Dan și m-am azvârlit cu toată pasiunea spre Doru. Mă tortura. Mă făcea sclavă. Mă purta pe străzi ca să discutăm literatură. Niciodată nu mi-a spus că mă iubește. Niciodată, Înțelegi... — Ei, nu mai spune! Nu-l credeam chiar atât de ingrat! În mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nu i se clintea pe față și În eleganța rochiei. În sfârșit, am simțit-o căzând. Atunci, În fața ușii, drept, Încremenit, a apărut El. Am luat-o de jos pe femeie și, așa moale și aproape fără suflare, i-am azvârlit-o În brațe. A Început să se strângă, plângând la pieptul lui. Mă așteptam ca el să-mi spună o vorbă, să vină la mine cu brațele deschise. Primele lui cuvinte au fost: „Nu mai plânge, draga mea!“. Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
-mi spună o vorbă, să vină la mine cu brațele deschise. Primele lui cuvinte au fost: „Nu mai plânge, draga mea!“. Mi-a fost de ajuns. Ca un fulger, am trecut pe lângă ei și, urlând ca un lup, m-am azvârlit În mare, să fug, să mă mistui În uitarea fără Întoarcere. Pluteam În voia valurilor și știam că visez. Eram eliberată de aproape toate gândurile ce mă tulburaseră până atunci. Voiam să trăiesc. Puterile mă lăsau, În jurul meu era numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de a mă atrage, de a mă provoca. Eu mă feresc, căci, de multe ori, fereastra mi se deschide brusc În piept, lovindu-mă; ea se Înfurie atunci ca În urma unui afront grozav, Începe să Împroaște cu mâinile prin aer, azvârlind lovituri Închipuite; dacă mă apucă râsul, mânia ei nu mai are margini, o ploaie de sudălmi grele, unse cu sosuri balcanice se scurg printre știrbiturile gurii, fonfăind În rafală toată gama muzicilor neauzite. Un cuvânt anume m-a persecutat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cum ar putea să-l vadă pe tatăl lui, cînd caporalul de gardă urlă o comandă În casa scării. TÎnărul soldat era Îngrozit de acest caporal mărunt și sever, care părea să fie gradul cel mai important În armata japoneză. Azvîrli chiștocul de țigară, Își luă pușca și ieși din salon, făcînd cu degetul un semn amenințător spre Jim. Mulțumit să rămînă singur, Jim se dădu imediat jos din pat. Pe fereastră, putea vedea un grup de orfani chinezi convalescenți pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
poală. Jim Împinse mîna tînărului și simți strînsoarea degetelor acestuia pe braț. Scosese un cuțit și era gata să-i taie mîna lui Jim de la Închietură. Jim Își smulse brațul. Înainte ca tînărul să-l poată apuca din nou, Jim azvîrli coșul de nuiele de pe genunchii țărăncii din dreapta lui. TÎnărul se dădu Înapoi, lovind cu călcîiele pasărea care Începu să cotcodăcească. Femeile săriră În picioare și Începură să strige la el. Le ignoră și puse la loc cuțitul. Se luă după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Apoi se uită la grupul de nou-veniți, care priveau neliniștiți spre soba rece și spre urmele de orez fiert de pe marginea vasului. Sergentul Își strînse mîna În jurul gîtului lui Jim. Cu un ordin Înăbușit de masca lui de bumbac, Îl azvîrli spre sobă. În timp ce Jim se ridică din genunchi, sergentul lovi sacii de cărbuni, Împrăștiind brichetele pe podeaua de piatră. Jim scormoni zgura din sertărașul sobei. Nou-veniții se răspîndiră printre bănci și se așezară cu fața spre ecranul gol al cinematografului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pe la ferestre și prin curți. Nu se simte În nici un fel lupta surdă dintre proletariat și chiaburime. Doar lupta primăverii cu mugurii copacilor. Aștepți să se scurgă timpul orei de istorie de la care ai chiulit. Când se face vremea, te azvârli În tramvaiul 13. Tu, În tramvaiul 13. În drum spre Palatul Pionierilor. Te dai jos la Grozăvești. Mergi pe calea ferată. Îți place pe linia trenului. Vezi un câine mort. Cu un băț ațâți viermii care l-au năpădit sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
la cinema 23 August, dar lumea Îi spune cinema Florida. N-ai văzut, dar știi că este cu niște parașutiști comici. (Se leagă o piatră cu niște sfori de colțurile batistei și piatra se Întoarce lin spre pământ după ce ai azvârlit-o puternic spre Înălțimi; se mai Întâmplă ca piatra să se Înfășoare În cârpa batistei și atunci, fleoșc, cum s-a Întâmplat Într-un miting aviatic la Constanța). Tatăl tău ajutat de un coleg a făcut primul transport de mobilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
un chip străin lui, un bărbat cu capul mare acoperit cu păr blond, săgetându-l cu privirea ochilor albaștri. Bitancu nu se recunoaște și se sperie și, pentru prima oară În viața lui se mânie și ia ciobul și-l azvârle ca pe o zburătură În iarba din grădiniță, și ciobul se desface În alte zeci de cioburi, și aleargă puii Într-acolo crezând că-s grăunțe bucățelele mici de oglindă În care abia Încape seninul cerului. Bum-budubum-budubum-budubum-bum! Se dă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]