1,886 matches
-
grasă, născută la Beirut într-o casă, zice-se, care nu avea nimic regesc în ea, dar foarte primitoare cu marinarii din port, a plecat zgomotos de la Roma înainte de sfîrșitul petrecerilor, iar această plecare supărată a fost un subiect de bîrfe nesfîrșite. Căsătoria fiicei lui Mussolini cu contele Galeazzo Ciano a prilejuit o mare recepție la vila Torlonia, unde ne-a fost dat să-l vedem pe Duce alături de soție, Dona Rachele, care de obicei nu se arăta, și a numeroșilor
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
încolțit pe vremuri la Kosice, cînd ați făcut tot posibilul ca noi să cîștigăm, dînd doi oameni ai adversarului afară. Din ce umblă vorba pe la noi (sîntem seminție balcanică și multe dintre raționamentele noastre irefutabile au ca punct de pornire bîrfa!), atunci, în calitate de tînăr arbitru ce erați, ați consimțit să ajutați România, însă compatrioții noștri nu s-au ținut de cuvînt pînă la capăt, ceea ce v-a făcut să-i urmăriți o viață întreagă, precum polițistul Javert pe ocnașul Jean Valjean
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
și mântuire pentru care trebuie să militeze tot omul generos și devotat unui ideal. „Cea mai dureroasă rană este aceea făcută de mâna unui prieten.” (Sf. Nicodim Aghioritul) Dar minciuna și răutatea forfotesc în apele lor. Cortegiul de suferințe și bârfe pentru legionari nu s-a încheiat. Astfel, o doamnă, soție de fost prim-ministru și președinte de partid, ea însăși decedată în închisoare, le spunea legionarilor cu care a venit acolo în contact: noi vom ieși de aici, dar voi
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
dar", " N-ar trebui să vă spun toate astea, dar" sau "Nu suflați o vorbă despre tot ce v-am spus". "Nu vreau să dau naștere unor zvonuri" înseamnă de obicei: "Ador să stârnesc zvonuri "; Nu vreau să aud nici o bârfă stupidă" adesea vrea să spună "Treci direct la aspectele mai picante"; "Știu că nu e treaba mea" înseamnă: "Ia să văd dacă mai pot născoci ceva". "Aș vrea să pot spera că" este un mod înțelept de a nu furniza
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
de deschisă! (Face un compliment unei terțe persoane. ) SALLY: Aș putea să spun și eu câte ceva despre asta. (Cursă. ) BOB: (întrebător) Ce vrei să spui? (înghite momeala împreună cu cârligul). SALLY: Nu vreau să dau naștere unor zvonuri, dar... (Urmează o bârfă picantă despre Sue. ) Bob ar fi făcut mai bine să evite cursa, să schimbe subiectul sau să încheie conversația. Sally a aruncat o momeală din care el a mușcat și este gata să fie prins și tras ca un pește
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
în împrejurimi. Fetele vin tot timpul să-mi spună tot felul de povești unele despre altele, dar nu se duc si Ia alți adulți, întotdeauna m-am întrebat: de ce vin tocmai Ia mine? Hotărât lucru, nu-mi place să ascult bârfe. Acum îmi dau seama că felul în care am fost atentă la ceea ce-mi spuneau, faptul că le-am pus întrebări și m-am străduit să aplanez conflictele dintre ele au fost o răsplată grozavă pentru ele. De acum
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
mult primul salon, frecventat de fruntașii unor societăți parodiate chiar onomastic: Viitorul Latin, Protecția Maternală, Azilul Bătrânilor, Energia Femeii, Mângâierea Orfelinelor, Scutecul, Foaie Verde ș.a.m.d. Pretins patrioticele întruniri sunt, în realitate, reuniuni mondene, prilejuri de taifas, șuete frivole, bârfă și un paravan pentru idile deșucheate. Doamna Mihailidis își logodește nepoata, iubită în taină de un poet simbolist, cu un „tânăr de viitor”, participant fidel la ceaiurile ei. Fiind cam anemică, fata e trimisă la Călimănești și, în timp ce juna, o
THEODORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290160_a_291489]
-
le voi opune un NU solid în față: nu am obținut nimic din ceea ce am notat prin pîndă, prin deschiderea intempestivă a unor uși, prin urmăriri; nu am cerut nimănui declarații, nu am forțat confidențe, nu am aprins cărbunii nici unei bîrfe, nu am colportat ceea ce semăna cu acestea. Iar dacă prin parti-pris-uri se înțelege „vînarea” cu obstinație a ceva sau a cuiva, acest lucru nu l-am practicat nicicînd. Am folosit numai „material” ofertat, nimic top secret, strict particular, privat, intimitate
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
să-l împing în apă!” * Chef prelungit, greoi, de slugi fără stăpîn, cu bătrîni moțăind la marginea mesei, între pahare, cu false intelectuale și poeți gata să moară pe versul lor, cu retorică sentimentală și declarații amoroase, cu plecări și bîrfe, cu muzică, dans, transpirație, fum de țigări și mirosuri de resturi de mîncare, cu sticle goale așezate ca la popicărie, urît, obositor... * Totul trebuie spus dintr-o răsuflare, indiferent la reacțiile pe care le vei stîrni, ca și cum ai fi singur
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
acuzația de chelie? Dincolo de glumă, o asemenea confuzie a punctelor de vedere ar trebui să mă îndemne la schimbarea tacticii. Dar, deși îmi dau seama bine de faptul că, într-un oraș de provincie, unde adesea ea e confundată cu bîrfa, critica nu rentează, mai ales cînd cei vizați de ea sînt niște „vulpoi bătrîni” (cum se recomandă), nu pot să tac. Probabil că acest fel de a fi se transmite, căci o aud, în camera alăturată, pe nevastă mea, dojenindu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mînă de cititori. Cînd a fost invitat să vorbească, el și-a argumentat pe larg opțiunea pentru „realismul polemic” și a spus că, după opinia sa, „dacă i bine făcută”, literatura cu personaje împrumutate din realitatea imediată, considerată de unii „bîrfă”, e la fel de valabilă ca și cea de pură ficțiune. Au recurs la acest procedeu cei mai mari scriitori ai lumii. „Walter Scott și-a «pictat» tatăl în romanele sale, Balzac familia, la fel Tolstoi; o femeie cu basma verde trece
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
avea”. Pentru ei, inși ca mine, care nu le pot propune decît un trai în acord cu mijloacele, sobrietate, răbdatul („barem o vreme”), sînt de mirare și antipatici. Decent, în ciuda zvîrcolirilor de nemulțumire, fiul meu mă tolerează totuși. Iritat de bîrfele pretinșilor cunoscători ai „vieții literare” care îmi trec prin camera de la redacție, m-am gîndit să lipesc pe peretele din dreptul biroului meu următorul avertisment: „Aci se discută despre cărți, nu și despre autori!” Cum vor reacționa însă „colocatarii” mei
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Educației Socialiste nu Îi permitea să acorde premiile din cauza unor neclarități strict „tehnice”, așa mi se spusese, adică a unor confuzii privind data apariției, genul literar În care se Încadrează volumele etc. Cei care Îmi vorbiseră, În obișnuitul ritual al bârfelor cotidiene bucureștene, despre aceste tergiversări birocratice nu pomeniseră, firește, niciodată numele meu, nici chiar atunci când sugerau că da, ar fi posibil ca unele dintre cărțile premiate să necesite un nou referat de clarificare și susținere. Chiar cu câteva zile Înainte de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
conjunctura. Jurnalul reușește, În acest sens, deplin. Un titlu ca „Meseria de a bănui”, excelenta parafrază la Pavese, mi s-ar părea, Într-adevăr, perfect, ca emblemă a existenței românești În epocă (poate, nu numai); o lume a suspiciunii și bârfei, a poreclei și diminutivului, a disimulării și șmecheriei, a frustării și țopeniei megalomane. Până la urmă, performanța este a contrastului, totuși. Momentele de reală emoție pe care le creează cititorului trăirea autorului (mă gândesc, În primul rând, la clipele de reculegere
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
adesea feste obraznice, ridiculizând Progresul și militanții săi. Autorul devenise, pentru tinerii confrați și admiratori, domnul Paul Georgescu, iar pentru prieteni „conu’ Paulică” - o mai potrivită identificare a șugubățului locvace, tobă de carte și iuțit de talent, avid de mâncăruri, bârfe și lecturi. Încăpățânat, Închina totuși bătrânei copilițe Utopia osanale când vitejești, când elegiace, când sarcastice, după cum Îi dicta schimbătoarea meteorologie a Încăperii și a Încăperilor din suflet. Criza În care viețuia era acută și urâtă, Într-adevăr. Și-o ameliora
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
abia dacă mai Încăpea. Îmi amintesc călătoria la Țăndărei, cu Cella la volan. Toamna caldă, chiar arșiță. Porumbul cules sau cel rămas pe câmp În culoare metalică, aur ars, dens. Cer albastru perfect. Soare static, stătut, extatic. Vorbea tot timpul. Bârfe și povești. Ne opream la fiecare oră să urineze. Prea greu să iasă din mașină, deschidea, anevoie, portiera, cobora piciorul drept, descheia, abia-abia, pantalonii dimensionați anume pentru balonul burții sale. Fiecare gest era dificil, enorm: deschiderea portierei, punerea piciorului jos
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
să-mi transmită urările sale de bine. Un soi de Împăcare finală, dinaintea finalului. * Comunismul lui Paul, În anii ’80? Mi se părea o aiureală. Veneam iritat de la Întâlnirile cu el, repetatele tâmpenii revoluționare mă plictiseau. Mă Încântau Însă glumele, bârfele sale. Nu mai puțin, desigur, extraordinarele lecturi, rezumate irezistibil, cărțile sale, despre care și scrisesem elogios. Admiram eroismul cu care Își scria Îndârjit opera, În pofida bolilor din el și din jur. Ideile comuniste țineau de zona paradoxurilor infantile, iar comunistul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
oameni pe care i-am mai văzut sau chiar cunoscut aevea: Camil Petrescu, Al. Rossetti, Marietta Sadova, dar și Eugen Ionescu, Cioran, M. Eliade; sau Cella Serghi, Leni Caler ș.a. Ebine că acest jurnal a apărut abia acum; epurată de bârfă (care Își pierde interesul În timp), se poate vedea ceea ce este invariant: acelaș zaț stă și la fundul cafelei din zilele noastre. Așa Încât iată: văzând pe fereastră l’Ile St. Louis și catedrala Notre Dame, mă simt În Bucureștii anilor
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
existențe mai fericite decât cea a exilatului, chiar dacă otrava nostalgiei des-țăratului, a dorului după ceea ce nu mai poate fi recuperat se adaugă tributului de cruzime cerut de imposibila renaștere În alt loc. Cocleala și fermentele celor care așteaptă, „acasă”, reîntâlnirea (bârfele, umilințele, exagerările, lingușeala, ipocrizia Îmbătrâniților și limbajul acidulat al noilor juni) fac contrapunctul și contraponderea grotescă a cadrului. O carte a surdinelor, interceptate cu mare finețe, surdina Estului dinainte și din timpul comunismului și cea a Germaniei naziste și postbelice
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Bains Închis. Doar țuguiatele bizare capanne de lemn Înșirate pe țărm pentru vilegiaturiștii somptuosului stabiliment evocau vara altui timp și altor timpuri. Nu era imposibil de imaginat zumzetul convorbirilor amicale ale turiștilor de altădată, pe veranda acestor bizare cabane, glumele, bârfele, flirtul, parada modei estivale, veselia copiilor În jurul castelelor baroce de nisip, vânzătorii pitorești de scoici și fructe și dulciuri pe care Îi contemplase Aschenbach. Eram deja mai În vârstă decât eroul lui Thomas Mann, nu atinsesem celebritatea sa, nici titlul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
este subterană, nu terestră. Sau este ca În Tao: dacă spui ce este, tocmai asta nu-i, de fapt. Modelele dispar; simulacrele lor, puternicele lor miracole durează”. Naiva investigare publică a identității „reale” a personajelor, tipică unui rudimentar apetit al bârfei și preponderent, din păcate, În multe recenzii americane (inclusiv În monografia lui James Atlas despre Bellow), are, este drept, o explicație aparte În cazul cititorilor români, deși asemenea motivare nu ne duce prea departe În lectura și Înțelegerea literară a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
unei imaginații, ci a unui seducător, unui soț rău, unui om care câștigă bani și care s-a Întâmplat să scrie și câteva cărți bune”. Volumul lui Atlas furnizează un amplu dosar biografic, cu multe date noi de detectivistică și bârfă literară, incapabil, Însă, să aducă nimic nou În interpretarea operei. Criticul reamintea o remarcă din cuvântarea lui Bellow la primirea Premiului Nobel: „Există o altă realitate, cea genuină, pe care o pierdem din vedere. Această altă realitate insinuează continuu ceva
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
observ și un an după aceea, la o petrecere În New York, Înaintea apariției sale la faimosul Y92 Cultural Centre. Deși party-ul din luxosul apartament de pe Central Park West era În cinstea sa, musafirii Îl pierduseră repede din vedere, luați cu bârfele zilei. Bellow zăcea singur și absent pe canapea, ca bunicul vârstnic căruia nimeni nu Îi mai dă atenție, și privea, din când În când, amuzat, la fiica sa de doi ani și jumătate, alergând neobosită dintr-un colț În altul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
izbucnit în râs și părea că nu se mai oprește. Eu și nepoata lui așteptam să termine. Eu sunt un individ cu o gândire mai pragmatică. Îmi place să dau cezarului ce e al cezarului. Metafizica nu înseamnă altceva decât bârfă codificată. Sunt o grămadă - dar o grămadă mare - de lucruri de rezolvat înainte de a te apuca să extragi realitatea din orice. Cum ar fi, de exemplu, problema cutiei negre. O poți lăsa foarte bine așa cum e, fără să o atingi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
turme omenești crispate cu dezasperare asupra unui pumn cu bani” 2 - “Fețe patibulare, ochi mohorâți, maxilare încremenite, fețe urâte,guri vulgare, trăsături rudimentare,vorbire agramată și bolovănoasă, (...) lașitate, ticăloșie, vanitate și egoism meschin, invidie joasă, delațiune lipsită de remușcări, îngâmfare, bârfă”. Iată ce urmărește Spiridon cu “revoluția” dsale diseminată prin manuale școlare de istorie, enciclopedii, analize etc : Omul nou al tranziției, un hibrid mafioto-criptocomunist, fără scrupule,avid de îmbogățire rapidă, frauduloasă, bolnav de putere și glorie facilă . Asta este consistența matricei
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]