1,734 matches
-
au urmat. Pauker, Luca și Georgescu încercau să cîștige sprijinul țărănimii, care era nemulțumită de colectivizarea rapidă inițiată de Gheorghiu-Dej. Aceștia optau pentru o producție de tip moșieresc și pentru încetinirea colectivizării. În august 1951, "moscoviții" i-au învinuit pe "băștinași" de criza agricolă și industrială. Gheorghiu-Dej a ripostat, insistînd pentru necesitatea unei doctrine pure. Directivele din 1949 privind agricultura nu permiteau o producție susținută de tip moșieresc, dar le îngăduiau țăranilor să se grupeze în asociații agricole voluntare, asemănătoare cu
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
în configurația etnogenetică a românilor, fapt ce se împlini către sfârșitul intervalului pe care îl avem vedere (1918-1947), începutul interbelicului continuă să stea sub semnul latinismului. Un latinism care și-a probat vigoarea printr-o îndoită putere asimilaționistă: a populației băștinașe, precum și a slavilor migratori: Numai dela săvârșirea asimilării Slavilor se poate vorbi de limbă românească și de popor românesc. Asimilarea Slavilor a fost încercarea cea mai grea a puterii elementului roman dela Dunăre. Biruința lui a păstrat caracterul latin al
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
limba fără dialecte" (Floru, 1923, p. 5). Unitatea lingvistică este doar una dintre expresiile omogenității românești. Prima trăsătură a "Caracterului Statului Românesc" este aceea că "România Mare alcătuește un stat omogen și unitar", în ciuda "neamurilor străine care locuesc în mijlocul populației băștinașe" (Patrașcanu, 1937, p. 14). Unitatea etnică, geografică și caracterială a românității este un bun câștigat în perioada anterioară, fiind unul din elementele de susținere a memoriei naționale. Nu vom stărui asupra acestor dimensiuni ale unității, întrucât interbelicul nu a adus
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Dridu, considerată de către specialiști ca având „legături directe cu aspectele culturale de caracter provincial-romanic, atestate anterior (secolele IV-VII)”, cu continuitate ascendentă și absorbind „multiple influențe bizantine manifestate pregnant în conținutul ei”, conferindu-i-se, în mod indubitabil „un caracter local băștinaș, deci românesc”. Eugenia Zaharia prezintă cultura Dridu ca fiind „cultura materială provincial-bizantină în regiunile de la Dunărea de Jos, dezvoltată pe elementele de origine romană”, definită, în cele din urmă, a fi o „civilizație a poporului român deja format”. Prin urmare
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
de mai târziu, își trag seva și obârșia din locuitorii care au ocupat vetrele ce au aparținut ariei de civilizație de la Dunărea de Jos, habitaturi în care rolul primordial, privind crearea și întemeierea de sate, l-au avut oamenii locului, băștinașii, ei fiind producătorii de valori social-economice rezistente la intemperiile politice, și nu grupurile străine instabile. Faptul că astfel de grupuri au sălășluit temporar în zonă este demonstrat de descoperirea întâmplătoare a unui mormânt de nomad. Este important să se rețină
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
din indiviziune a celor două părți. El explică, pe baza actelor vechi (acum pierdute), cum în anul 1704 s-au ales „două giumățăți, partea din sud s-au ales lui Manolachi Costachi, iar partea din gios s-au lăsat răzășilor băștinași din acea moșie, când s-au și deosebit pomenitele părți cu pietri hotară”. Hotarnica Zberei a fost reîntărită în 1743 iunie 5 „cu însuși zapisul spătarului Manolache Costachi arătător că s-au primit hotarnica Zberei, întărită și cu cartea domnului
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
teorii” apărute anterior, cercetătoare reține și dă ca „singura plauzibilă” pe aceea „formulată în 1848, conform căreia răzeșii, moșnenii «au fost străvechi proprietari» și cea din 1857, când se vorbește de clasa răzeșilor care «nu numai că reprezintă pe lăcuitorii băștinași ai României, dar mulți dintre ei sunt coborâtori din familiile cele mai ilustre ale nației care făceau odată fala și apărarea patriei», iar «hrisoavele sau uricile vechi care constitua proprietatea răzeșilor fac dovada că aceste proprietății în cea nai mare
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Divanului observațiile făcute asupra hotărârii acestui Divan: 1-iu; că la anii 7213 (1704), după hotarnica șatrarului Zbere, moșia Umbrăreștii, dispărțindu-se în două giumătăți, partea de sus s-au ales lui Manolache Costachi, iar partea din gios s-au lăsat răzășilor băștinași din acea moșie, când s-au și deosăbit pomenitele părți cu pietre hotară ...” Domnitorul arată că hotarnica Zberei „să vedi întărită la 7251 (1741) iunie 5 cu însuși zapisul spătarului Manolache Costachi [...] și cu cartea domnului Constantin Nicolai vv. (Mavrocordat
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
dijmă”, deși locuiește - scrie Ion Trușan - „de mic copil și are moșie din vechi bătrâni”, fără să fi fost supărat cândva „nici cu o ceriri de dijmă sau altă asupriri”. El își revendică dreptul de stăpânire în virtutea faptului că e băștinaș și „la cheltuiala moșii am tras împreună analogul ce m-au agiuns pe 10 stânjeni din bătrânul Manea cu toți ceilalți răzăși.” Până la urmă, cei doi se înțeleg și renunță la înfățișarea în instanță. Pe 1 iulie 1832, Apostu Ciocniș
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]