3,370 matches
-
din cauza tuturor lucrurilor din care gustase. Colțurile sariului îi erau legate strâns și avea înăuntru crini de ghimbir și trufe, mostre de semințe și bucățele de scoarță. Uneori aducea câte o potârniche sau un pitpalac de junglă, înfipte într-un băț și cărate astfel pe umăr. Se întorcea pe poteca abruptă ce ducea exact în spatele adăpostului paznicului, ca să evite vizitatorii și discuțiile care încetaseră să o mai intereseze. Pe veranda acoperită cu tablă, cea construită de domnul Chawla în spatele casei, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
să creeze o asemenea cușcă, tânjind după libertatea vieții ei de dinainte, dorindu-și să poată da de băiatul acesta îngrozitor, să-l arunce de-a berbeleacul pe coasta dealului, să-l calce în picioare și să-l bată cu bățul. — Ce să fac? își întrebă fratele, care stătea sus deasupra ei, plescăind din limbă la vederea lacrimilor sale și examinându-și în același timp venele verzi de pe braț și pielea bătătorită de pe călcâie. Înnebunesc, spuse Pinky, mă simt ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
autobuzul și se înfățișau amândouă domnului Chawla. Astfel, femeile din familia Hungry Hop fură obligate să-și păzească băiatul Hungry Hop chiar mai atent decât până atunci, uitându-se mereu după Pinky, cea care le pândea fiul, alungând-o cu bețe, toate douăsprezece, singura dată când o zăriseră. În definitiv, știau că nu se puteau duce la poliție. Uite ce se întâmplase în ziua în care Pinky-l mușcase pe Hungry Hop. Fata asta era o vrăjitoare șmecheră și înșelătoare. Păzeau de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
de viață pe care îl adoptaseră. Ammaji le alunga de la ivirea zorilor și până în noapte, asistată de batalionul ei dispersat prin livadă, fiecărei persoane alocându-i-se o rație zilnică de pietricele și o praștie făcută chiar de ea din bețe și bucăți din tuburile interne pe care le recuperase de la cauciucurile vechi. Oriunde priveai, cineva alerga printre copaci, implicat parcă într-un exercițiu arhaic de mânuire a armelor, lansând proiectile. Numai că, în momentul acela, maimuțele doar se scuturau, constatând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
faceți griji, domnule, îi șopti domnul Gupta, care sosise pentru întâlnire atât de devreme că avusese chiar timp să îl ajute pe funcționarul oficial să-și încălzească apa pentru baie cu un termoplonjon improvizat dintr-un cablu electric și un băț de lemn. Am venit să vă dau cele mai bune sfaturi, îi șoptise domnul Gupta, zâmbindu-i liniștitor. Îi plăcea noul lui șef mult mai mult decât nesuferitul domn D.P.S. de la oficiul poștal. brigadierul se așeză în fața Colectorului Districtual și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
lui Sampath, aerul părea întins la maximum, înfășurat iar și iar în jurul lui. Privind în jos, vedea doar o mare urâtă de oameni. Nimeni nu-i mai respecta orele de vizitare. Câțiva bărbați mărșăluiau la periferia livezii, lovind pământul cu bețe și suflând din fluiere, în sensul acelor de ceasornic, conform ordinelor domnului Chawla, pentru a-i avertiza asupra oricărui incident. Cine știa ce se putea întâmpla în zilele acelea periculoase, la ce trebuiau să fie atenți, ce întâmplare neaștepată putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
pe care nu putea să-l numească, era într-o dispoziție exterm de proastă. Da, cine știe de ce, se simțea deosebit de iritabilă, nemulțumită și mânioasă. Poate era de vină doar lipsa de somn. În timp ce aștepta, lovea marginea drumului cu un băț. Să fi venit și Sampath, ar fi avut pe cineva cu care să vorbească... Dar Sampath stătea în arborele de guava, închis într-o nemișcare absolută, asemeni unei fosile surprinse într-un moment de liniște în chihlimbar. Paznicii fuseseră lăsați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
ar fi imaginat așa ceva, nu? Din cauza lipsei de somn? Dar nu-i stătea deloc în fire. Trebuia să fie de vină prostul ăla de băiat. Oare va putea într-adevăr să-l suporte? Păi, o să-l bată bine cu un băț. Chiar atunci dubița reapăru. Își ridică din nou pachetul. Și apoi... Ce! Făcu o curbă curată, ca de cărăbuș, și dispăru din nou! — La naiba cu dubița aia afurisită, urlă brigadierul. În mod sigur, așa ceva nu se putea întâmpla aievea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
mai multă furie: — N-o să vin să te caut... De asta poți fi sigur - a fost tot ce i-a spus înainte de a-i întoarce spatele. Gacel îl observă în timp ce se îndepărta obosit, sprijinindu-se în parul ce slujise de băț drapelului, și se îndoi că avea să reușească să ajungă la marginea acelei sebhka fără să facă o insolație. La rândul lui, înfipse în sarea dură takuba și pușca, își făcu un acoperiș și se adăposti sub el, dispus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
într-un ritm ce-i depășește puterile. Circulă continuu până spre ora nouă, când se retrage, în sfârșit, la umbră pentru cel mult jumătate de oră și uite-l cât de părăginit și ăsta cu brațele și picioarele ca niște bețe și pieptul de găină tebecistă, da-n schimb costumat ca-n filme, cu vestă și pantaloni scurți din pânză de camuflaj, verde-galbenă-ruginie. Ce soldat din trupele de comando în junglă s-o crede, ce vânător care împușcă francul de la pescarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Ai toate șansele să dai peste alesul care rabdă și îndură multe. Mâna sorții e într-adevăr darnică și îndurătoare, te poate trimite la un soț cu o situație și un aspect cât de cât convenabile... Bineînțeles că se țineau băț, cu nasul pe sus, și, deși se fereau cu strășnicie s-o arate, nu era mare lucru să le vezi mulțumindu-se cu puțin, după cum tot soarta le-a învățat, părinții, bărbații care le-au încurcat viețile, în timp ce ele presimțeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
evenimente comentate și analize politice, povești și zvonuri de tot felul, și uite că și Milică, tocmai Milică... E de admirat, de invidiat, cine l-ar fi crezut în stare? Un pârlit de supraveghetor, un dulgher plecat cu traista-n băț de la țară, și uite-l cum face pe nevinovatul și pus să te câștige cu ce are mai la-ndemână. Cocoșat de umilință, Milică scotea ziarul din sacoșa cu târguieli. — La revista asta lucrez. Blocada-i zice, poate-ai auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cu încă un copil ca să se-asigure, încât nu-i de mirare că-s din nou gând la gând: tot pe-acolo-i umblă și ei gândul, că decât să mă fi luat după tine mai bine-mi băgam un băț, și el că mă uit în gura ta și nu-mi vine să cred. Chiar nu suntem sănătoși la cap. Cum cine? Păi, tu că spui ce spui și io mai bolnav la cap decât tine, dacă stau să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
luni și slujba ta o să fie mai sigură. Nu risca. Fă-ți un obiectiv din a-i arăta Lindei că Derek nu te interesează. Vorbește cu ea despre prietenul tău. — Dar n-am nici un prieten! — Ce rost are să-ți pună bețe În roate un fapt atât de mărunt ca adevărul? Se uită la mine cu ochii goi. Când s-a Împărțit mintea, Lesley a fost probabil prea ocupată să stea la coadă. — Uite ce e, Lesley, e viața ta, e slujba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
nu se putea nega faptul că Jeff părea a fi persoana care nutrea cele mai ostile sentimente. Mi-i imaginam fără nici un efort prinși Într-o ceartă violentă; Linda Îl Învinuise cu siguranță pentru că făcuse tot posibilul să-i pună bețe În roate și nu mă Îndoiam că resentimentele ei erau de ajuns de puternice ca să o determine să-i dea câteva lovituri urâte sub centură. Jeff ar fi fost simțitor la așa ceva. Era o fire sensibilă și nu era nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
lor. — I-ai spus și lui asta? Fliss Încuviință din nou. Nu era omul care să facă risipă inutilă de vorbe. — Fără folos, Însă. El și Linda nu s-au avut niciodată bine. D-abia aștepta el să-i pună bețe În roate. Proastă strategie. — Mă scuzați, spuse bărbatul, mi-ați putea spune ce preț are valiza asta? L-am Înjurat În minte. — Prețurile sunt pe mânere. — Ah, da. Mersi. Fliss se Întoarse din nou spre mine. — Ziceai că..., am Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
scobească În lemn cu vârful briceagului, asta s-a Întâmplat În vremea când părinții se speriau mai puțin și nu alergau să ia din mâna copiilor un instrument atât de util pentru confecționarea jucăriilor. N-ai auzit, ce faci cu bățul acela, Întrebă din nou tatăl, și fiul, fără să-și ridice privirea de la ceea ce făcea, răspunse, Fac o strachină pentru când vei fi bătrân și-ți vor tremura mâinile, pentru când te vor trimite să mănânci pe pragul ușii, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
ai făcut bine, după care îl examinează și adaugă, te-ai însănătoșit, nu? Altfel nu ți-ar fi dat voie să pleci, încearcă să se convingă pe ea însăși văzând chipurile acelea înverzite din fața ei în timp ce picioarele lui ca niște bețe de chibrit se prăbușesc în prag. Cu patru mâini, îl târâm la pat, părea că în ciuda slăbiciunii sale amărăciunea îi invadase trupul și îi dublase greutatea, Noga se întinde lângă el palidă, aproape transparentă. Ai mâncat ceva, o întreb eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
o universitate din Tokyo și-i pun pe ai mei să-mi trimită bani. Dar tu... în cazul tău se pare că lucrurile nu stau așa. Argumentul lui părea solid. Am renunțat să-i mai explic. Apoi am luat niște bețe de chibrituri și am tras la sorți paturile: el pe cel de sus, eu pe cel de jos. Purta întotdeauna cămașă albă, pantaloni negri, pulover bleumarin. Era înalt, cu pomeți proeminenți, părul scurt. Când mergea la ore, se îmbrăca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de multe sălcii. Vântul bătea destul de puternic, dar nu se unduia nici măcar o crenguță. Oare de ce? mă întrebam eu. Apoi am văzut că toate crengile erau încărcate cu păsărele. Probabil că ele țineau crengile sălciilor în echilibru. Am luat un băț și l-am aruncat într-o creangă din dreptul meu, în speranța că voi alunga păsărelele de pe ea și în felul acesta o voi vedea unduindu-se, dar păsărelele nu și-au luat zborul, ci s-au transformat în niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
pe mine? — Am impresia că nu Ți-e clar. Nu-i vorba de „la ce-ți servește“. Să zicem că în lume sunt persoane cărora le place să studieze mersul trenurilor cât e ziua de lungă, alții fac bărcuțe din bețe de chibrit. Cu ce te deranjează pe tine că s-a găsit în lumea asta mare un individ care vrea să te înțeleagă? — Vrei să spui că \sta-i un fel de hobby al t\u? întrebă ea, amuzată. — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ajuns la câteva magazii, aliniate una lângă alta. Reiko a deschis ușa celei mai apropiate, a intrat și a aprins lumina. — Hai, intră! Nu e mare lucru pe-aici, spuse ea. Magazia era totuși bine aprovizionată cu schiuri, legături, clăpari, bețe, toate frumos aranjate, iar pe dușumea se aflau diferite ustensile de curățat zăpada și saci cu produse chimice folosite la topitul zăpezii. — Pe vremuri veneam aici să exersez la chitară... când voiam să fiu singură. E plăcut, nu? Reiko s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cuvinte, sunt acea parte de pe cutia de chibrituri pe care se freacă gămălia de fosfor. Da, dar cred că e mai bine așa, nu mă deranjează deloc. Oricum, prefer să fiu o cutie de chibrituri de calitatea întâi decât un băț de chibrit de calitatea a doua. Mi-a fost foarte clar lucrul acesta după ce am început să mă ocup de fată. Îi mai învățasem și pe alții când eram mai tânără, dar numai ca activitate suplimentară, fără să stau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
o țigară. — Adu-mi, te rog, și o cutie cu chibrituri... cea mai mare pe care o găsești. Am venit cu o cutie mare din bucătărie și m-am așezat lângă ea. — Știi ce te rog? Să așezi acolo un băț de chibrit după fiecare melodie pe care o cânt. Vreau să-ți cânt tot ce știu. Mai întâi a interpretat liniștit și frumos melodia Dear Heart a lui Henry Mancini. — I-ai dat lui Naoko un disc cu melodia asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
odihni, bătÎnd leneș apa cu mîinile și picioarele. Odgar și Kate stăteau de vorbă pe doc. — Carl, ai Înotat vreodată Într-o mare fosforescentă? — Nu. Vocea lui Odgar suna fals cînd vorbea cu Kate. „Am putea să ne frecăm cu bețe de chibrit pe tot corpul“, gîndi Nick. Respiră adînc, Își trase genunchii, se strînse puternic și se scufundă, de data asta ținîndu-și ochii deschiși. Se scufunda Încet, la Început pe o parte și apoi cu capul Înainte. Nu era bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]