11,781 matches
-
foarte apăsată, două versuri din Nichita Stănescu, despre poetul ochi: "el are un ochi în loc de gură (...)". Urmau cîteva acuarele din prima personală, Fata și șarpele, devenită în album Ana și Șarpele. Prima, La nymphette, cea aleasă de Iordan din cauza feminității bănuite în trupul de copilă. Pleoapele și le ține întredeschise, ca niște semințe decojite, părînd a auzi frunzele sălciilor în vibrație; nu vede șarpele zvîcnind din pîlcul de iriși. Ideea că mi-a presat pîntecele puber, că mi-a stors pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Est-Star". Clone de depozite en-gros (Rezan En-Gros, Rozita En-Gros, Mahfuz En-Gros, Al Maïsa En-Gros, Kapadocya En-Gros, Hama En-Gros) păreau că nu fac vreo vînzare. Nimeni nu cumpăra nimic, am probat. "Or fi lansate special pentru faliment", am zis. Magda U. bănuia altceva: "E abureală. Nu sînt ce par a fi. Ăștia numai comerț nu fac. De ce-ar împărți trei mari societari, "Karamy", "Al Gazera" și "Torino", dărîmătura bătrînei de unde-mi cumpăram borș?" Mai viguros, "Extens" chiar vindea: șosete, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de tinere, dar în iureșul dansului par foarte atrăgătoare. Zmeul Zmeilor se ridică de la masa de joc și trage un răcnet: Maaattt!!! Învârte măciuca prin aer cu mâna stângă ca pe-o sfârlează pe deasupra capului Priculiciului, încremenit de spaimă. Am bănuit eu că, în fapt, Zmeul este într-adevăr foarte puternic și, în principiu, și destul de inteligent. De când a intrat în modernitate, citește cu regularitate "Magazinul istoric" și mă provoacă la discuții principiale despre fenomenul istoric. Nu numai că joacă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
apropiindu-se de bârnă. După cum este o minune că nimeni nu-și bate capul să scoată acest hilar și vetust aparat din sala de gimnastică. (Face o pauză. Își freacă aripile, scoțând zgomotul acela ruginit și metalic. Apoi, cu modestie...) Bănuiesc că nu mai e nevoie să vă relatez despre proveniența și persistența acestui aparat exact în locul frecventat de Maurizio și Pulcheria. De altfel, efortul a fost cu mult mai mic decât intervenția pe care a trebuit s-o fac pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
sentiment refulat și refuzat demult. Teoria funcționează la fel de bine și invers: gemenii pe care nu-i poți deosebi la naștere, ce au naturi distincte și firi opuse, vor evolua fizic atât de diferit în timp, încât nimeni n-ar putea bănui că sunt frați. Prin urmare, fiecare ar putea să găsească o explicație sau alta care să corespundă nevoii spiritului său sau preconcepțiilor cărora le este tributar la momentul respectiv. Ateii incoruptibili, adepți ai materialismului dialectic, au deja viziunea maimuței poliglote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
oprit tot de noi sau determinat să se desfășoare invers. Există o tentație în noi către autodistrugere, provocată de o stare de totală insatisfacție, neîmplinire sau neîmpăcare cu noi înșine. Vrem să ne autodistrugem sau să experimentăm, în măsura în care subconștientul nostru bănuiește cât de mult ne pot schimba experiențele la limita vieții și a morții. Gândește-te că ai declanșat în tine un astfel de program și va trebui să găsești tot tu calea să-l oprești sau să pornești altul, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
L-a înșfăcat cu complicitatea și spontaneitatea unei eleve de școală ce simțea că intră în posesia unui mare secret. L-a dosit într-una din cutele portofelului și a așteptat intimitatea nopții să-l poată descifra în liniște. Așa cum bănuia ea, Santiago era foarte singur, nu avea pe nimeni pe lume și neîncrederea lui în oameni, alături de legătura particulară pe care o avea cu marea încă din copilărie (fusese ajutor pe un vas de pescuit), l-au făcut inaccesibil celorlalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
dintr-o dată a trecut, printre tarabe, parcări goale și chioșcuri tăcute, mașina de fum. Șoferul claxona pentru a goni haitele de câini ce-l asaltaseră, pustiul dușmănos al pieței și, mai ales, admirația copiilor apăruți de niciunde, despre care se bănuiește că nu erau din oraș. Dar ei alergau, prindeau fumul cu palmele, se întreceau în țipete, gălăgia era înghițită de fumul gros în care rând pe rând, printr-un necunoscut proces de lisopție, dispăreau câinii, copiii, unul câte unul, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
era stabilizată. Eram arhitect, supervizându-mi cu ochi critic toate elucubrațiile. Mă relaxam sau insistam cu gravitate asuprea vreunui proiect. Cream. Și aceasta mă făcea să-mi câștig singularitate. De la o vreme, nu o mai vedeam pe Mama dedublărilor, o bănuiam. Aceasta însemna o izbândă. Nu mă împiedica în demersurile mele joaca de-a Demiurgul. Nu mai era o deziluzie a haosului, ci o concretețe controlată. Încântătoare prin stabilitatea ei. Pentru că amintirile cosmetizate astfel, cu haine alese după împrejurare, stare, anotimp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
venit tiptil un autocar plin cu muzicanți militari, care au și început să-și pregătească pupitrele pentru partituri și scăunelele pliante confiscate de A.J.V.P.S. de la pescarii fără permis de pe Canalul Filipoiu și Lacul privat al Primarului de la Stăncuța. Se bănuia că și brațul Dunării de la Piatra Frecăței ar fi fost tot al lui, dar încrengătura de rude dispersate din Filipine până în Cipru mă îndoiesc că ar fi rămas fără niciun drept asupra atât de disputatului loc cu viitor strategic pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ce cauți tu printre broaște țestoase? Au fost cu 50.000 de ani în urmă. Acum acolo sunt moldoveni. Da' de unde vii matale? Pilotul îi răspunse în versuri: Cine trece-n Valea Seacă/ Cu hangerul scos din teacă? Oarecum liniștit, bănuind că bietul om a căzut din istorie în cap, paznicul îi răspunse tot în versuri: Foaie verde de cărare,/ Ești la mare depărtare. Cum pilotul se uită câș, paznicul îl dumiri. Haiducia s-a dus, nene, suntem în era atomică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fumam uitând cu totul de școală și de magiștri. Mai opream să vedem ultimele vagoane urmând docile șarpele metalic, pe culoarul lui văzându-ne ca doi călători plecați pentru totdeauna din orașul în care legați de trecut trăiam în viitor. Bănuiam că Dincolo ne așteaptă un alt Mihai și un alt Gustav. N-aveți nimic în cap, decât vid! urla Sfântu' de Fizică. Dar vidul e plin! șoptea Gustav. E plin cu galaxii, celulele lui Dumnezeu. În jurul Soarelui se rotesc atomi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mestecau, dar în mintea lor subculturală nu-și dădeau seama că ele mănâncă magia din partitura eternă a pământului, în noaptea aceasta notele având o armonie specială, ceva mai tulburătoare decât o naștere, mai misterioasă decât o înviere. Sinele lor bănuia că a venit primăvara, deși abia se înstăpânise vara. Un greiere, prizonier veșnic iubirii pentru soția pe care o furase de acasă pe când abia trecea în clasa a V-a pentru ca, iată, acum să serbeze, peste două veri de lăutărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
atâtea guri ale orelor pocni simfonic. Notele, țipând, fugeau, se mișcau aleatoriu, secundele în Si, note-secunde se uscau, pe măsură ce se apropiau de soare, în cele din urmă topindu-se de căldură și să devină praf cosmic. Și cine ar fi bănuit că movila acoperită cu pânză de camuflaj din mijlocul stupilor putea fi profesorul de matematică Moș Eveniment, care studia, din antichitatea tinereții, viața albinelor. Anii din acele veacuri s-au topit ca picăturile de ploaie în vârtejurile Dunării, el așezând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
petrol, alteori din smoală fierbinte al anilor care au trecut pe deasupra, pentru că eu, sub acest fluviu negru, mă întorceam inocent cu gașca elevilor din clasa a X-a a liceului tuturor catifelelor, tinichelelor și baizdrugilor fără să-mi pese, deși bănuiam că dintre apele negre ochii ageri ai zeilor ne privesc tăcuți, noi ne continuam propria noastră scriere de hieroglife pe zidurile de granit ale vârstelor și, crezând că sunt de granit, nu ne-a preocupat faptul că-i săpam partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
burgheză, având în vedere că nimeni altcineva nu vrea să locuiască acolo. Exclusei din start posibilitatea ca predecesorul meu să fi fost cel care a ales să locuiască aici. Nu întâlnisem niciodată suedezi, dar nu exista niciun motiv să-i bănuiesc de atâta prost-gust. Exista oare o doamnă Sildur? Era suedeză? În orice caz, avea niște gusturi care prevesteau execrabile relații între noi. Hotărâi să pândesc golurile cu sticlă. Cei care locuiau acolo sperau să fie observați: nici un gard nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
las să vă instalați, zise ea coborând scările. Voiam s-o rog să rămână cu mine. N-am îndrăznit. Apartamentul meu dădea într-o sală de baie doar pentru mine. Făcui pe îndelete un duș cu produse pe care le bănuiam a fi suedeze. Și dacă era și o saună în locuința asta? Nu, asta e la finlandezi. Acum că eram fericitul soț al unei scandinave, nu mai aveam voie să comit erori de începător. Un halat flaușat mă aștepta. Ezitai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
era ridicol, nu există așa ceva, un fizic de comediană, cum e posibil să inventezi expresii atât de găunoase? Pe deasupra, ce comedie îmi jucase? Nu-mi spusese nimic despre ea, decât, în trecere, că era soția lui Olaf, ceea ce de altfel bănuiam. Vechiul meu prenume mă îmi dădu dreptul s-o botez Sigrid. Numele îmi plăcea. Adormii cu gândul acesta. În odaia de alături moțăia văduva lui Olaf, Sigrid Sildur, care habar n-avea despre văduvia sa și învierea soțului ei. p.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
Nu exista totuși nici un motiv pentru a crede că eram unul dintre ei. Rămăsei în pat ca să savurez voluptatea de necrezut a unui trup odihnit în profunzime. Dușul elimină miasmele unei astfel de nopți. Strecurându-mă în halat, începui să bănuiesc că aceasta va fi uniforma mea pentru multă vreme. În bucătărie mă aștepta o pungă de brioșe cu stafide. Am izbucnit în râs ca un puștan căruia i se satisface cel mai mic capriciu. Bucuria mea n-ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
a răvășit. „Sper că n-o să mă pisălogească cu muzeul”, mă gândii. Surdă la protestele mele interioare, ea continuă: -Expoziția se numește „Un miliard de ani - o secundă”. Vrea să te facă să simți timpul. -Cu un astfel de titlu, bănuiam, spusei cu umor. Impermeabilă la remarca mea, Sigrid continuă: -Printre lucrurile expuse, e unul care m-a siderat. O întreagă sală îi este consacrată. În 1897, o expediție în montgolfier a început prin a survola Polul Nord. La bord, doi bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
nevoit să-i mărturisesc moartea lui Olaf. -Și dacă am cina în bucătărie? propusei eu cu o gravă lipsă de firesc. -Întotdeauna mâncăm în bucătărie, răspunse ea uimită. Era într-adevăr urgent să-mi schimb atitudinea: va sfârși prin a bănui că exista o problemă. M-am așezat gândind că era prea târziu ca să fugim. Nu mai aveam de ales. Această din urmă frază mă liniști. Atâta vreme cât cred într-o posibilitate de salvare, mă enervez, sunt cuprins de angoasă. În momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
Sigrid deschise o trapă invizibilă pe care o închise la loc. O galerie pe care o lumina cu o lanternă ne înghiți de-a lungul ei. -Este ceva herculean. Cât timp i-a luat lui Olaf tunelul acesta? -Ani. -Olaf bănuia pesemne că viața îi era în pericol. Nu sapi o asemenea galerie fără un motiv întemeiat. La capătul tunelului, erau două uși. -Aceasta duce la bancă iar cealaltă în stradă. -Mi se pare rațional să începem cu banca. Am visat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
iese întotdeauna așa cum îți planifici, trebuia să mai fi rămas puțin în zonă, alea erau clipele care anunțau schimbarea, dar nu mai aveam nici un pic de energie din cauza fricii, simțeam că-mi ies fire albe de păr în cap. Deși bănuiam că voi trebuia să fiți pe aproape, n-am reușit să prind nici măcar momentul în care s-a înălțat elicopterul. O să-ți povestim noi, îl consolează vocea lui Tîrnăcop, dacă vreodată cineva o să vă întrebe cine a cucerit Comitetul Central
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
voi de unde sînteți de fapt? îi întreb, dar ei o scaldă, atunci m-am luminat, or fi uslași, forțe secrete, i-o fi pus cineva de sus în funcție și pe ei săracii, sînteți USLA, le-o zic în buză, bănuiam eu, n-au avut pe unde altundeva să vă pitească și v-au adus aici pînă la noi ordine. Vă merge mintea, dom’ Căpitan, zice unul dintre ei din înălțimea foișorului, și profitînd de buna lui dispoziție, încerc marea cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
a băgat în ceață tocmai cînd ei se așteptau mai puțin. Cînd locomotiva părea că și pierduse frînele și că inevitabil se va izbi violent de zid, Geniul a cîrmit în direcții aiurea pe care nimeni nu le-ar fi bănuit, condamnînd aproape cu nerușinare invazia din Cehoslovacia, sau refuzînd să boicoteze Jocurile Olimpice de la Los Angeles. Apropo, spune Poștașul, știți ce zice lumea dom’ Colonel, despre pata rozulie de pe chelia lui Gorbaciov? Că ar fi un semn de la Dumnezeu, un fel
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]