3,263 matches
-
petrecusem ani în șir de partea celor supravegheați. Și, încet-încet, îmi reveneau amintirile acelor intime întruniri familiale despre care părinții mei descoperiseră, cu ani mai târziu, că fuseseră „infiltrate”, că printre prietenii apropiați fusese strecurat un informator. Cine anume? Încep bănuielile. Cum să le reziști, cum să nu te lași prins în capcană și să identifici vinovatul pe baza unor presupuneri, poate înșelătoare? Și cum să uiți acea spaimă a supravegherii de care era cuprinsă brusc mama când, pe o plajă
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
afară. Există, însă, și o supraveghere „din interior” și ea este cea mai odioasă, căci îi socotește pe apropiați (prieteni, rude și chiar părinți ori copii) ca pe niște virtuali inamici ce trebuie descurajați, hăituiți și jertfiți pe altarul sfintei bănuieli generalizate. Supravegherea se exercită întotdeauna în numele unei autorități măcinate de îndoieli, roase de neliniști, care pune la bătaie toate strategiile destinate să o apere de ceea ce amenință să o clatine, să o slăbească ori să o conteste. Cum facem însă
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
mentalităților și al comportamentelor civice. Democrațiile, o știm prea bine, nu se pot lipsi nici ele de supraveghere, numai că, aici, supravegherii generalizate îi ia locul o formă personalizată, cu țintă precisă, o supraveghere decisă din momentul în care apare bănuiala. Cu alte cuvinte, puterea legitimează instalarea dispozitivelor de supraveghere doar pe baza unor informații prealabile. Supravegherea este accidentală, punctuală, determinată de imperativele securității naționale și, implicit, de sentimentul unei vulnerabilități care motivează o asemenea decizie: deoarece o democrație nu este
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Orice îndrăgostit e fericit să-și vadă perechea, orice victimă urăște contactul cu torționarul ei. Dar supravegheatul? Lui îi va fi întotdeauna refuzată posibilitatea de a-și identifica „partenerul”, căci „dublul” său relațional este o umbră, o fantomă sau o bănuială. Regimul supravegherii se definește printr-o reciprocitate trunchiată: lipsește celălalt, care totuși există și acționează. Aceasta face supravegherea insuportabilă, dincolo de orice incidență politică sau etică, oricât de grave ar fi ele: suntem doi fără să fim doi. Urmăritorul se ferește
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Polonius, pe pervazul ferestrelor se cațără mercenari ai supravegherii, prin gaura cheii se strecoară priviri indiscrete: închiderea, până atunci etanșă, a spațiului e acum fracturată, străpunsă, dinamitată. Frontierele intimității își pierd rezistența, omul poate fi în orice clipă „în vizor”. Bănuiala planează asupra caselor de îndată ce pragurile încetează să mai fie o barieră ocrotitoare. Supravegherea își terorizează victimele cu spectrul pătrunderii, oricând posibile, dincolo de pragul casei, într-un interior neprotejat și neprotector. Lipsite de orice apărare, înspăimântate de orice eventuală intruziune în
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
de protecție și, împânzite de capcane sau de puncte de observație, expun scena unei priviri exterioare camuflate care îi răpește orice capacitate de rezistență. Strategia supravegherii prevede atacarea centrului dinspre margini... căci dacă marginile, luate cu asalt, cedează sub presiunea bănuielilor, cum ar mai putea rezista centrul? Centrul devine vulnerabil tocmai din pricina acestei permeabilități a frontierelor, a meterezelor. El nu mai poate oferi un adăpost, o stare de siguranță. Când pragurile nu-și mai îndeplinesc menirea, când culisele nu mai reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
anume și se bazează pe nevoia permanentă de informație, nevoie ale cărei motivații diferă. Supravegherea este programată, plănuită din timp, și, în plan dramatic, însoțită de consecințe atât previzibile, cât și imprevizibile, căci scopul ei este acela de a confirma bănuieli sau de a surprinde inițiative „ilicite”. Acestei supravegheri meticulos pregătite și temeinic motivate, căreia tragedia și drama îi furnizează dovezile cele mai flagrante, îi corespunde o alta, diferită, pe care comedia de bulevard o cultivă într-o asemenea măsură, încât
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
-i rezervă, să uite de orice precauție și să nu se mai cenzureze. Asimilarea ființei sociale cu o ființă care își ascunde adevărata identitate și nu-și declară răspicat opiniile constituie premisa pe baza căreia se naște și este cultivată bănuiala: nevinovăția e amăgitoare, o simplă fațadă; așadar, în fiecare ins poate fi descoperită o altă identitate, poate fi dat la iveală un alt adevăr. Acestea nu ies însă la lumină în public, motiv pentru care supraveghetorul operează în spațiul restrâns
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
dat, mai mult ca sigur, aceleași sfaturi: educația unui vlăstar regesc trebuie să respecte normele impuse rangului său. Și, tocmai de aceea, el știe să recunoască strategiile și să dejoace planurile adversarului. Oare prințul nu-și exprimă, de la bun început, bănuielile în privința lui Rosenkrantz și a lui Guildenstern, anticipând astfel eșecul misiunii lor? „Cum, nu v-au chemat?”, se miră el, perfid. Fiindcă Danemarca este „o închisoare”, supravegherea generează aici reacția de autoapărare menită să contracareze tactica puterii. Hamlet știe prea
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
unei funcții oficiale. Din punct de vedere politic, Orgon e mort. Supravegherea l-a salvat și, în același timp, l-a distrus. După Tartuffe, Orgon este cealaltă victimă a ei. Școala femeilor sau îngrădirea securitarătc "Școala femeilor sau îngrădirea securitară" „Bănuiala și frica sunt paznici buni”, afirma Boileau, ca un fel de alter ego al lui Arnolphe, personajul care, obsedat de aceleași temeri, consideră că niciodată nu supraveghezi mai bine pe cineva decât băgându-l la închisoare. Convingere de stăpâni care
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
ca să ne putem salva viața. De aceea progresul a întârziat atât. [...] În general românul nu crede în bunătatea oamenilor, n-are o concepție idilică și sentimentală a vieții. Câteodată chiar ideea pe care și-o face despre oameni, atinsă de bănuială, de mefiență, are în ea ceva pesimist. Presupune în cel pe care îl cunoaște mai întâi un dușman și abia după ce se convinge bine îi acordă încrederea și atunci încă niciodată complet. [...] (Ralea, 1924/1977, pp. 85-86). 5.4. Dorul
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
pot (2); presupunere (2); probabilitate (2); putere (2); sunt sigur (2); simt (2); sincer (2); singurătate (2); tărie (2); tot (2); viață (2); cu adevărat; afirma; afirmație; am impresia; am încredere; ambiție; anunț; aud; a avea credință; balustradă; bază; bănui; bănuială; băiat; Biblia; în bine; carte de joc; cer; în ceva; cinstesc; citez; cîine; cînd; confort; consider că; conștient; conștientizez; convinge; a convinge; cred în tine; credibil; creștin; te cred; cunoaștere; cunosc; cuviincios; da nu; declar; degeaba; despre; determinare; detest; dezastru
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
2); răspuns (2); repede (2); rîs (2); știe (2); știre (2); nu știu (2); totul (2); a vedea (2); vezi (2); vrajă (2); acum; aflare; a alege corect; ce am; amăgeală; Ana; ce anume; ascunde; ce se ascunde; ascuns; auzit; bănuială; bătaie de cap; cadoul; în cafea; capriciu; care?; caută; ceață; chestionare; cifră; cină; cine-i; ciuperci; ciupercă ce-i?; cîștiga; cîinele; coincidență; construi; cont; copaci; crede; criptic; a cunoaște; cuvinte; a da cu banul; da seama; a-și da seama
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
2); stele (2); în sus (2); tablou (2); televizor (2); uimi (2); se uita (2); uitat (2); undeva (2); a urmări (2); urmărire (2); ușor (2); veghea (2); absent; aburi; admirație, atenție; afară; agale; aiurea; amuzant; analize; aprobare; atingere; auzi; bănuială; beli ochii; binecuvîntare; blînd; bogat; bucuros; ceai; chiorî; ciment; cita; cîmp; clarifica; compătimi; conexiune; confuz; constelație; a contempla; contemplare; creier; crunt; cuceri; a cugeta; cunoaște; cunoștințe; curat; curios; dar; deasupra; deochea; deosebit; în depărtare; descoperire; în deșert; drum; dureros; energie
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
lume (2); mit (2); mulțime (2); neadevăr (2); neîncredere (2); nesiguranță (2); răutate (2); știri (2); ură (2); ureche (2); zgomot (2); -; absurd; aer; aglomerație; aiureli; ajutor; alb; anunță; apăsător; atenție; aude; auzire; auzit; auzite; avion; de avion; baftă; banc; bănuială; barbă; buimăceală; calvar; cancan.ro; capriciu; căsătorii; ceartă; cer; chemare; cică; ciudă; cînt; cîntec; corn; credibilitate; credul; cutremurată; departe; disconfort; dispreț; ce e asta?; geam; gînd; glas; harfă; idiot; iluzie; incert; incertitudine; incultură; informații; interes; interesant; nu mă interesează; izvor
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
Prohibiting Discrimination Harasment, or Hostile Enviroments in the Workplace, 16 decembrie 1999, revăzută în 7 ianuarie 2001). Aceste exemple ne sugerează câteva metode prin care angajatorii de toate tipurile au extins reglementările existente pentru a preveni și cea mai mică bănuială cu privire la complicitatea sau neglijența lor în chestiuni ce privesc hărțuirea ori abuzul sexual și verbal. Ca rezultat, acești angajatori au redefinit „mediul de lucru ostil” pentru a se apropia mai mult de descrierea oferită de jurnalul on-line Hostile Workplace Prevention
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
unei experiențe unice, fundamentale: „...că nu e decât o amăgire că am putea scăpa de ele (prejudecăți, erori - n.n.), de nu vom Începe să ne Îndoim, odată În viața noastră, de toate lucrurile În care vom găsi cea mai vagă bănuială”. Această acțiune presupune o căutare În care se angajează spiritul, dar o investigație În care nimic din afara sa nu Îi furnizează vreo certitudine. Prin urmare, pare firesc ca ajungerea la o cunoștință adevărată să fie validată doar prin sine, printr-
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
pare firesc ca ajungerea la o cunoștință adevărată să fie validată doar prin sine, printr-o intuiție, să se impună nemijlocit, În orice condiții, să transgreseze orice posibilitate de Îndoială. Și Într-adevăr, Descartes așa concepe cogito-ul, ca rezistând oricărei bănuieli de eroare. Bourdin, unul dintre cei ale căror obiecții primesc răspuns din partea lui Descartes, ridică următoarea problemă: oare, nu ar putea fi și cogito - eu gândesc - o iluzie, o urmare a acțiunii neobosite și perfide a „geniului rău”, care urmărește
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
adevărului și ne avertizau În acest fel că nu e decât o amăgire, că am putea scăpa de ele, de nu vom Începe să ne Îndoim, o dată În viața noastră, de toate lucrurile În care vom găsi cea mai vagă bănuială. §2. De asemenea, e util să considerăm false toate lucrurile de care ne putem Îndoi Va fi foarte util să respingem drept false toate cele În care am putea Închipui cea mai mică Îndoială, astfel Încât, dacă vom descoperi câteva care
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
sau îmbogăți trăsăturile de personalitate”. Modelul de influențare prin prietenie, solicitudine, prestigiu, principialitate și atitudine față de muncă, propus de N. Radu, va putea deveni - credem - un instrument subtil la dispoziția tuturor tipurilor de educatori. Câteva opțiuni finale salvează cartea de bănuiala că „dirijarea comportamentului uman” s-ar dori o simplă „învățare dirijată”, după modele „fabricate” în scopul de a forma după un tipar ideologic dat. Iată: „Pentru a învăța atitudinile de bază este nevoie de cadrul natural al grupurilor umane, iar
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
doilea rând, gândiți-vă la motivul din spatele întrebării. Nu trebuie să presupuneți că întrebarea reflectă neapărat o dorință de informare. Întrebați-vă „De ce a fost pusă această întrebare?”. Nu veți fi niciodată absolut sigur în ceea ce privește motivele, dar veți avea o bănuială determinată de întrebările anterioare, de contextul raportului sau de persoana care adresează întrebarea. Am întâlnit câteva tipuri de persoane care adresează întrebări: • Unii care pun întrebări își doresc într-adevăr să primească răspunsuri. Sunt curioși și interesați de munca pe
Metoda focus grup. Ghid practic pentru cercetarea aplicată by RICHARD A. KRUEGER, MARY ANNE CASEY [Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
În nici un caz n-am de ce să mă plâng. Haine am pentru câțiva ani; le cumpărasem din prevedere și nu m-am înșelat” (4 Ă 15 februarie 1946). Într-o paranteză fie zis, cum să nu apese asupra lui Cioran bănuiala mistificării?! Or, autenticitatea acestei naturi poate fi demonstrată prin invocarea unor „cazuri” similare și nu este vorba de situații care să-l fi inspirat livresc. Nu de influențe e vorba aici. Iată-l, astfel, pe Kirillov, personajul dostoievskian din Demonii
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
mulți dintre cei care îl ascultă, masca unui medic grijuliu: dă sfaturi, propune tratamente, constată cu mirare și bucurie că strigătele-i disperate devin mijloace terapeutice. Doar cei din preajmă, se pare, nu vor fi fost vindecați cu adevărat: rămâne bănuiala Ă nu-i așa? Ă că Simone Boué s-ar fi sinucis. În rest, disperații care, în pragul sinuciderii, veneau să-i ceară un sfat, plecau de la el senini, vindecați, cu rănile închise. În fine, strigăte disperate la Cioran? Construite
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
știe cînd e nevoie! Octav: Ei, acum e nevoie... mare nevoie... Ad-o-ncoace! (bea din sticlă) Marieta: Mai bine ia și mănîncă ceva... (scoate din sacoșă) Că pe stomacul gol... Octav: Ai dreptate, mamă... (mănîncă și bea; ceilalți îl privesc cu bănuială, cu rezerve) Nea Matei, dar mai am o condiție... Matei: Zi-i! Octav: Domnule, dacă tot mă fac patron de cavou... de bar... atunci vreau să fiu vînzătorul...! De acord? Matei: De acord... Eu mă ocup de marfă... Sigur... Foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
să se distreze și el...! Preotul: Vină de ține aghiasmatarul... să am mîinile libere...! Groparul: Da, părinte... Costache: Eu nu suport chestia asta! Octav: Ssst! Să-i respectăm măcar pe morți! Marieta: Măi Octave! Octave, n-auzi! Preotul: (mușcat de bănuială)...Te cheamă ca pe mort...?! Octav: Părinte..., mai bine spus... pe mort îl cheamă ca pe mine... Preotul: Mă rog... da noi pentru cine facem parastasul ăsta?! Octav: Pentru mine, părinte... de fapt numai pentru o jumătate din mine... mi-
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]