2,212 matches
-
și în perioada postbelică. Mișcări de rezistență antisovietice similare au luptat împotriva dominației străine și în alte țări din Europa Răsăriteană - Polonia, România sau Ucraina apuseană. Uniunea Sovietică a trecut în 1940 - 1941 la ocupația militară a celor trei state baltice independente și, după o perioadă ocupației naziste, din 1945 până la proclamarea independenței lor. În special în perioada de până la moartea lui Stalin, represiunile sovietice au făcut ca aproximativ 170.000 de cetățeni ai statelor baltice să caute să se ascundă
Frații pădurii () [Corola-website/Science/310420_a_311749]
-
militară a celor trei state baltice independente și, după o perioadă ocupației naziste, din 1945 până la proclamarea independenței lor. În special în perioada de până la moartea lui Stalin, represiunile sovietice au făcut ca aproximativ 170.000 de cetățeni ai statelor baltice să caute să se ascundă de autorități, de multe ori folosind drept ascunzătoare și bază a rezitenței antisovietice regiunile împădurite din zonele rurale. Unitățile de rezistență au variat din punct de vedere al efectivelor și compoziției, de la luptători solitari de
Frații pădurii () [Corola-website/Science/310420_a_311749]
-
din punct de vedere al efectivelor și compoziției, de la luptători solitari de guerilă, până la grupuri mari, bine organizate, capabile să se angajeze în încleștări cu forțe sovietice semnificative. Termenul "frații/frăția pădurii" a fost folosit pentru pima oară în regiunea baltică în perioada tulbure a revoluției din 1905. Diferite surse amintesc de „frățiile pădurii” din această regiune, care erau ori țărani răsculați, ori învățători cautând loc de refugiu în păduri. Estonia, Letonia și Lituania și-au cucerit independența în 1918, după
Frații pădurii () [Corola-website/Science/310420_a_311749]
-
după prăbușirea Imperiului Rus. Ideile naționaliste și ale autodeterminării au devenit foarte populare în regiune, ca și de altfel în alte părți ale globului. Declarațiile politice ale Aliaților, așa cum a fost Carta Atlanticului, au dat speranțe mari celor trei popoare baltice în ceea ce privește restabilirea independenței lor. Cum balticii avuseseră parte de ocupația nazistă și sovietică, mulți dintre cetățenii regiunii s-au arătat dornici să se opună cu arma în mână la încercarea de reinstaurare a dominației sovietice. În 1944, autoritățile naziste au
Frații pădurii () [Corola-website/Science/310420_a_311749]
-
și ale autodeterminării au devenit foarte populare în regiune, ca și de altfel în alte părți ale globului. Declarațiile politice ale Aliaților, așa cum a fost Carta Atlanticului, au dat speranțe mari celor trei popoare baltice în ceea ce privește restabilirea independenței lor. Cum balticii avuseseră parte de ocupația nazistă și sovietică, mulți dintre cetățenii regiunii s-au arătat dornici să se opună cu arma în mână la încercarea de reinstaurare a dominației sovietice. În 1944, autoritățile naziste au creat o „Forță teritorială de apărare
Frații pădurii () [Corola-website/Science/310420_a_311749]
-
-se pentru lupta cu Armata Roșie care înainta pe frontul de răsărti. Unitățile de guerilă din Estonia și Letonia au fost format din numeroși soldați care au profitat de ordinul lui Hitler, care atunci când a hotărât retragerea completă din țările baltice în septembrie 1944, a permis oricărui soldat originar din regiune, în principal celor din Divizia a 20-a Waffen-SS (Divizia I estonă), care doreau să lupte pentru apărarea patriei lor, să rămână pe loc și să hărțuiască forțele sovietice. Numeroși
Frații pădurii () [Corola-website/Science/310420_a_311749]
-
exclus explicit din această categorie pe soldații de rând înrolați fără voia lor. În 1949-1950, Comisia Statelor Unite pentru Persoane Strămutate a investigat cazul diviziilor estone și letone și, pe 1 septembrie 1950, a adoptat o poziție oficială conform căreia unitățile baltice Waffen SS trebuie să fie considerate ca separate și distincte în scop, ideologie, activități și competențe de apartenența la SS-ul german, și de aceea comisia îi considera că ne fiind o mișcare ostila guvernului Statelor Unite, conform Secțiunii 13 a
Frații pădurii () [Corola-website/Science/310420_a_311749]
-
Waffen SS ) nu a fost o organizație criminală sau colaboraținistă. Mart Laar (Prim-ministrul Estoniei, 1992-1994 și 1999-2002), în cartea sa din 1992 "War in the Woods: Estonia's Struggle for Survival, 1944-1956" a respins propaganda sovietică conform căreia rezistența baltică a fost organizată de marii proprietari de pământ și de oficialii baltici și a susținut că „frații pădurii” aveau în rândurile lor atât persoane cu puternice convingeri antinaziste cât și foști partizani sovietici. Cu toate aceste, pentru unii dintre membrii
Frații pădurii () [Corola-website/Science/310420_a_311749]
-
Prim-ministrul Estoniei, 1992-1994 și 1999-2002), în cartea sa din 1992 "War in the Woods: Estonia's Struggle for Survival, 1944-1956" a respins propaganda sovietică conform căreia rezistența baltică a fost organizată de marii proprietari de pământ și de oficialii baltici și a susținut că „frații pădurii” aveau în rândurile lor atât persoane cu puternice convingeri antinaziste cât și foști partizani sovietici. Cu toate aceste, pentru unii dintre membrii „frăției” au avut legături cu regimul nazist care au rămas puternic controversate
Frații pădurii () [Corola-website/Science/310420_a_311749]
-
partizani sovietici. Cu toate aceste, pentru unii dintre membrii „frăției” au avut legături cu regimul nazist care au rămas puternic controversate. Rândurile „frățiilor” s-au îmbogățit cu cei care au încercat să scape de recrutările în Armata Roșie. În regiunea baltică, după război, în unele raioane aproape 50% dintre tinerii care aveau vârsta recrutării nu s-au prezentat la unitățile desemnate. Presiunile exercitate de autoritățile sovietice asupra familiilor dezertorilor au făcut ca numărul celor care se refugiau în păduri să crească
Frații pădurii () [Corola-website/Science/310420_a_311749]
-
sfârșitul deceniului al cincelea și începutul celui de-al șaselea, „frățiile pădurii” au fost sprijinite cu ofițeri de legătură și provizii de serviciile MI6 britanic, CIA american și SIS suedez. Acest sprijin a avut un rol important în supraviețuirea rezistenței baltice. După eșecul Operațiunii Jungla concepută de MI6, compromisă de trădarea unor spioni britanici (Kim Philby și alții asemeni lui), KGB-ul a reișit să elimine numeroase guerile baltice și să le taie contactele cu serviciile secrete occidentale. Luptele dintre forțele
Frații pădurii () [Corola-website/Science/310420_a_311749]
-
SIS suedez. Acest sprijin a avut un rol important în supraviețuirea rezistenței baltice. După eșecul Operațiunii Jungla concepută de MI6, compromisă de trădarea unor spioni britanici (Kim Philby și alții asemeni lui), KGB-ul a reișit să elimine numeroase guerile baltice și să le taie contactele cu serviciile secrete occidentale. Luptele dintre forțele sovietice și „frățiile pădurii” au durat peste zece ani și a dus la moartea a peste 50.000 de oameni. Estimările cu privire la efectivele luptătorilor antisovietici din fiecare țară
Frații pădurii () [Corola-website/Science/310420_a_311749]
-
a peste 50.000 de oameni. Estimările cu privire la efectivele luptătorilor antisovietici din fiecare țară variază funcție de sursă. Misiunas și Rein Taagepera estimează un număr de 10.000 - 15.000 de luptători în Letonia și aproximativ 170.000 pentru toate țările baltice. August Sabbe, ultimul „frate al pădurii” din Estonia a fost descoperit și ucis de agenții KGB în 1978. În Letonia, pregătirile pentru operațiunile de luptă ale partizanilor a început încă din timpul ocupației germane, dar liderii mișcării naționaliste au fost
Frații pădurii () [Corola-website/Science/310420_a_311749]
-
a scăzut în timp, iar noi unități ale armatei și secutității au fost trimise pentru înfrângerea guerilelor. Ultimul grup care a părăsit ascunzătorile din pădure și s-a predat autorităților sovietice a încetat lupta în 1957. Dintre cele trei țări baltice, rezistența lituaniană a fost cel mai bine organizată, iar unitățile de guerilă au putut să mențină controlul asupra regiunilor rurale până în 1949. Parizanii erau înarmați cu tunuri cehoslovace Škoda, mitraliere grele rusești Maxim 1910, diferite tipuri de mortiere și puști
Frații pădurii () [Corola-website/Science/310420_a_311749]
-
importante în lupta cu „frățiile pădurii”. Informațiile pe care le obținuseră spionii sovietici din vest i-au permis KGB-ululi șă-și infiltreze oamenii în rândurile mișcării de rezistență. Acțiunile militare violente au eliminat o bună parte a luptătorilor antisovietici din regiunea baltică. Mulți dintre „frații pădurii” care au supraviețuit luptelor, au depus armele atunci când, după moartea lui Stalin din 1953, autoritățile sovietice au oferit o amnistie tuturor celor care capitulau. În păduri a rămas un număr redus de guerile antisovietice, care au
Frații pădurii () [Corola-website/Science/310420_a_311749]
-
păduri a rămas un număr redus de guerile antisovietice, care au supraviețuit luptelor, nu au fost capturați și nu s-au predat. Prezența lor a fost semanlată chiar și în deceniul al nouălea, în anii în care deja în statele baltice renăștea mișcarea națională pentru redobândirea prin mijloace pașnice a independenței. Cele trei republici baltice și-au recucerit independența în 1991. O motivație puternică pentru continuarea luptei „fraților pădurii” a fost speranța că neînțelegerile războiului rece dintre occident, (care nu a
Frații pădurii () [Corola-website/Science/310420_a_311749]
-
au fost capturați și nu s-au predat. Prezența lor a fost semanlată chiar și în deceniul al nouălea, în anii în care deja în statele baltice renăștea mișcarea națională pentru redobândirea prin mijloace pașnice a independenței. Cele trei republici baltice și-au recucerit independența în 1991. O motivație puternică pentru continuarea luptei „fraților pădurii” a fost speranța că neînțelegerile războiului rece dintre occident, (care nu a recunoscut niciodată oficial încorporarea statelor baltice în URSS), și Uniunea Sovietică ar fi putut
Frații pădurii () [Corola-website/Science/310420_a_311749]
-
prin mijloace pașnice a independenței. Cele trei republici baltice și-au recucerit independența în 1991. O motivație puternică pentru continuarea luptei „fraților pădurii” a fost speranța că neînțelegerile războiului rece dintre occident, (care nu a recunoscut niciodată oficial încorporarea statelor baltice în URSS), și Uniunea Sovietică ar fi putut degenera într-un conflict armat în urma căruia cele trei repubici ar fi putut fi eliberate. Această speranța s-a dovedit una falsă, iar numeroși supraviețuitori dintre cei care au luptat împotriva sovieticilor
Frații pădurii () [Corola-website/Science/310420_a_311749]
-
în Uniunea Sovietică, („frații pădurii” fiind considerați doar „bandiți și tâlhari”). Din acest motiv, o serie de istorici consideră conflictul sovieto-baltic doar unul dintre numeroasele „războaie uitate”. Orice cercetare științifică a fenomenului a fost interzisă în perioada sovietică. Articolele emigrației baltice care abordau subiectul erau respinse de sovietici ca „agitație naționalistă”. Cercetările lui Mart Laar începute la sfârșitul deceniului al nouălea sunt considerate primele abordări sistematice și științifice ale fenomenului „fraților pădurii”, fiind deschizătoare de drumuri în acest domeniu. În 1999
Frații pădurii () [Corola-website/Science/310420_a_311749]
-
declanșarea războiului polono-sovietic. După semnarea Tratului de la Brest-Litovsk, Rusia a pierdut cea mai mare parte a teritoriilor europene anexate în cursul secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea. Teritoriile care în zilele noastre formează Polonia, Belarusul, Ucraina și statele baltice au fost cedate Imperiului German, care, în schimb, a hotărât să acorde acestor teritorii o independență limitată, transformându-le în state tampon. Până în cele din urmă însă, înfrângerea Germaniei pe frontul de vest și dezintegrarea Austro-Ungariei au făcut ca planurile
Ofensiva sovietică îndreptată spre vest din 1918-1919 () [Corola-website/Science/305016_a_306345]
-
Rusia în 1917, doar înaintând în urma germanilor aflați în retragere. La aflarea veștilor despre izbucnirea Revoluției germane, guvernul sovietic a denunțat Tratatul de la Brest-Litovsk pe 13 noiembrie 1918 și a dat ordine Armatei Roșii să înainteze către vest spre statele baltice, Ucraina și Belarus, cu sarcina de a instala guvernări bolșevice în aceste teritorii. Înaintarea nou createi Armate de vest a început în noaptea de 17 - 18 noiembrie 1918, pentru ocuparea vacuumului operațional creat de retragerea germanilor, așa numitul "Ținut Transvistula
Ofensiva sovietică îndreptată spre vest din 1918-1919 () [Corola-website/Science/305016_a_306345]
-
foștii deținuți și prizonieri, evenimentul a primit un minim de atenție internațională. Astăzi în Rusia și Kazahstan aproape că nu există nici un memorial public al sistemului muncii de sclavi practicat în fosta URSS, iar cele care există sunt ridicate de baltici, nemți, polonezi, italieni, români adesea prin eforturi private (nu publice). Au fost făcute foarte puține documentare. Orașul Vorkuta are un muzeu modest. Există foarte puțin efort din partea oficialităților ruse de a onora victimele și de a publica trecutul. Autoritățile locale
Greva de la Vorkuta () [Corola-website/Science/306048_a_307377]
-
este un monument de 42 de metri înălțime, în al cărui vârf se găsește o statuie a libertății. Monumentul se găsește pe strada Libertății (în letonă "Brīvības iela") din vechiul oraș Riga. Statuia, uneori numită Milda (zeița dragostei în mitologia baltică), înfățișează o femeie ținând în mâinile înălțate spre cer trei stele, simbolizând cele trei regiuni istorice ale Letoniei: Vidzeme, Latgale și Curlanda-Semigalia. Aceleași trei stele formează și coronamentul de pe stema Letoniei. Întrucât orașul Riga este unul dintre cele mai faimoase
Monumentul Libertății din Riga () [Corola-website/Science/306065_a_307394]
-
fost înșelarea deliberată a cenzurii ocupantului sovietic prin prezentarea unei simbolistici care era perfect posibilă, dar nu fusese niciodată prezentă în mintea realizatorului monumentului. Spre exemplu, cele trei stele din mâna "Libertății" au fost prezentate ca simbolizând cele trei republici baltice, care aderaseră "de bună voie" la "marea familie a popoarelor sovietice".
Monumentul Libertății din Riga () [Corola-website/Science/306065_a_307394]
-
După război, este avansat în funcție, parcurgând toate treptele ierarhiei ministerului de externe, astfel: A indeplinit misiuni diplomatice la Durazzo, Sofia, Atena, Berna, Budapesta, Viena, Washington, Riga, Tallin, Helsinki și Copenhaga. Cele mai importante misiuni au fost cele din țările baltice și cea de la Copenhaga. Este trimis extraordinar și ministru plenipotențiar la Riga (1 iunie 1932-15 septembrie 1935); Tallin (Reval) (1 iunie 1932-1 octombrie 1935); Helsinki (2 septembrie 1932-1 februarie 1934) și Copenhaga (1 mai 1938-15 octombrie 1939) În data de
Mihail R. Sturdza () [Corola-website/Science/306204_a_307533]