1,747 matches
-
măsură insesizabil, eu n-am priză directă asupra lui, el se detașează, fiind în esență iresponsabil."23 Cufundarea personajului în anonimat, nediferențierea ca rezultat al lipsei identității se face prin ștergerea semnelor distinctive ale personalității, prin cumulul restricțiilor care sugerează banalitatea și mediocritatea sau al negațiilor care echivalează caracterizarea cu delimitarea unui vid. Astfel, Leonică din Broaște... destule este un personaj absolut nedeterminat: "Părul lui nu era nici negru, nici galben, nici castaniu; fața nici oacheșe, nici bălană, nici smeadă; ochii
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
institutul imperial de surdomuți din Viena și vorbește deslușit limbile germană, franceză, italiană, engleză, română, greacă, turcă, arabă, spaniolă și chaldeică". În alte cazuri, gluma absurdă presupune la Caragiale o tehnică ce parcurge trei momente: surprinderea unui fapt de o banalitate extremă căreia i se dă o importanță exagerată, reluarea și repetarea lui la modul aberant, pentru ca în final să se constate că nu se știe nimic despre acel fapt. Finalul proiectează banalul în absurd, comicul acestuia fiind revelat odată cu perceperea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
se înțeleagă că faptul de a nu-l fi cunoscut pe Pawlowsky n-are nici o importanță. Scurta demonstrație de virtuozitate anticomunicațională din această schiță este sugestivă pentru propagarea până la absurd a scandalurilor mediatice care transformă prin repetiții și insistențe orice banalitate în senzațional și pune în umbră adevăratele probleme. Rolul exagerării de a scoate în evidență absurdul, care altfel ar fi fost trecut cu vederea, este aici cumulat cu funcția satirică a procedeului comic bazat pe repetiție și acumulare. Agitația fară
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
din "balcoanele reprezintă încununarea unor sudori vărsate"90, similitudinile cu absurdul conversațional din schițele lui Caragiale sunt de suprafață. Personajele nu se mai îmbată cu vorbe, nu-și umplu așteptarea cu balastul flecărelii, al discuțiilor fără miez în care vârtelnița banalităților, a clișeelor și a nonsensurilor diluează esența comunicării, sugerând falimentul limbajului, ca ultim bastion al umanului capturat de absurd. În Există nervi, lipsa de comunicare se explică, în primul rând, prin prozaica frică. Nu interesează pierderea sensului prin stereotipie și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
devine o pândă permanentă, o vânătoare de aluzii și imprudențe, găunoșenia dialogului survine ca efect al paralizării deliberate a vorbirii care și-ar putea vădi fatalmente vocația de a spune adevărul. Se recurge în consecință la eschivări prin abandonul în banalități și locuri comune, ele însele purtătoare și suspecte de mesaje subversive: LOCATARUL: Noi discutăm fără nici o reținere. Am observat un lucru. Să zicem că vine pe la mine. Întreabă: "Ce mai faci?", eu întreb: "Ce mai faci?". Apoi, eu răspund: " Ce
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
apartamentele sunt aceleași (uneori chiar mai proaste ca distribuție interioară) doar puțin dilatate și mai bine finisate și echipate tehnic, În marea majoritate ele nu prezintă nicio inventivitate, nicio varietate de locuire, nicio căutare În a oferi altceva decât trista banalitate pe care clientul o crede model iar promotorul o vinde sau o Închiriază ca atare. Noile parcuri rezidențiale de lux sunt În mare parte construite astfel Încât se izolează față de oraș, nu Întregesc viața urbană ci o fragmentează, cu atât mai
Managementul proprietăţii imobiliare by ANICA-POPA, ADRIAN () [Corola-publishinghouse/Science/186_a_188]
-
kitsch, ca o adevărată explozie, este prezentă și în spațiul românesc, mai ales după 1989. Apariția unui public receptiv la anumite „norme”, de dragul căruia se „produce” un anumit fel de literatură. Cu toată marea sa diversitate, kitsch-ul sugerează repetiție, banalitate, trivialitate. El se poate aplica unei arii foarte largi de la arhitectură la programe TV. În spațiul literaturii pot fi identificate un număr nedefinit de „specii și subspecii” ale acestui fenomen de la kitsch-ul produs în scopuri propagandistice până la cel pentru
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
care nici ele nu știau bine ce ar trebui să cuprindă. Astfel, toate metropolele de echilibru ale anilor 1960 deveniseră "eurocetăți". În sfârșit, aceste campanii de comunicare, adesea foarte costisitoare, nu au adus niciodată aleșilor beneficiile așteptate. Temele ușoare și banalitatea flagrantă a mesajelor nu au produs distincțiile scontate. Urmând moda, orașele au ajuns la uniformitate. Jean-Pierre Sueur, primarul din Orléans și secretarul de stat al colectivităților locale la începutul anilor 1990, nu-și ascundea la un moment dat perplexitatea: Când
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
în formula unui realism pe cât de încărcat de o disimulată sensibilitate, tot pe atât de necruțător. De unde și ecoul de profunzime al acestei opere, care ține parcă dinadins cititorul în orizontul celei mai perfecte și în același timp mai omenești banalități. Ceea ce alimentează însă necontenit interesul lecturii este mai presus de toate arta, cu adevărat excepțională, cu care prozatoarea știe să pătrundă în adâncurile cele mai intime ale universurilor interioare. Concretețea investigațiilor analitice prin raportarea sufletescului la fiziologic, a stărilor de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
bună știință, spre exasperarea lectorului. Cauza frustrării lecturii e tocmai planul autorului, convenția lui romanescă, cea pe care o acceptam fără să crâcnim când era vorba de Galsworthy, Dickens, chiar și Virginia Woolf. Revolta lectorului față de convenția romanului e o banalitate în Epoca Desperado. Tratată cu aceeași ironie ca și viața universitară (pe care, în interviuri, romancierul declară că o respectă), cealaltă temă esențială la Lodge e catolicismul. Romanicera Helen Reed e catolică nepracticantă. Crescută într-o familie catolică, la o
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în jurul lor, mai ales în rândul oamenilor de rând. Natura este și mai adevărată și mai emoționantă decât imitația ei; și dacă nu ar fi vorba decât de adevăr, intersecțiile, spitalele, malul apei, ar fi săli de spectacol." El denunță banalitatea, întristătoare în ochii lui, situațiilor din dramă, care nu ar putea decât să-l plictisească pe spectator. "Teoria lor, scrie el cu privire la autorii dramatici, se sprijină pe două erori; una, că tot ceea ce interesează este bun pentru teatru; cealaltă, că
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în absolut / a valorilor morale, prin repetiție, însă, / valorile se înjumătățesc”; Profesorul tăia cu cuțitul bucata / din farfurie, șervetul îi stătea strâmb, / am vrut să i-l îndrept”. Genericul profesor are păreri despre toate stările lumii, vorbește despre război, plictis, banalitate, libertate. Dedublarea eului poetic este fertilă, reprezentând tocmai scrierea poeziei înseși. Poemele din Viață de profesor (2002) reflectă alte stări lăuntrice, într-un stil sec și aducând în prim-plan actul scrierii - „Haosul și noaptea n-au un cărăbuș, / cum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288025_a_289354]
-
ne înstrăinăm de omul contemporan și mai ales de lumea care reflectează cu rigoare și onestitate asupra fundamentelor existenței umane. Cine caută astăzi sensul vieții, fie că este sau nu creștin, nu se poate mulțumi cu răspunsuri gata făcute, cu banalități și cu formule „passe-partout”. Nu se mai poate citi Biblia la fel cum se merge într-un „fast-food” pentru a consuma mâncare gata pregătită, omogenizată și standardizată, care nu variază nici în funcție de sezon, nici de climă, nici de țară, nici
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
importante — Platon, Hippias Maior, Euthydemos, Phaidros; Martin Heidegger (în colaborare), Originea operei de artă, Repere pe drumul gândirii, Introducere în metafizică, Ființă și timp. ÎNGRIJIRE DE EDIȚIE — Constantin Noica, Jurnal de idei (în colaborare, Humanitas, București, 1990); Alexandru Dragomir, Crase banalități metafizice (în colaborare, Humanitas, 2004); Cinci plecări din prezent. Exerciții fenomenologice (Humanitas, 2005). FILME — Exercițiu de admirație (în colaborare cu Constantin Chelba, 1991); Eugène Ionesco. Ultimul interviu, 1992; Apocalipsa după Cioran (în colaborare cu Sorin Ilieșiu, 1995). CĂRȚI ÎN FORMAT
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
metodele legionare în privința evreilor. După ce și-a descărcat furia, s-a cufundat în tăcere. Dna Boeru locuia la periferia Münchenului. Cînd am ajuns i-am mulțumit și mi-am luat rămas bun, gîndindu-mă la remarca făcută de Hannah Arendt despre "banalitatea răului..." Peste cîteva clipe pătrundeam în strălucirea nopții Münchenului reconstruit, cu mii de mașini de lux purtînd plăcuțe cu numere de înregistrare autohtone și străine, cu cafenele și berării inundate de lumina multicoloră a reclamelor și oameni bine îmbrăcați așezați
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
mai fi vreodată atât de departe?” Romanele scrise de D. sunt de asemenea axate pe problematica responsabilității morale în lumea contemporană, cu o atenție specială pentru reacția și comportamentul feminin. Personaje figurate între intelectuale - actrițe, jurnaliste, medici, savante - trăiesc în banalitatea cotidiană un șoc care declanșează o reacție de criză sau de adaptare. Criza descoperirii adevărului, a adevărului personal și a adevărului celuilalt, la toate vârstele - de la adolescență la maturitate, este narată fluent, în scene echilibrate, cu un dar remarcabil al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286861_a_288190]
-
sau nostalgic pillatiană (Amiaza, 1978). În fine, într-un timp istoric dur, al mizeriei realității cotidiene, totul coboară în banalul cenușiu (Poemul cu părul alb, 1994). Uneori imaginea se înalță spre idee printr-o poetizare voit colorată, stăruind să salveze banalitatea de uzură, să reîntoarcă sensul în exasperantele „locuri comune” (Campioni ai speranței, Nu vă aplecați în afară, Discurs asupra metodei). La început, odată cu descoperirea ingenuă a lumii, poeta își dorea „un suflet de bărbat”, adevărat Orfeu modern, dar erotica profundă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286748_a_288077]
-
din ele trebuia să fie fratele său, altul un demon în chip de înger, blând dar implacabil. Prima formulare a luat ființă încă din concepția realistă, căutând accentele impresionante nu în valorile formale, ci în povestirea dramei, și de aci banalitatea soluției. Tânărul Cornel Smigelschi zace în pat cu capul pe pernă, cu cămașa descheiată pe piept, iar îngerul se apleacă peste el, sprijinindu-și mâinile pe căpătâiul patului și sărutându-l ușor pe frunte. Aripile fantastice apar ca niște umbre
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu motive văzute în plan apropiat, pictate în largi pete de culoare. Pictate sub elegante arabescuri de frunze, siluetele par desprinse uneori de pe templele hinduse. În carnația lor, în ritmica lineară, în gesturile lipsite de orice convenționalism (sau de o banalitate dobândită prin îndelungă repetare), descifrăm o notă monumentală, ca și o anumită demnitate, o grație majestuoasă"527. Unul dintre tablourile care poartă vizibil amprenta picturii lui Gauguin, dar și a artei bizantine, este și Tripticul cu țigănci (pictură în ulei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
G. Călinescu e de părere că un echilibru se poate realiza dacă nu se practică „un tradiționalism Îngust, nici modernism nesocotit. Cale cumpătată Între două extreme” Nici compromisul nu este Însă de preferat, pentru că el Înseamnă „lipsă de ințiativă artistică, banalitate, mediocritate!” „Sinteza deliberată”, spune eseistul, nu „poate da naștere capodoperei”. Și ca să tragă o concluzie pe măsura importanței subiectului, teoreticianul afirmă un adevăr universal valabil: „În realitate singurul agent al echilibrului este talentul. Când răsare geniul mor școlile. Căci În
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
de ordin profesional trebuiau conciliate cu comandamentele naționaliste. Istoriografia interbelică românească a încercat acest dificil compromis, după cum indică și N.A. Constantinescu (1928): "Sarcina de a întreține necontenit viu sentimentul conștiinței naționale, fără a știrbi adevărul și fără a cădea în banalitatea exaltărei patriotice nu e prea ușoară" (p. 3). Adevăr întru naționalism, acesta pare a fi sloganul istoriografiei interbelice. În ciuda dificultății de a armoniza aspirațiile epistemice înspre adevăr cu menținerea febrilității naționaliste, artizanii istoriografiei interbelice au reușit să găsească calea de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
acest spirit. Până și N.A. Constantinescu, cu ale cărui citate am ilustrat pasionalitatea naționalismului fanatic, specifică în prefața la manualul său că "Sarcina de a întreține necontenit viu sentimentul conștiinței naționale, fără a știrbi adevărul și fără a cădea în banalitatea exaltărei patriotice nu e prea ușoară" (Constantinescu, 1928, p. 3). Manualul său constituie un exemplu elocvent a cât de dificil de îndeplinit este acest deziderat. Alți autori, în schimb, reușesc să fie consecvenți într-o măsură mai considerabilă. O. Tafrali
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]