2,205 matches
-
confrunte, dacă oamenii de la asigurări ar fi închis robinetul. Când anxietățile solicitărilor și discuțiile cu medicii o biruiau, Karin o căuta pe Barbara Gillespie. O asalta atât de des pe infirmieră cu nevoia ei de încurajare, încât se temea că Barbara avea să înceapă s-o ia la fugă când o vedea. Dar femeia avea resurse nelimitate de răbdare. Îi asculta temerile și mormăia compătimitoare la poveștile despre birocrația medicală. —Neoficial? E o afacere, condusă de legile pieței la fel ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pieței la fel ca o reprezentanță de mașini la mâna a doua. — Doar că nu la fel de deschisă. Măcar într-un tip care vinde mașini la mâna a doua poți avea încredere. Sunt de acord cu tine la faza asta, spuse Barbara. Numai să nu-i spui șefului meu, că altfel o să ajung și eu să vând niște minunate mașini vechi. —Niciodată, Barbara. Au nevoie de tine. Femeia refuză cu un gest complimentul. Nimeni nu-i de neînlocuit. La ea, chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
care vinde mașini la mâna a doua poți avea încredere. Sunt de acord cu tine la faza asta, spuse Barbara. Numai să nu-i spui șefului meu, că altfel o să ajung și eu să vând niște minunate mașini vechi. —Niciodată, Barbara. Au nevoie de tine. Femeia refuză cu un gest complimentul. Nimeni nu-i de neînlocuit. La ea, chiar și cea mai ușoară răsucire a încheieturii avea ceva clasic - eficiența urbană la care Karin aspira de cincisprezece ani. Eu îmi fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nu-i o simplă treabă. Mă uit la tine. El te pune la încercare. Aiurea. Tu ești cea pusă la încercare în chestia asta. Aceste negări grațioase nu făceau decât să-i crească admirația lui Karin. Încerca să scoată de la Barbara orice amănunt din experiența ei profesională care i-ar fi permis să spere în noi progrese. Barbara nu voia să vorbească despre alți pacienți. Se concentra asupra lui Mark de parcă el i-ar fi rezumat experiența. Tactul ei extrem o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cea pusă la încercare în chestia asta. Aceste negări grațioase nu făceau decât să-i crească admirația lui Karin. Încerca să scoată de la Barbara orice amănunt din experiența ei profesională care i-ar fi permis să spere în noi progrese. Barbara nu voia să vorbească despre alți pacienți. Se concentra asupra lui Mark de parcă el i-ar fi rezumat experiența. Tactul ei extrem o frustra pe Karin. Avea nevoie de o confidentă, de cineva care s-o compătimească. De cineva care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
frustra pe Karin. Avea nevoie de o confidentă, de cineva care s-o compătimească. De cineva care să-i aducă aminte că era cine era. De cineva care s-o asigure că stăruința nu era prostească. Dar grija profesională a Barbarei aducea toate subiectele înapoi la Mark. Aș vrea să știu mai multe despre lucrurile la care ține el cu adevărat. Abatorul. Întreținerea mașinilor. Mă tem că nu-s punctele mele forte. Dar subiectele lui de discuție - ziua și surpriza. Ieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
adevărat. Abatorul. Întreținerea mașinilor. Mă tem că nu-s punctele mele forte. Dar subiectele lui de discuție - ziua și surpriza. Ieri a vrut să-i spun părerea mea bine chibzuită despre război. Karin simți un junghi de gelozie. —Care război? Barbara se strâmbă. —Ultimul, să-ți spun drept. E fascinat de Afganistan. Câți pacienți care au suferit recent traumatisme arată vreun dram de interes pentru lumea din afară? —Mark? Afganistan? —E un tânăr remarcabil de ager. Propoziția, cu insistența ei concisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
care au suferit recent traumatisme arată vreun dram de interes pentru lumea din afară? —Mark? Afganistan? —E un tânăr remarcabil de ager. Propoziția, cu insistența ei concisă, o acuza pe Karin. Mi-aș fi dorit să-l fi întâlnit... înainte. Barbara răspunse cu obișnuita ei înclinare a capului, binevoitoare și rezervată în același timp. —De ce zici asta? —Mark era o adevărată figură. Putea fi incredibil de sensibil. A avut și momentele lui de nebunie - mai mult ca să se răzbune pe tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nu era așa furios tot timpul. —E doar speriat. Probabil că și tu ești la fel. Eu aș fi terminată în locul tău. Karin voia să se topească în femeia asta, să lase totul în seama ei, s-o lase pe Barbara să aibă grijă de ea așa cum încercase ea să aibă grijă de Mark. Ți-ar fi plăcut de el. Îi păsa de toată lumea. Îmi place de el, spuse Barbara. Așa cum e. Iar cuvintele ei o umplură pe Karin de rușine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
asta, să lase totul în seama ei, s-o lase pe Barbara să aibă grijă de ea așa cum încercase ea să aibă grijă de Mark. Ți-ar fi plăcut de el. Îi păsa de toată lumea. Îmi place de el, spuse Barbara. Așa cum e. Iar cuvintele ei o umplură pe Karin de rușine. În mai, Karin era deja depășită. Nu fac nimic pentru el, îi spunea ea lui Daniel. Zici că lucrează toată ziua cu el. — Ca să-l țină ocupat. Chestii fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nimic pentru el, îi spunea ea lui Daniel. Zici că lucrează toată ziua cu el. — Ca să-l țină ocupat. Chestii fără minte. Daniel? Crezi că ar fi trebuit să-l mut? El își răsfiră degetele. Unde? — Ziceai că tipa aia, Barbara, se poartă minunat cu el. —Barbara, cum să nu. Dacă Barbara ar fi medicul lui curant, am fi vindecați. Bine, deci terapeuții îl pun să-și lege șireturile. Asta nu ne ajută cu mai nimic, nu-i așa? —Ajută puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lui Daniel. Zici că lucrează toată ziua cu el. — Ca să-l țină ocupat. Chestii fără minte. Daniel? Crezi că ar fi trebuit să-l mut? El își răsfiră degetele. Unde? — Ziceai că tipa aia, Barbara, se poartă minunat cu el. —Barbara, cum să nu. Dacă Barbara ar fi medicul lui curant, am fi vindecați. Bine, deci terapeuții îl pun să-și lege șireturile. Asta nu ne ajută cu mai nimic, nu-i așa? —Ajută puțin. —Vorbești exact ca doctorul Hayes. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
toată ziua cu el. — Ca să-l țină ocupat. Chestii fără minte. Daniel? Crezi că ar fi trebuit să-l mut? El își răsfiră degetele. Unde? — Ziceai că tipa aia, Barbara, se poartă minunat cu el. —Barbara, cum să nu. Dacă Barbara ar fi medicul lui curant, am fi vindecați. Bine, deci terapeuții îl pun să-și lege șireturile. Asta nu ne ajută cu mai nimic, nu-i așa? —Ajută puțin. —Vorbești exact ca doctorul Hayes. Cum o fi reușit omul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ceva nemaiîntâlnit: avea o față umblată. Oamenii care nu știau nimic despre cercetarea neurologică îl țineau minte de la talk show-uri și din reviste. Dar imediat ce-l remarcă, își feri privirea. Înălță dintr-o sprânceană spre Karin, care zâmbea. —O, Barbara! La țanc, ca de obicei. Ceva probleme pe aici? Tonul ei era fals, puțin autoironic. Problemele suntem noi. Când auzi vocea îngrijitoarei sale, furia lui Mark se dizolvă. Se ridică, zâmbind. Infirmiera îi răspunse la zâmbet. —Probleme, prietene? — Eu n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Răsfoi paginile, apoi îl privi în ochi. —Cât de mult valorează răspunsurile pentru dumneavoastră? Se uită spre Mark, publicul ei, care era acum un balon de încântare. Weber se simți recunoscător pentru destinderea pe care o adusese. Karin făcu prezentările. Barbara Gillespie îi înapoie testele lui Weber, cu o oarecare sfială. Poți s-o întrebi orice, doctore. E singura pe care te poți baza pe-aici. E cea mai bună aliată a mea în clipa asta. Barbara traversă camera spre Mark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
adusese. Karin făcu prezentările. Barbara Gillespie îi înapoie testele lui Weber, cu o oarecare sfială. Poți s-o întrebi orice, doctore. E singura pe care te poți baza pe-aici. E cea mai bună aliată a mea în clipa asta. Barbara traversă camera spre Mark, cloncănind dezaprobator la complimentele lui. Weber o privi pe femeia asta grațioasă cum stabilește o complicitate cu cel pe care-l îngrijea. Cei doi îi aminteau de ceva - de cimpanzeii care își făceau reciproc toaleta, reconfortându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
reușise Weber să stabilească vreodată cu pacienții săi după multă vreme. Era întruchiparea cordialității deschise pe care o recomandau cărțile lui. Cei doi își vorbeau în șoaptă, unul anxios, iar celălalt liniștitor. — Crezi că pot să-l întreb? spuse Mark. Barbara bătea cu degetele în dosarul lui Mark, devenită brusc o profesionistă calificată, din cap până-n picioare. —Categoric. E o somitate. Dacă poți sta de vorbă cu cineva, el e acela. Mă întorc mai târziu, ca să-ți faci exercițiile. — Poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
e acela. Mă întorc mai târziu, ca să-ți faci exercițiile. — Poți să-mi dai în scris chestia asta? strigă Mark după ea. Domnișoara Gillespie o salută pe Karin cu o fluturare a mâinii. Karin atinse ușor brațul îngrijitoarei. La plecare, Barbara își îndoi degetele spre Weber. Somitate. Deci într-adevăr îl recunoscuse. Weber se întoarse spre Karin, care clătina din cap admirativ. —Îngerul păzitor al fratelui meu. Aș vrea eu, izbucni Mark. Aș vrea eu să mă păzească. De tine. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cu came sau cum le-o zice. Învârti cheia, iar mașina se deschise. El dădu ocol până la ușa din dreapta și urcă înăuntru. Și cum s-a purtat cu asistenta, domnișoara...? Știa numele, dar o lăsă pe ea să-l spună. —Barbara. Chiar știe să-l ia, nu-i așa? Ai spune că vorbește altfel cu ea acum decât ar fi vorbit înainte? Ea privi pe fereastră, la câmpurile întinse. Spuzeala verde a preriei de iunie. Clătină din cap. —Greu de spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cu ojă fucsia. Cuvintele ei se îngreunară de nedreptatea iubirii. Poftim - ați vrut poze care să-l stimuleze. Un chip familiar se ivi brusc în fața lui Weber. Probabil că propria lui piele înregistră schimbări de conductibilitate. —Ați cunoscut-o pe Barbara. După cum ați observat, e total în limbă după ea. Femeia zâmbea trist spre aparat, iertând mașinăria și pe cel care o manevra. Da, spuse Weber. Știi cumva de ce? —Păi, m-am gândit. Reacționează la ceva din ea. Încrederea ei. Respectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
dar aplecat deasupra unei gropi fără fund. Nu crezi că sunt om? Nu știu ce să spun, îl imită Mark. Tu ce părere ai? Ochii lui de erbivor alunecară spre o mișcare din spatele lui Weber. Hei! Păpușica Barbie! Weber se întoarse, surprins. Barbara Gillespie stătea chiar lângă el, într-un costum strâmt, ocru, potrivit pentru un interviu de angajare. Îl salută discret într-o fracțiune de secundă, înainte să i se adreseze lui Mark. —Domnule S.! Te așteaptă o schimbare totală de ulei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
secundă, înainte să i se adreseze lui Mark. —Domnule S.! Te așteaptă o schimbare totală de ulei. Mark îi aruncă o privire lui Weber, plină de veselie interzisă. — Stai liniștit. Nu e nici pe departe așa de interesant cum sună. Barbara îl privi pe Weber. —Să vin mai târziu? Aveți nevoie de mai mult timp numai voi doi? Complicitatea tacită îi tăie elanul lui Weber. — De fapt, tocmai puneam punct. Ea îi aruncă o privire furișă, aproape o interogație. Se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
interogație. Se întoarse spre Mark și arătă spre baie. —Ai auzit ce-a spus domnul doctor! Cu o sforțare, Mark se ridică în picioare. Intră pe ușa băii, dar ieși imediat. Oh! S-ar putea să am nevoie de ajutor. Barbara clătină din cap. Nu mai spune, dragă. De data asta să lași prosopul pe tine, da? Mi-a spus „dragă“. Ai auzit-o, nu-i așa, dom’ psihiatru? O să depui mărturie la tribunal? Când ușa se închise din nou, Barbara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Barbara clătină din cap. Nu mai spune, dragă. De data asta să lași prosopul pe tine, da? Mi-a spus „dragă“. Ai auzit-o, nu-i așa, dom’ psihiatru? O să depui mărturie la tribunal? Când ușa se închise din nou, Barbara se întoarse spre Weber. Îi susținu privirea: din nou, aceeași familiaritate intimidantă. —Puteți să notați, vă rog, că apetitul lui sexual nu pare deloc afectat? Weber își atinse lobul urechii. —Scuzați-mă dacă vă pun cea mai stupidă întrebare din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
N Shop, copleșit de senzația unei relații colegiale. Preriile virgine din Nebraska erau un vis, după terenurile minate din Long Island și Manhattan. Și totuși avusese două zile la dispoziție ca s-o identifice pe femeia asta, dar nu reușise. Barbara încercă să nu zâmbească. Aș fi ținut minte dacă ar fi fost așa. Deci știa cine este el, poate chiar îl citise. Ce treabă avea o îngrijitoare de la un azil, trecută de patruzeci de ani, cu niște cărți ca ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]