2,601 matches
-
de locuitori în timp ce Roma și Parisul, abia aveau 40.000 de suflete. Era capitala lumii, ca știință, cultură, tehnologie de vîrf etc. Toate drumurile mergeau spre acest fabulos oraș. Cruciații au jefuit sălbatic acest formidabil simbol al progresului vremurilor acelea. Barbari și lacomi, cruciații au topit miraculoasele opere din aur și au transportat lingouri în țările lor. Ca prin minune, unele capodopere au fost transportate intacte și așa ni s-a transmis cîte ceva din mărețiile acestui fantastic oraș. La muzeul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
muzeul din Aachen puteți vedea cîte ceva din măreția Imperiului Roman de Răsărit. Finețea, fantezia, dragostea de Dumnezeu, nemaipomenita tehnologie și măiestrie a acelor vremuri ne sînt dezvăluite plenar, lăsîndu-ne muți de uimire. Cruciații au jefuit și distrus în mod barbar, așa cum au făcut-o în anul 1453, la 29 mai și barbarii musulmani, conduși de Mohamed Cel Mare. Papa Inocențiu al III-lea, inițiatorul Cruciadei a patra, critica violent jaful cruciaților: "... ei au furat vasele din argint din altare, le-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nu menajează, nici el, pacea interioară. N-avem timp, n-avem ră gazuri de reîmprospătare, ne-am pierdut singurătatea, adică șansa confruntării raționale cu sine și cu ambianța în care ne mișcăm. Reflecția e înlocuită tot mai des de emotivitate barbară și instinct de conservare. Nu ne mai definim prin ceea ce suntem, ci prin ceea ce respingem. Portretul nostru e suma insatisfacțiilor și a balastului de ură pe care l-am acumulat. Lovim pentru a trăi și ne confecționăm fericirea din fragmente
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
-ne chipul, dar dialogând cu o melodie integratoare, acompaniindu-i pe ceilalți și lăsându-ne acompaniați de ei. Pe scurt, n-ar strica să redevenim muzicali. Să conlu crăm, să evacuăm din mișcarea noastră publică stridența posomorâtă, notele false, zgomotul barbar. Să nu ne bucurăm doar de sudalmă, atac și bășcălie. Știu: nu poți surâde abstras, când ai buzunarele goale (deși unii au darul de a face și asta). Dar poți, măcar din când în când, să faci celor din jur
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
și simplu, să fim bine crescuți, să ne controlăm impulsivitățile, excesul de autoritate, comportamentul necivilizat. Asta ar fi perfect legitim. Ni se cere să ștergem diferența dintre da și nu, dintre acceptare și refuz, dintre autenticitate și ipocrizie. Pedagogia e barbară. O vom înlocui cu psihiatria. Omul e, prin definiție, bolnav. Îl vom trece pe respirație artificială, la secția de reanimare. Vom construi un univers aseptic, protector, fără provocări, eșecuri și constrângeri. Ne vom surâde pios unii altora, vom face din
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
raționament, ci prin intoxicație doctrinară și îndârjire fanatică. „Dușmanul“ nu știe, sau află prea târziu, că are un statut de dușman. Căsăpire colectivă exista și în Evul Mediu. Dar ea avea, potrivit documentelor, fie motivația penalizării adversarului, fie pe aceea, barbară firește, a cuceririi de teritorii, dacă nu chiar a plăcerii de a jefui și tortura. Dar în ce măsură putem numi „progres“ trecerea de la brutalitatea primară, a animalității ucigașe, la premeditarea „lucidă“ a unei pedepse „principiale“, ale cărei victime n au nici o
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
înălțime și subtilitate. Inten sitățile mute, răcoarea aspră a înălțimilor ne-au devenit străine. Avem, dimpotrivă, nevoie de vociferare și febră. Tânjim după scanda lul acut și după afectele mlăștinoase. Sensibilitatea noastră nu se mai pune în mișcare fără provocări barbare, fără zaharicale și ulcere. Incapabili să mai experi mentăm extazul, cău tăm, halucinați, epilepsia. Opaci la elixiruri, adoptăm drogul. Plăcerile noastre sunt simultan bolovănoase și facile, dulcege și acide. Nu mai avem acces la agreabil, dacă nu trecem, mai întâi
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
mai importante treburi ale țării, ceea ce-i aducea din partea domnitorului favoruri rodnice, căci acesta are nevoie de voturile boierilor, din partea funcției însăși, mari și diverse câștiguri, iar din partea prestigiului proprietăți și avere, căci cei de jos, ca odinioară în vremurile barbare feudale din Europa, au nevoie de protecția boierilor. El a renunțat la toate acestea pentru că, așa cum am amintit la punctul G., i s-au dat motive să o facă. În zadar au încercat să-l atragă domnitorii Principatelor, între care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
atestate în care el se impune ca o îndatorire religioasă, îndeplinită adesea cu un dezgust sau chiar o repulsie ce se traduce prin stări de rău și vărsături. Diferența pe care am fi tentați să o facem între o tradiție barbară și superstițioasă, pe de o parte, și o practică bazată pe cunoașterea științifică, pe de altă parte, nu ar fi nici ea foarte elocventă. Numeroase utilizări de substanțe extrase din corpul uman, științifice pentru unele vechi farmacopei, sînt pentru noi
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
adică nedifuzate Mă preocupă deja - dar ce folos pentru moment, când rubrica mea a rămas doar un abecedar, diversificarea viitoare ca lexicon, și o iau de la capăt, cu un nou b... 1. Barbarie Nu știu ce Înțeles or fi dat romanii cuvântului „barbar“ prin care defineau, coborând o barieră, pe aceia care trăiau dincolo de hotarele imperiului. Înclin să cred că era vorba doar de barba lor, antiteza cea mai evidentă a spânoșeniei sudice. De aceea nu mă rușinez, bucurându-mă că microfonul nu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Tătarii au putut fi deci considerați barbari deși se rădeau chiar și’n creștet... Suntem tentați să considerăm barbaria ca pe o reminiscență a trecutului nostru animal, de care ne vom elibera prin civilizație. Nimic mai fals! Animalul nu e barbar. Nici măcar pisica care-și chinuie - așa vedem noi - prada, jucându-se cu ea. De fapt, ea face ce facem mai barbar chiar și noi, atunci când alergăm porcul Înainte de a-i Împunge beregata... À propos: pisica pare a fi singurul animal
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
o reminiscență a trecutului nostru animal, de care ne vom elibera prin civilizație. Nimic mai fals! Animalul nu e barbar. Nici măcar pisica care-și chinuie - așa vedem noi - prada, jucându-se cu ea. De fapt, ea face ce facem mai barbar chiar și noi, atunci când alergăm porcul Înainte de a-i Împunge beregata... À propos: pisica pare a fi singurul animal care se joacă, neînvățată de nimeni, cu jucării... Nici planta, chiar toxică, nu e barbară; cel mult acela care o folosește
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
fapt, ea face ce facem mai barbar chiar și noi, atunci când alergăm porcul Înainte de a-i Împunge beregata... À propos: pisica pare a fi singurul animal care se joacă, neînvățată de nimeni, cu jucării... Nici planta, chiar toxică, nu e barbară; cel mult acela care o folosește precum vestiții Medici sau ignorantul care o Înghite făcând pe cunoscătorul, căci prost care să nu fie și fudul nu se află... Și nici regnul mineral, neanimat dar care cuprinde destule lucruri care ar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
În care categorie prima a fost o armă; firesc, omul era pe atunci doar un vânător, dar Încă mai ucidea - ca orice alt animal - doar pentru a se hrăni. Abia când a evadat din acest stadiu a Început să devină barbar, căci n’a renunțat la armă, dimpotrivă, apelează tot mai des la „argumentul“ atârnat la șold decât la acela aflat Între urechi... Fără rațiune, animalul nu e barbar. Mai mult, „barbaria“ pe care i-o atribuim În limitele percepției noastre
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
hrăni. Abia când a evadat din acest stadiu a Început să devină barbar, căci n’a renunțat la armă, dimpotrivă, apelează tot mai des la „argumentul“ atârnat la șold decât la acela aflat Între urechi... Fără rațiune, animalul nu e barbar. Mai mult, „barbaria“ pe care i-o atribuim În limitele percepției noastre antropomorfizante a rămas aceeași, neschimbată de când lumea, a speciei lui desigur. De aceea a putut fi ezvoltată etologia, știința comportamentului animal; cât despre om, el nu poate fi
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
inegal. Ceea ce În interiorul ei e firesc, poate apărea, o face chiar, drept barbarie pentru observatorul exterior, mai ales dacă se află În conflict. Comportamentul hunului era ceva normal pentru el, În relația cu ceilalți ai lui; pentru europeanul atacat, era barbar... Și Încă ceva: măcar etimologic, barbar poate fi numai bărbatul, component al singurei specii care poartă barbă... Pare paradoxal dar, ca orice lucru din lumea asta, barbaria se diversifică și evoluează, avansând de la material spre spiritual, prin forme specifice. Se
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
poate apărea, o face chiar, drept barbarie pentru observatorul exterior, mai ales dacă se află În conflict. Comportamentul hunului era ceva normal pentru el, În relația cu ceilalți ai lui; pentru europeanul atacat, era barbar... Și Încă ceva: măcar etimologic, barbar poate fi numai bărbatul, component al singurei specii care poartă barbă... Pare paradoxal dar, ca orice lucru din lumea asta, barbaria se diversifică și evoluează, avansând de la material spre spiritual, prin forme specifice. Se diversifică: barbarie e și a ucide
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
om drept și cinstit, care nu putea accepta dezordinea, după ocuparea Transnistriei s-a adresat armatei sale astfel: „Vreau ordine, să se înțeleagă că noi suntem o armată civilizată, care aduce cu ea ordine și siguranță și nu suntem hoarde barbare ce distrug și pradă totul în calea lor. Vreau ordine și iar ordine. Să fie împușcat militarul care va fi prins furând sau comițând crime în spatele frontului”. Dumnezeu însă a voit altfel și războiul a luat alt curs. În acele
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
înființarea unui al doilea post la Oprea. Fiecare scrisoare venită de la arhiepiscopi atul Sibiiu face referiri la refuzul preotului Victor Vulcan arătând: Misionarii catolici, protestanți și anglicani își sacrifică adese sănătatea și viața pentru propagarea cuvântului lui Dumnezeu la popore barbare și selbatice din Asia, Africa și America pentru mărirea neamului căruia aparțin, și un preot român se nu aibe atâta ambiție și tragere de inimă pentru coreligionarii și conaționalii sei, încât se jertfiască ceva din comoditatea sa în scopul promovării
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
etc. În epoca clasică, Tesalia a rămas în afara alianței cu alte state grecești, așa că cea mai mare parte a așezărilor tesaliene s-au îmbogățit vânzând produse agricole atât atenienilor cât și spartanilor. În perioada bizantină, Tesalia a cunoscut multe invazii barbare și a fost sub multe stăpâniri. A fost ocupată și devastată de catalani, apoi de albanezi. În secolul al XIV lea, a devenit o provincie sârbă, iar mai târziu a fost cucerită de turci de sub a căror stăpânirea a
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
care gloria încununează pe cei ce știu să bată mingea?" (citat apud B. Berceanu, "Diversiunea colonelului Al. D. Sturdza...") Acum 9 decenii, în marginea satului cu nume predestinat Gropile avea loc execuția colonelului Crăinicianu, după un ritual de-a dreptul barbar: în timp ce condamnatul era degradat și legat la stâlp în prezența regimentului ce-l comandase, fanfara militară intona un imn funebru. După ce gloanțele i-au sfărâmat colonelului țeasta, muzica a-ntors-o pe sârbe. Au urmat marșuri, oștenii defilând în pas de front
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
de pornit împotriva "marelui prieten de la Răsărit", încât eram gata-gata să mă-nscriu voluntar, să plec să lupt, nu numai până la Stalingrad, unde căzuseră unele rude și consăteni, ci până-n fundul Siberiei, să văd sfărâmat și lichidat acest lagăr totalitar și barbar, mincinos și monstruos; să răzbun umilințele și suferințele generației noastre din Basarabia și nordul Bucovinei și-ale tuturor înaintașilor din anii atâtor repetate și blestemate șiruri de ocupații ruse vremelnice de după 1711. A doua: dintr-o dată puteam gândi și vorbi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
prin care aș putea s-o absolv. După ce, în tinerețe, am scris o tragedie despre Medeea, imitându-l pe Euripide, înainte de a cunoaște locurile faptelor ei îngrozitoare, îi caut, iată, acum, urmele pătate de patimă și sânge pe pământul ăsta barbar. Medeea și-a măcelărit fratele și i-a aruncat bucățile trupului pe câmp, pentru ca Aetes să-ntârzie cât mai mult să le adune pentru a le înmormânta. În felul acesta, amantul său a avut timp să se depărteze cu corabia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
se aude numai zăngănitul fioros al armelor. E necesar ca la Roma toți să-și închipuie mari suferințe în ce mă privește și să creadă că doresc cu disperare să mă-ntorc, să fug cât mai repede din pământul acesta barbar. Trebuie să mă plâng în așa fel, în Tristia și în Epistulae ex Ponto, încât văicărelile mele să-i convingă pe toți de inospitalitatea acestui loc. Dacă voi reuși să fiu convingător, cu siguranță că nimeni nu va mai veni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
putut să găsesc nici un model, nici un izvor de inspirație acolo: femeile din Roma, în fond, din exces de mondenitate, percep iubirea ca pe o voluptate exclusiv carnală, lipsită de sentimentele profunde legate, de obicei, de spiritualizarea actului. În acest ținut barbar, în schimb, mi se pare că simt prezența unei dimensiuni noi. Aici să iubești înseamnă să și mori din iubire. Poate că asta a împins-o pe Medeea să-și ucidă rodul pântecului ei: gest disperat, făcut în pofida zeilor, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]