2,816 matches
-
prolific. 11 septembrie 2001 trecut, Goncourt-ul Își strînge aripile acum pe soclul unei viitoare statui de marmură, Umbrele rătăcitoare, carte pe care probabil că o vom putea citi și În limba română. Titlul este preluat de la o piesă a compozitorului baroc, maestru clavecinist, Franșois Couperin. Nu este vorba despre un roman. Nici, de altfel, despre un eseu, pentru eseuri premiile fiind separate. Avem de-a face cu un fragmentarium, formulă deloc surprinzătoare la Quignard. De-a lungul a 188 de pagini
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În 486 d.Hr. Cele 55 de capitole - de dimensiuni voit variabile, de la zece rînduri la zece pagini - brodează În jurul relatărilor, fidel istoriografice sau ficționalizate, despre sfîrșitul Romei. Dincolo de poveste, de lapidarele pilde, de limpezimea clasică a stilului (În ciuda plăcerii baroce a oximoronului), cartea lui Quignard constituie o intervenție politică, Înscrisă Într-un militantism surd, puțin discutat Încă la noi, al Europeanului față cu Americanul. Cartea aceasta, scrisă frumos, scrisă muzical, autarhic, armonic, literatură ritualizată asemenenea operelor unui Julien Gracq, Michel
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
1994, 13; Nicolae Mecu, Aron Cotruș - început și sfârșit, VR, 1991, 1; Simion Mioc, Poezia lui Aron Cotruș sau Între retorică și esențializare, O, 1992, 7; Alex. Ștefănescu, Un DA energic, RL, 1992, 15; Irina Petraș, Un poet al înscenărilor baroce, ST, 1992, 8-9; Nicolae Mecu, Lirica „desțărării”, VR, 1993, 2-3; Al. Ruja, Aron Cotruș, RITL, 1994, 1; Popa, Estuar, 97-102; Ungureanu, La vest, I, 29-31; Alexandru Ruja, Aron Cotruș. Viața și opera, Timișoara, 1996; Alexandru Ruja, „Este poate cel mai
COTRUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
în vedere asemănări în privința vizualității, însă notele deosebitoare predomină. Prin abundența referințelor la cei vechi (parțial cenzurate de G. Ibrăileanu), literatura lui H. a stârnit discuții; unii l-au considerat clasicizant sau „homerizant” (E. Lovinescu, Vladimir Streinu), ba chiar „clasicist baroc” (Șerban Cioculescu). Alții au remarcat exuberanța, frenezia acestei proze, expresie a unui temperament vitalist (G. Călinescu). „Opera lui Hogaș, afirma E. Lovinescu, nu e nici contemporană și nici măcar specific națională, ci plutește peste rasă și peste timp... Ea datează de
HOGAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287441_a_288770]
-
Poetul e un alt Pygmalion, dar și invers, o creație a femeii iubite („se iscă-n mine ceea ce tu iști”). În această fază a predominării erosului, modelul suveran este Petrarca, maestru declarat, urmat de diverse ipostaze ale platonismului târziu. Naturismul baroc din prima etapă este înlocuit cu un ceremonial ritualic în care convenția culturală și artificiul joacă un rol important, ceea ce a determinat-o pe Roxana Sorescu să vadă în C. un poet livresc. Autorul preferă acum forma fixă a sonetului
CARNECI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286116_a_287445]
-
aluviunilor culturale de pe varii meridiane, pusă în actul rostirii simultan cu voința de autoproiecție nelimitată a eului. Multe poeme din Faruri, vitrine, fotografii (1980), debutul editorial al poetului (Premiul Uniunii Scriitorilor), tatuează organismul imaginativ cu stimulii realității, exaltă o mitologie barocă a destrămării și recombinării perpetue, pe care o spulberă din nou prin ironia parodică, foșnesc la tot pasul aluziile culturale, imediat caricate, golite de miez, invadate de referințele la tehnică, informatică, design, sport, rock and roll, suprarealism și motociclism, poetică
CARTARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]
-
1968, Cireșarii, I-V, București, 1972; ed. București, 1976; Pescărușul alb, București, 1969; Îngerul alb, București, 1969; Trilogia în alb, ed. 2, I-III, București, 1974; Adâncimi, București, 1974; Romantica, București, 1986. Repere bibliografice: Eugen Simion, Între ficțiune artistică și baroc. Pe marginea romanului „Întâlnirea” de Constantin Chiriță, CNT, 1959, 42; Cornelia Ștefănescu, Impresii despre eroii romanului „Oțelul”, LCF, 1961, 4; Domițian Cesereanu, Un roman al noului, TR, 1961, 4; Eugen Luca „Oțelul”, CNT, 1961, 10; Paul Georgescu, „Oțelul”, GL, 1961
CHIRIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286210_a_287539]
-
Cazacu, Tradiții și influențe, „Limite” (Paris), 1985, 44-45; Alex. Ștefănescu, „Era în 1947”, RL, 1992, 4; Ioana Pârvulescu, În căutarea „generației pierdute”, RL, 1994, 15; Maria Genescu, Tristețea cavalerului ascet, RL, 1994, 22; Românii, 61-62; Mona Momescu, „Blocada”, un roman baroc, TMS, 1992, 1; Negoițescu, Scriitori contemporani, 96-99; Dicț. scriit. rom., I, 551-553; Cornelia Ștefănescu, Cadența unei degradări, JL, 1998, 1-2; Titu Popescu, Treptele nedesăvârșirii, JL, 1998, 6-7; Theodor Cazaban, O carte științifică, o carte de exil, JL, 1998, 6-7; Nicolae
CHIHAIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286195_a_287524]
-
critice, intuițiile, impresiile, asociații, disociații, referința erudită, paradoxul, raționamentele, sofismele și mai cu seamă metaforele sar una asupra altora, se încalcă, se asupresc, se acopăr și reapar, luptându-se încolăcit și alcătuindu-se astfel într-o impunătoare arhitectură de stil baroc. VLADIMIR STREINU Construcția devine astfel grandioasă, de o amploare formidabilă. Nu știi ce să admiri: pătrunderea psihologică, probitatea științifică, frumusețea literară. Toate sunt de o egală valoare. Și toate prezentate într-unul din cele mai mari stiluri din câte cunoaște
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
aer proaspăt într-un domeniu până atunci ocolit, prohibit sau desconsiderat. Bogată în ipoteze și perspective de studiu, proiectând liniile unui vast șantier, cartea stă, totuși, încă prea mult sub presiunea propriilor ei izvoare și dă aspectul unei încărcături oarecum baroce, uneori eteroclite. SCRIERI: Ibrăileanu. Românul criticului, București, 1981; Reflexe condiționate, București, 1983; Scenă literaturii. Elemente pentru o sociologie a culturii românești, București, 1987; Leș Métamorphoses de l’agit-prop. Leș institutions de contrôle des intellectuels par leș partis communistes et leurs
GHEORGHIU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287235_a_288564]
-
exterminare fizică, orice tentativă de insubordonare. Reflectarea procesului de integrare a economiei capitaliste românești în cea mondială se realizează, în ordinea cronologică a desfășurării lui, în romanele Solstițiu tulburat (1982), Mai mult ca perfectul (1984), Siesta (1983), Revelionul (1977), Vara baroc (1980), primul marcând începutul de veac, următoarele - anul 1905, momentul imediat de după întâiul război mondial și anii 1925-1926. Ciclul continuă, ignorat de critică, cu Natura lucrurilor (1986), Pontice (1987), Geamlâc (1988), Între timp (1990). Doi intelectuali exemplari din punctul de
GEORGESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287223_a_288552]
-
Polivalența necesară, București, 1967; Vârstele tinereții, București, 1967; Coborând, București, 1968; Titu Maiorescu, critic literar, București, 1968; 3 nuvele, București, 1973; Printre cărți, București, 1973; Înainte de tăcere, București, 1975; Doctorul Poenaru, București, 1977; Revelionul, București, 1977; Volume, București, 1978; Vara baroc, București, 1980; Solstițiu tulburat, București, 1982; Siesta, București, 1983; Mai mult ca perfectul, București, 1984; Natura lucrurilor, București, 1986; Pontice, București, 1987; Geamlâc, București, 1988; Între timp, București, 1990; Învățăturile unui venerabil prozator bucureștean către un tânăr critic din provincie
GEORGESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287223_a_288552]
-
pot fi decât de acord cu ea: "și dimensiunea cărții este foarte puțin propice răspândirii unui pamflet incendiar și cu efect imediat"19. Într-adevăr, cine ar fi stat să citească, la 1705, sute de pagini, într-un stil aluvionar, baroc, scrise într-o limbă română cel puțin ciudată? Pamfletul trebuie să lovească năpraznic, direct, fără ocolișuri. Oricum, el nu își permite să pună la încercare răbdarea și temeritatea cititorului, pentru că din această complicitate își așteaptă succesul. Prin urmare, insistă îndreptățită
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
de incapacitatea potențialilor aliați de a duce la bun sfârșit o asemenea lectură și de a-i pricepe corect sensul. Dacă Dimitrie Cantemir se adresa unora precum Stolnicul Cantacuzino ori Bogdan Lupu, persoane cultivate, familiarizate cu opere occidentale, de factură barocă, ar mai fi fost de înțeles. Dar altfel, cum se poate explica alcătuirea alambicată a alegoriei, cu ruperi de ritm, cu mijloace diverse, cu inversiuni temporale? Mircea Anghelescu merge mai departe și oferă o explicație pertinentă, ba chiar surprinzătoare: autorul
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
o făcea în primele capitole ale cărții. Demonstrase ceea ce avea de demonstrat. Așa cum o știm azi, Istoria ieroglifică este, în bună măsură, și rezultatul unui joc al hazardului sau al imaginației creative necontrolate rațional întru totul. Structura arborescentă, de factură barocă, a cărții nu era nici ea premeditată până la amănunt; pe de o parte, e vorba despre o tendință comună primelor opere ale lui Cantemir, manifestată și în Divanul, dar și în Sacrosanctae scientiae...; pe de altă parte, ea poate fi
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
a intrigii. În numai două rânduri, un cercetător atent cum este Dan Horia Mazilu pare a accepta o astfel de ipteză care, recunosc, este imposibil de argumentat fără rest, riscând să rămână în zona inefabilului: "Istoria ieroglifică, afirmă acesta, compunere barocă, "work in progress", s-a desăvârșit desăvârșindu-se, ascultând de o "invenție" mereu în curs"32. Din păcate însă, criticul nu își etalează și argumentele. Prin urmare, inițial, Istoria ieroglifică este un "manifest politic". Autorul răstălmăcește tradiții cu greutate, sucește
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
se ferească nici măcar Inorogul. Pe de altă parte, descris cu minuțiozitate, adus aproape, ca sub lupă, Hameleonul însuși capătă dimensiuni înspământătoare, în pofida gabaritului său neimpresionant. El este un monstru absolut, un reprezentat eficient al demonului. Cantemir manifestă chiar o preferință barocă pentru grotesc. În spiritul ei, imaginația autorului nu este de sorginte românească și că ea se lasă atrasă, excitată de retorica și figurația "spaimelor" pedagogice occidentale. Dacă multe, prea multe "documente" imagistice nu au mai ajuns până la noi, putem, în
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
sa. Își pierde forța de iradiere, de filtru de interpretare a lumii, dar își păstrează rolul de convenție, folosită în special în contexte estetice. De fapt, Cantemir supune simbolul de proveniență medievală unui tratament care trădează o altă mentalitate: aceea barocă, după cum consideră Dragoș Moldovanu, care sintetizează optim fenomenul: "Simbolurile nu mai sunt, pentru scriitor, modalități necesare de analiză științifică (instrumenta artium, cum le numise Masen), așa cum fuseseră în Evul Mediu și în timpul Renașterii, ci sugestii pur și simplu romanești, puncte
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
relevă mesajul decât atunci când acesta este "interpretat", când trăsăturile fizice sunt mutate la nivel spiritual. Abia atunci când personajul se manifestă și își dă în vileag firea, trăsăturile fizice se arată a fi simptome ale celor de caracter. Sigur, procedeul este baroc, iar Cantemir îl folosește adesea și nu ezită, aproape de fiecare dată, să-l deconspire. Șoimul îi explică, în partea a X-a a cărții, Corbului logica măștii pe care o poartă: "Și nu numai după Istoriia ieroglificească cu numele Corb
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
că dreptatea Inorogului a fost deja clamată, pusă pe tapet. Mai rămâne ca ea să fie și argumentată, dar de acest lucru se va ocupa chiar hăituitul Unicorn, în partea a șasea a cărții. Un foarte bun cercetător al ițelor baroce ale romanului lui Cantemir, Gabriel Mihăilescu, sintetizează optim condiția acestui personaj aparent neînsemnat, dar, în realitate, esențial: "Dinamica imprevizibilă a Liliacului este manifestă și la nivelul funcțiilor simbolice asumate de acesta: investit de către adunare cu funcția unui pharmakós (țap ispășitor
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Rațiunea dominantă, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1979, p. 265. 8 Idem, p. 271. 9 Cornel Mihai Ionescu, în Palimpseste, ediția a II-a, Editura Cartea Românească, București, 2007, p. 16, crede că paradigma potrivită lui Cantemir ar fi una de orientare barocă, mai puțin gustul pentru gratuit, pentru epuizarea prin ostentație a procedeelor (nici acesta străin, într-o anumită măsură, autorului moldav): Există prea multe deosebiri între universalismul renascentist și cel al lui Cantemir, pentru ca umanismul său să reprezinte o sinteză târzie
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
măsură, autorului moldav): Există prea multe deosebiri între universalismul renascentist și cel al lui Cantemir, pentru ca umanismul său să reprezinte o sinteză târzie a celui occidental din secolul al XV-lea; el oscilează, mai curând, între erudiția ironică a "summelor" baroce și acea formă de enciclopedism "luminat" care renunță la gratuitatea ludică și sistematizează cunoștințele într-un "corp" animat de o ideologie umanitaristă și de un proiect de edificare morală și intelectuală". 10 Ioan Bianu și Nerva Hodoș, Bibliografia românească veche
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Idem, p. 45. 24 Idem, p. 46. 25 Idem, pp. 46-47. 26 Adriana Babeți, Bătăliile pierdute. Dimitrie Cantemir. Strategii de lectură, Editura Amarcord, Timișoara, 1998, p. 156. 27 Ibidem. 28 Idem, p. 157. 29 Fapt demonstrat de Gabriel Mihăilescu, Universul baroc al "Istoriei ieroglifice" între retorică și imaginar, Academia Română, Fundația Națională pentru Știință și Artă, Institutul de Istorie și Teorie Literară " G. Călinescu", București, 2002, pp. 120-132. 30 Doina Curticăpeanu, Orizonturile vieții în literatura veche românească, Editura Minerva, București, 1975, p.
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Rațiunea dominantă, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1979, p. 265. 44 Idem, p. 271. 45 Cornel Mihai Ionescu, în Palimpseste, ediția a II-a, Editura Cartea Românească, București, 2007, p. 16, crede că paradigma potrivită lui Cantemir ar fi una de orientare barocă, mai puțin gustul pentru gratuit, pentru epuizarea prin ostentație a procedeelor (nici acesta străin, într-o anumită măsură, autorului moldav): Există prea multe deosebiri între universalismul renascentist și cel al lui Cantemir, pentru ca umanismul său să reprezinte o sinteză târzie
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
măsură, autorului moldav): Există prea multe deosebiri între universalismul renascentist și cel al lui Cantemir, pentru ca umanismul său să reprezinte o sinteză târzie a celui occidental din secolul al XV-lea; el oscilează, mai curând, între erudiția ironică a "summelor" baroce și acea formă de enciclopedism "luminat" care renunță la gratuitatea ludică și sistematizează cunoștințele într-un "corp" animat de o ideologie umanitaristă și de un proiect de edificare morală și intelectuală". 46 Ioan Bianu și Nerva Hodoș, Bibliografia românească veche
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]