3,424 matches
-
arma automată și muniție, precum și trei grenade. Acum anchetatorii aveau la bază, datele de stare civilă, fotografia și numele criminalului Balan Victor și care se putea legitima cu buletinul de identitate a lui Rugină Vasile. De asemenea, aveau ca probă batista cu inițialele B.V. Și patul armei avută în dotare de criminal. S-a procedat la darea în urmărire generală a criminalului Balan Victor. A trecut un timp de câteva luni, de la darea în urmărire generală, până când într-o zi criminalul
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
vă primește cu brațele deschise ! Vocea președintelui-mareșal era tunătoare, iar masi vitatea sa era mai amenințătoare decât în fotografii. Speriat de aceasta efuziune stridentă, Milou se dăduse un pas înapoi, ascunzându-se în spatele lui Tintin, iar Haddock își ștergea cu batista fruntea pe care se adunaseră broboane de sudoare. Energia președintelui-mareșal era inepuizabilă. Frazele se succedau alert, iar miniștrii săi, care îl înconju rau respectuos, în ținutele lor sobre, aprobau sever fiecare dintre afirmațiile sale, neuitând să râdă atunci când mareșalul alegea
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
mici, făcute din chirpici și acoperite cu trestie. Aveau ferestre strâmte, iar din loc în loc geamurile erau înlocuite cu bășici de porc. Între timp trecuse de amiază fără ca tăria căldurii să scadă deloc; mă făcea să transpir abundent, să țin batista în mână și să mă șterg încontinuu pe față, cu acea senzație de murdărie iremediabilă pe care ți-o dau uneori zilele de vară când pielea e mereu umedă. Din pricina asta și, bineînțeles, din pricina stării de tensiune în care mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mine într-o sărbătoare. Nici măcar în clipa când a fost pronunțată sentința, nu m-am cutremurat. Patru ani de închisoare! Patru ani pentru nevinovăție. Dar i-am zâmbit judecătorului aprobator. Îl țin minte perfect. Își ștergea chelia transpirată cu o batistă mare, cadrilată, și ar fi avut chef să mai adauge ceva la pedeapsă. Dar sentința era dată, nu mai putea reveni. A izbit cu ciocănelul. În masă și a evacuat sala, în vreme ce tata mă privea consternat. Nu pricepea victoria mea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cu disperare până am simțit că-și revine. Atunci m-am ridicat. M-am șters de sudoarea care îmi curgea pe față, o sudoare provocată mai ales de groază decât de efort, și am tresărit violent când am văzut pe batistă pete de ruj. Parcă îmi sărutasem nevasta. Am plecat, strivit de o mare umilință, hotărât să nu mă mai întorc niciodată acasă". După aceste însemnări urmau mai multe pagini albe. Și din nou același scris mărunt și nervos. "18 august
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
decât brutală; aceeași voce îmi șoptește că mila e hidoasă și că pentru unele lucruri nu există iertare. 13 (Din caietul de vise) ― Am o treabă pentru tine, mi-a zis directorul închisorii, preocupat să-și șteargă chelia cu o batistă mare, plină de pătrățele, care era o comandă specială; batista cuprindea un plan al închisorii, fiecare pătrat reprezentând o celulă. M-a dus la fereastră și a întins mâna în care ținea batista. Îi vezi? ― Pe cine? am întrebat eu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și că pentru unele lucruri nu există iertare. 13 (Din caietul de vise) ― Am o treabă pentru tine, mi-a zis directorul închisorii, preocupat să-și șteargă chelia cu o batistă mare, plină de pătrățele, care era o comandă specială; batista cuprindea un plan al închisorii, fiecare pătrat reprezentând o celulă. M-a dus la fereastră și a întins mâna în care ținea batista. Îi vezi? ― Pe cine? am întrebat eu mirat, căci pe stradă, în afară de pietoni obișnuiți, nu era nimeni
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
preocupat să-și șteargă chelia cu o batistă mare, plină de pătrățele, care era o comandă specială; batista cuprindea un plan al închisorii, fiecare pătrat reprezentând o celulă. M-a dus la fereastră și a întins mâna în care ținea batista. Îi vezi? ― Pe cine? am întrebat eu mirat, căci pe stradă, în afară de pietoni obișnuiți, nu era nimeni; nici un deținut evadat și nici măcar un polițist. Nu pricep, domnule director. ― Ei, nu pricepi, s-a enervat el. Cum dracu nu pricepi? Nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și, cum zăreau zidurile închisorii, cu santinelă la poartă, tresăreau și se trăgeau înapoi, pe celălalt trotuar. ― Nu observ nimic anormal, iertați-mă, i-am zis. ― Dar normal? sări directorul încă și mai enervat, ștergîndu-și încă o dată chelia transpirată cu batista plină de pătrățele. Ce vezi normal? ― Oamenii se tem de închisoare, domnule director. Le e frică. Nu e normal? ― Asta e, răsuflă directorul, fericit că spiritul meu de observație nu se atrofiase cu totul la închisoare. Asta e. Aș vrea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
patetic. Ideea mea e foarte simplă. Construim în jurul închisorii alte ziduri și închidem închisoarea. Nemaivăzând nimic, deținuții se liniștesc, iar trecătorii habar n-au ce e înlăuntru. Nu e grozav? ― Ba da, e grozav, zise încîntat directorul și căută pe batista lui un alt pătrat în care să mă mute, drept recompensă. A chemat gardianul și i-a spus ceva la ureche. Acesta s-a întunecat la față, dar n-a zis nimic. Mi-a făcut semn să-l urmez. Afară
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
succes. ― Sânt un gunoi, Doamne, un păcătos, iartă-l pe robul tău care nici la bătrânețe n-a devenit cucernic, s-a văicărit el și s-a îndepărtat clătinîndu-se. În schimb, Leon a fost încîntat. A învelit statueta într-o batistă murdară și a ascuns-o în buzunarul halatului. În ziua următoare, Moașa mă opri pe coridor. ― Domnule sculptor, îmi zise ea acru, te-aș ruga să nu-i mai tulburi pe bătrâni arătîndu-le femei goale. Sper că mă înțelegi. La
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
decât să ne împuți aici". Dodo și Anton se zăpăciseră și nu-și găseau locul. Mirosea puternic a ierburi arse. Un fum înecăcios și înțepător ne făcea pe toți să tușim și să ne frecăm încontinuu la ochi. Cu o batistă la gură, Dinu a trecut pe lângă mine fără să mă vadă. Am pornit și eu spre ieșire, cu gândul să iau o găleată, când am zărit-o pe Laura. Alerga pe coridor înfășurată într-uri cearceaf ud. Am fugit după
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de pastă cenușie care s-a scorojit și a căzut la suflarea vântului. Vântul ridica așadar valuri de praf și de hârtii care loveau picioarele trecătorilor deveniți tot mai rari. Îi vedeai grăbindu-se pe străzi, aplecați înainte, cu o batistă sau cu mâna la gură. Seara, în locul adunărilor când oamenii încercau să prelungească cât mai mult cu putință aceste zile care, fiecare, putea fi ultima, întâlneai mici grupuri de inși grăbiți să ajungă acasă sau în cafenele, astfel că, timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
a încrucișat cu părintele Paneloux, care ieșea din birou. ÎNTR-O ÎNCĂPERE MICĂ ALBĂ ȘI MURDARĂ CARE MIROSEA A FARMACIE ȘI A CEARȘAF UMED, TARROU, STÂND LA UN BIROU DE LEMN NEGRU, CU MÂNECILE CĂMĂȘII SUFLECATE, ÎȘI TAMPONA CU O BATISTĂ SUDOAREA CARE ÎI CURGEA PE ÎNCHEIETURILE BRAȚELOR. ― Tot aici ? a spus el. Da, aș vrea să vorbesc cu Rieux. Dar dacă ai putea să te descurci fără el ar fi mai bine. E istovit. Îl cruț și eu cum pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
marginea patului. Fetița fusese îndepărtată. Copilul era în perioada de toropire și s-a lăsat examinat fără să se plângă. Când doctorul a ridicat fruntea, a întâlnit privirea judecătorului și în spatele lui fața palidă a mamei care își pusese o batista la gură și urmărea gesturile doctorului cu ochii larg deschiși. \ Asta e, nu-i așa ? a spus judecătorul cu un glas rece. \ Da, a răspuns Rieux, privind din nou copilul. OCHII MAMEI S-AU MĂRIT, DAR CONTINUA SĂ NU ZICĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
MĂRIT, DAR CONTINUA SĂ NU ZICĂ NIMIC. JUDECĂTORUL TĂCEA ȘI EL, APOI A SPUS, PE UN TON MAI COBORÂT: ― Ei, bine, doctore, trebuie să facem ceea ce e prescris. Rieux se ferea s-o privească pe mamă, care își ținea mereu batista la gură. \ Are să meargă repede, a spus el șovăind, dacă aș putea să telefonez. DOMNUL OTHON SPUNE CĂ O SĂ-I ARATE UNDE E TELEFONUL. DAR DOCTORUL S-A ÎNTORS SPRE FEMEIE: ― Sunt dezolat. Trebuie să pregătiți câteva lucruri. Știți despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
citit în cărți, că bacilul ciumei nu moare și nici nu dispare vreodată, că el poate să stea timp de zeci de ani adormit în mobile și rufărie, că el așteaptă cu răbdare în odăi, în pivnițe, în lăzi, în batiste și în hârțoage și că poate să vină o zi când, spre nenorocirea și învățătura oamenilor, ciuma își va trezi șobolanii și-i va trimite să moară într-o cetate fericită. --------------------
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
camera video, recorderul digital și teancuri de hârtii -, ca să-și facă loc. Scoase încet tăblița de lut pe care i-o dăduse Afif Aweida cu o oră mai devreme. În ultima parte a drumului său o ținuse înfășurată într-o batistă, pentru a o proteja de umezeala mâinilor lui transpirate. Despachetând-o acum, citind din nou acele prime cuvinte, își simți trupul vibrând de nerăbdare. În bazar nu putuse să descifreze decât cuvintele de început: restul erau obscure, greu de înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
așa că cele două clape stăteau în vânt ca niște aripi. Te-ai prins, era destul de caraghios. — Și zici că mârtanu’ ăla gras se-nvârtea p-aci cu mă-sa? întrebă Jones, făcând în minte o asociație. — Îhî! Darlene își împături batista și și-o băgă în sân. Trag nădejde că n-o să le mai ardă să treacă vreodată p-aici. Chiar c-aș da de bucluc. Isuse! Darlene părea îngrijorată. Da’ uite ce, hai mai bine să strângem puțin p-aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
la câteva mii. Poate fi purtat și ca șal. Privește! — Foarte bine, spuse în cele din urmă bătrânul, după ce îl urmărise pe Ignatius demonstrând cum poate fi folosit fularul ca cingătoare, eșarfă, pelerină, kilt, legătură pentru un braț rupt și batistă. Într-o oră nu poți aduce pagube prea mari Paradisului Vânzătorilor. — Dacă alternativa este închisoarea sau străpungerea mărului lui Adam, voi fi bucuros să împing unul dintre cărucioarele dumitale. Deși nu pot prezice cât de departe voi ajunge. — Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
șapcă verde? Un alb mare, cu mustață? — Nu mai lucrează, răspunse domnul Gonzalez cu voce stridentă și trânti telefonul. — Cine era? întrebă domnul Levy. — Nu știu. Unul care-l căuta pe Reilly. Șeful de birou își șterse fruntea cu o batistă. Cel care a încercat să-i convingă pe muncitorii din fabrică să mă omoare. — Reilly, spuse domnișoara Trixie. Ăla n-a fost Reilly, ăla a fost... — Tânărul idealist? suspină doamna Levy. Cine îl căuta? — Nu știu, răspunse șeful de birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
clientă, care plângea, când recepționista o apelase pe interfon, ca să-i spună că sunase învățătoarea lui Jamie. Ceva despre o vizită a fiului ei la doctor. Povestea era neclară, dar Alex nu mai așteptase. Îi întinsese clientei o cutie de batiste din hârtie și o luase la fugă. Sărise într-un taxi și îi spusese tipului să nu oprească la semafoare. Ambulanța era lângă bordură, cu ușile deschise și un doctor în halat alb așteptând în spate. Lui Alex îi veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
-o denigratoare, jignitoare, ceva În stare să-ți strice tot cheful. Doar nu aveam să pun pe același plan mult-prețiosul și misteriosul meu sex cu vîrful unui nas pe care-l putea vedea oricine, pe care-l ștergeam iarna cu batista și care sîngera vara. Nu mă decalotasem niciodată singur. La unsprezece ani era oare un cusur? Am plecat de la acel medic plin de ranchiună. Am vorbit despre acest lucru iarna trecută cu soră-mea Madeleine. Spre marea mea stupoare, Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de cîteva ori și l-am văzut pe tata citind-o atît de rapid Încît m-am Întrebat dacă avusese timp s-o priceapă. A Împăturit-o la loc și mi-a Înapoiat-o de parcă i-aș fi Împrumutat o batistă. Și-a luat un aer care mie mi s-a părut excesiv de disprețuitor ca să-mi spună: „Nu te Încrede În oameni de felul ăsta, Camus al tău și alții sînt existențialiști“. Ar fi preferat poate să-i scriu lui Gustave
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
soțul ei În grija noastră. Nu mai știu dacă În noaptea aceea sau În noaptea următoare a Început chipul lui să se descompună. Stăteam de veghe lîngă trupul lui Împreună cu sora mea Madeleine, care s-a dus să ia o batistă mare, albă, cu care a acoperit chipul tatei. A auzit zgomot la etaj: „E mama care se trezește, o să urc să-i spun să se culce la loc“. Rămas singur cu tata, am făcut un gest ale cărui consecințe simbolice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]