3,939 matches
-
un divan, două fotografii și o casetă în formă de pagodă din ilustrate colorate alcătuiau tot mobilierul dinăuntru. Una din fotografii înfățișa un bărbat chel care semăna cu fata. În cealaltă poză era chiar Patricia, rujată și cu aureola unui bec așa fel ascuns de fotograf încît îi lumina din spate părul înfoiat. Am pus cursurile pe divan ș-am vrut s-o cuprind de talie. Patricia se eschivă și începu, precipitat, să flecărească. Mi s-a făcut rușine. Simțeam un
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de raion era un emigrant, grec de-al generalului Markos. Încredințat că argumentele sale vor deschide mintea țăranului, nu obosea să zugrăvească idilicul tablou al celor cu pămînturi la un loc, bucurîndu se de toate iar, pe deasupra, de difuzor și bec. Ca zilieri pe pămîntul lor, oamenii nu puteau pricepe bunăstarea. Bec și difuzor, asta nu-i interesa. Slavă Domnului, au trăit pînă acuma fără ele. Calitatea mea de salariat mă vărsa într-o echipă de lămurire. După un plan bine
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
că argumentele sale vor deschide mintea țăranului, nu obosea să zugrăvească idilicul tablou al celor cu pămînturi la un loc, bucurîndu se de toate iar, pe deasupra, de difuzor și bec. Ca zilieri pe pămîntul lor, oamenii nu puteau pricepe bunăstarea. Bec și difuzor, asta nu-i interesa. Slavă Domnului, au trăit pînă acuma fără ele. Calitatea mea de salariat mă vărsa într-o echipă de lămurire. După un plan bine chibzuit, am fost dat pe mîna lui bădia Nică Grigoraș. Nici
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
și amenințări, dar nu făcură nici o mișcare spre a porni din nou bătaia. Soldatul Cătănuță nu se clintise din patul lui, cu toată vânzoleala din jur. Își proptise mâinile sub cap și privirile În tavan. La lumina chioară a unui bec, și el Împestrițat de muște, i se părea că petele mici, rotunde și negre lăsate de insecte semănau cu niște constelații. Era limpede că se Întâmpla ceva nu tocmai de bine pe acasă. De obicei, tatăl Îi trimitea și bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În chip de roți pentru niște cărucioare de lemn pe care și le făceau singuri și cu care Își dădeau drumul la vale), anvelope uzate (erau tăiate și folosite ca troace de apă și grăunțe pentru orătănii), cabluri electrice, vopsea, becuri (chiar și de voltaj mic, pentru mașini). Plutonierul de intendență făcea negoț cu lucruri de lux. El dădea pe sub mână foi de cort, cămăși soldățești, cearceafuri, pături, curele și centiroane din piele, cămăși de corp și izmene cazone, cu șnur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
tractor. Lanternele, pe vremea copilăriei mele, erau lucruri de preț. Iluminatul public n-a existat, cu excepția unei perioade scurte, și nu există nici astăzi. Un primar idealist (ori cu fonduri ce se cereau rapid cheltuite) Încercase să pună câte un bec pe fiecare stâlp de beton. Unii au privit cu Încântare cum se cățărau electricienii, alții cu neîncredere, mulți cu o mulțumire ascunsă. Nici nu se terminase bine campania de iluminat public, că puternicele becuri cu neon au Început să dispară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cheltuite) Încercase să pună câte un bec pe fiecare stâlp de beton. Unii au privit cu Încântare cum se cățărau electricienii, alții cu neîncredere, mulți cu o mulțumire ascunsă. Nici nu se terminase bine campania de iluminat public, că puternicele becuri cu neon au Început să dispară, pe urmă și fasungurile, că erau mai mari decât cele obișnuite și n-aveau În ce Înșuruba strălucitoarea pradă dintâi. Cei cărora nenorocul le proptise stâlpi În apropierea casei și-au dat repede seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
iasă dimineața din casă și, când să se bage În gumarii lăsați În fața ușii, să dea cu degetele de câte un ditamai broscoiul râios. Ca să nu se pună rău cu autoritățile, nu s-au dus la primărie să ceară desființarea becului din dreptul lor, s-au apucat să le spargă cu ce au nimerit. Când veneau electricienii să le Înlocuiască, se căinau prefăcut: „Lume rea, domnule! Ce-o fi avut cu becu’ ăla, că ne lumina și nouă curțile și ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se Împrumute de vreun ciur de mălai ce urma să fie plătit În servicii (lecții private la mai toate materiile pentru odraslele familiilor creditoare) de către mâncăciosul fiu, care În seara aia era vizitat de muză și făcea poezii la lumina becului pătat de muște Într-o odaie de Însuși el numită „birou de lucru și bibliotecă”. Pe vremea aia bea și cu siguranță era beat când năvălise peste el balaurul de foc și de oțel topit, cum avea să scrie peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mai sus, nici mai jos de treizeci și opt de grade. Pui o picătură pe lamă, deasupra potrivești lamela - cu grijă, să n-o spargi, că n-o să-ți dau decât una. Cauți o sursă bună de lumină, adică un bec de cel puțin o sută de wați, potrivești oglinda și reglezi lentilele din rotiță, așa cum m-ai văzut pe mine În laboratorul de biologie. Nu e greu, dar trebuie să fiți serioși și puși pe treabă, nu pe bătaie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și le Încredințase un microscop celor trei cercetători, chiar dacă doi dintre ei fuseseră pedepsiți mai devreme cu legătura de chei. Hotărâseră să facă experimentul, după ce trăseseră la sorți cu bețișoare, acasă la Baronu. Pe prispă ardea o singură amărăciune de bec chior ce lumina pereții pe care erau zugrăvite niște căprioare adăpându-se. Baronu se purta ca un mare găzdoi și dădea ordine: „Mamă, ia pune, fă, și mie niște apă la Încălzit Într-o oală, că avem aicea o treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
poarta se deschisese și ieșise pe ea monstrul de fier călărit de veteranul de război și de fiu-său. De atunci, Socol cel tânăr se pusese pe trai dulce, urieșenia de oțel - Însoțită și de povești războinice - le aduna precum becul fluturii pe fetele și femeile de pe la oraș, dar cu slujbe În sat. Cele mai multe pe care le amețea erau profesoare și Învățătoare - navetiste care veneau un an-doi, apoi se Învârteau să se tragă mai aproape de casele lor. Însă pe șaua din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Îndemnat să intru acolo nu știu. De la drum curtea nu se putea zări, căci era Înconjurată de clădirile școlii, bibliotecii sătești, căminului cultural și, de curând, de când cu economia de piață, a unei prăvălii din care săteanul Își poate târgui becuri, bomboane, papuci de plastic, gumă de mestecat, zahăr, ulei, biscuiți, chibrituri, țigări străine, sucuri În bidoane de plastic și pâine. Am intrat Încet, fără grabă, prin spațiul Îngust dintre zidurile școlii și ale căminului cultural. Am primit În nări, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mari care jucau barbut pe mesele de șah din beton armat. Acele mese pe care, două decenii mai târziu, comercianții particulari aflați la Începuturile carierelor de prosperi oameni de afaceri În regim de libertate totală a pieței expuneau spre vânzare becuri, pește oceanic congelat, brichete și țigări de contrabandă fuseseră imaginate de directorul Jivinoiu, pe vremea când autoritățile Își propuseseră să facă economii și desființaseră postul plătit de activist cultural și puseseră sarcinile muncii culturale obștești În spinarea directorului de școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
altfel nu-și putea explica lucrurile. Iar acum sta în fața lui Kaan, unul din reprezentanții, chiar dacă nu direcți, ai CTC-ului, incapabil să scoată o vorbă, ca un vânat hipnotizat de privirea prădătorului, știind că a fost prins călcând pe bec din cauza unei tâmpenii. Era o greșeală să creadă că tocmai Kaan, un Gardian de Sistem care avea în grijă singura planetă unde creștea această plantă, habar n-avea de existența legii tutunului, că nu știa că îl prinsese pe căpitan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
ce părea a fi zăpadă. N-am putut să nu mă gândesc pentru o clipă cât de drăguț arăta așa. Își lipi mâna de geam. Cu o oarecare ezitare, am făcut un pas Înainte. Dacă mă mai apropiam puțin lumina becurilor de afară ar fi dezvăluit zâmbetul seducător pe care Încercam să-l etalez. Am remarcat cum colțurile gurii i s-au ridicat puțin, ca și când ar fi vrut să-mi zâmbească și el, dar nu-și duse surâsul până la capăt. Din
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
discuția noastră nu mai poate avea loc pe întuneric, tovarășe. Să nu se creadă că e o conspirație, tovarășe Gafton, să nu se creadă că profităm de obscuritate... Nu se auzi mișcarea gazdei, dar se aprinse undeva un filament. Un bec îngust, cât o lumânare, prins cu o clapă metalică de coperta unui caiet care zăcea la piciorul mesei. O lumină firavă, cât să se întrezărească mutra de consul roman a recepționerului. Perfect ras și parcă prea palid... — Că tot veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
asupra unei invizibile umbre. Simțea nu simțea, oricum nu se sinchisea... nătărăul deja se rotise, iată, lent, scăfârlia sa netedă, o sferă lucioasă, stătea sub cercul subțire de lumină al opaițului, ca într-o aură. Da, da, mutase caietul și becul pe un raft, să-i cadă sfânta lumină pe chelie și îl privea uimit pe lungan, ca și cum abia acum îi descoperise prezența. — Te-am supărat cu ceva, coane? Te supără voioșia mea deșănțată? Un joc ingenuu. Merită ignorat. N-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
lungă de voal, în mâini cu o tavă de argint. Goală, sub voalul violaceu. Mâini lungi, albe. Bust bronz, buzele roșii. Cearcăne de fard vânăt. Se apleacă spre urechea de curcan a turistului. Rochia de voal flutură. Sânii sticloși, bobul bec din mijloc. Senatorul nu pare să observe, însă. Zâmbetele infinitului, a cărui muzică o ascultă, pierdut, la casca prinsă peste urechile clăpăuge... Se trezise Tolea, readormise, cine să mai știe. Orașul în beznă. Ulicioarele cotite și murdare înghițite de întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
jumătatea de an până când străina părăsise brusc orășelul. Păstraseră însă legătura, își scriau, plecase cândva la București, s-o vadă. Mijloc de decembrie, Ira purta un mantou nou, din stofă groasă, bleu, păr de cămilă. Orașul se colorase, se copilărea. Becuri, bomboane, brazi, veselia trubadurilor peste care fulguia lent, ca în albumele de vacanță. Străzile pline de o lumină mare, festivă. Hai să urcăm, soră-mea nu e acasă, nu, nici tata nu e acasă, a plecat definitiv acum o lună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și să-l vadă pe prostu’ de Vasile încremenit în rama ușii. Să-l privească, plictisit, pe nătărăul de Vasile. Nu putea, nu se putea roti, paralizase. De frică, de frică să fi înlemnit, poate. Nu mai era aprins decât becul mic, micuț, de la casetofon. În toată casa, doar ochiul roșu al casetofonului. Ușile scârțâiau. Noaptea șuiera lung, între mlaștini și peșteri. Geamătul și șuierele mici, întrerupte n-ar fi trebuit să-l sperie,doar mai exista lumina aceea mică, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
detectiv Vancea iese pe hol, îl salută, zâmbind, pe Iopo Papașa, o ia pe culoar la stânga, coboară în curte. Se oprește în fața ușii cu geamul acoperit de perdeluță verde, intră. O cameră mică, întunecoasă, două birouri. În tavan arde un bec. Redactorul Ionel e palid, zgribulit, acoperit de hârtii. — M-a trimis tovarășa Popescu să vă rog... — Popescu e președintele, tov Orest Popescu e președintele. Tovarășa secretar executiv se numește Boca. Boca Anastasia. Mă rog, spuneți despre ce e vorba. — Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
întoarce vreo sută de metri, cum scrie pe biletul pe care îl ține în mână, ajunge în fața magazinului SCAMPOLO, închis pentru inventar. Străduță la dreapta, până la blocul vechi, cenușiu. Urcă până la etajul doi, bâjbâie până la comutator. Apasă, se aprinde un bec chior, da, acum își vede pașii. Nu-i decât unul, un pas până la apartamentul 8. Apasă butonul, se aude soneria, dincolo de ușă. Lung, lung, lung scurt lung. Nimic, nimeni, neant. Din nou, lung lung lung scurt lung. Liniște, pustiu. Așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
prin pântecul metalic, stewardesa se afla în fața sa, să-l servească, goală, sub rochia lungă de voal. Tava de argint din mâinile ei lungi trepida, ca și carcasa avionului. Se aplecase, totuși, spre el, îi întinse sânii sticloși, cu bobul bec din mijloc. Ochi mari mari și goi, în care nu se putea citi nimic, nimic, dar buzele vibrau peste dinții mărunți, ascuțiți. Șoptea ceva. „Aici“, șoptea. „E voie, aici e voie“, șoptea nimfa. „Aici, în aer, putem. Nu ne mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cravata bordo, botul batracian deschis închis deschis, fără sunet, gura amfibie clămpănind vorbe fără sunet. Ritmic se mișca și mustăcioara tânărului său însoțitor, ghidul, patrula. Manechinul aștepta, cu tava întinsă, comanda. Cămașa de voal flutura, se vedea pieptul băiețesc, bobul bec din mijloc, roz, electric, parfumat.. Venus își îndreptă umerii, se aplecă spre turist. Îi oferi din nou sticlele, bustul, buzele, orice. Clap-clap, zgomot sec în laringe, gura roșie de crap înghițind sunetele, șarpele cravatei fluturând, iarăși clapa gurii, bătaia gurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]