3,162 matches
-
și strigăte de ajutor, gemete îngrozitoare de oameni amestecați cu grămezi de betoane și cărămizi. Oamenii sunt speriați și îngroziți, aleargă de colo-colo, făcându-și semnul crucii și rugându-se de Dumnezeu să scape cu viață. În unele spitale este beznă și s-au defectat generatoarele de curent electric de rezervă, deși mulți oameni se află în sălile de operații, iar răniții vin mereu, cu sutele... Zvonurile devin tot mai alarmante, zguduitoare: S-a prăbușit “Scala”, “Casata”, “Lido”, blocurile de locuințe
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
soții lor, vor apăra dreptatea cauzei noastre sfinte, cu credința că există o justiție imanentă. Să ia aminte marii dictatori: nimic nu-i etern în lumea asta. Soarta poate ridica pe oricine în slavă, dar îl și poate cufunda în beznă 1. În centrul dezbaterilor Congresului „Grupării Naționale a Femeilor Române”, întrunit pe 28-29 noiembrie 1936 la Chișinău, a stat organizarea luptei femeilor împotriva revizuirii granițelor țării. Președinta Grupării, Alexandrina Cantacuzino, a atras atenția delegatelor venite din toate provinciile asupra faptului
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
soții lor, vor apăra dreptatea cauzei noastre sfinte, cu credința că există o justiție imanentă. Să ia aminte marii dictatori; nimic nu-i etern în lumea aceasta! Soarta poate ridica pe oricine în slavă, dar îl și poate cufunda în beznă!” Preș. Elena C. Meissner Universul, anul LIII, nr. 313, din 12 noiembrie 1936. 52TC "52" De la Congresul „Grupării femeilor române”tc "De la Congresul „Grupării femeilor române”" În zilele de 28, 29 și 30 noiembrie ș1936ț a avut loc la Chișinău
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
romanele Frații Jderi și Neamul Șoimăreștilor; Mitrea Cocor apare și el în a treia ediție. De altfel în acest an continuă să apară și alte reeditări de romane și nuvele: Dulăii de Zaharia Stancu - ediția a 2-a, Scântei în beznă de A.G. Vaida - ediția a 3-a, Bijuterii de familie de Petru Dumitriu - ediția a 3-a - Undeva pe Dunăre de Al. Jar - ediția a 2-a. În rest, câteva romane: Ogoare noi (Aurel Mihale), Valea Fierului (Dragoș Vicol), Pădurea
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
gorun alelei topor străbun! Frunză verde clătinată, n-o veni ea vremea-odată?(.... Mai toate poemele întâiului ciclu Trecute vieți din Țara Moților sunt organizate în jurul acestei concluzii ce se impune: pedepsirea exemplară a celor ce-au ținut lumea moțească în beznă și-n calicie. Substanța unor poeme din primul ciclu, rămâne însă golită de tărie, dacă evocând astăzi trecuta viață a moților, îi adăugăm de pe pozițiile noastre actuale, gesturi profetice, împrumutate (îndeosebi împrumutate din poezia lui Mihai Beniuc). Când în 1938
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
rufelor agățate în spatele casei. Cuvântul „piatră“ avea să fie printre cele dintâi învățate. De la acel copil, desigur, am moștenit teama și dureroasa tentație de a da nume. Acel copil purtat în brațe de femeia cu păr alb care, fugind prin beznă, făcea tot ce-i stătea în putință pentru ca el să nu ghicească. La început izbuti, înainte să ajungă la puntea îngustă, atârnată peste torent, pe care trebuia s-o treacă. Copilul moțăia, cu ochii deschiși, și nu părea surprins. Recunoștea
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
aproape sub ochii noștri, să se edifice într-un imperiu de temut și să se prăbușească într-un vacarm de vieți zdrobite. „Într-o zi, va trebui să spunem adevărul.“ Tăceai, pe jumătate întinsă alături de mine, cu fața întoarsă spre bezna ce se adâncea dincolo de fereastră. Rețeaua plasei pentru țânțari se detașa vizibil pe fundalul negru și cald. Și se vedea din ce în ce mai bine, în mijlocul acelui dreptunghi prăfuit, o ruptură în zigzag: unda de șoc a unuia dintre ultimele obuze făcuse o
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
de copil pătate de ulei și de sânge!“ M-am sculat cu dorința de a-ți încredința aceste reflecții în întreaga lor simplitate deznădăjduită: nu, nu înțeleg nimic din această fiziologie grotescă, pentru că nu e nimic de înțeles. Am traversat bezna camerei, striată de reflexe de flăcări, am venit alături de tine, la fereastră. „Într-o zi va trebui să putem spune adevărul...“ Era să-ți răspund că adevărul epocii noastre era corpul acela tânăr, îmbibat de creme de frumusețe, trupul pe
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
iar complexitatea ucigașă a acestei lumi, încâlceala aceea de războaie, lăcomii, răzbunări, minciuni, se afla în fața unui adevăr care nu mai avea nevoie de argumente. Acel adevăr era atârnat de gestul tău: o mână care trage marginile unei țesături peste bezna ghiftuită de moarte. Am simțit că toate mărturiile pe care le-aș fi putut aduce erau depășite de adevărul acelei clipe smulse nebuniei oamenilor. N-am îndrăznit, oricum nu m-aș fi priceput, să te întreb care era sensul cuvintelor
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
am simțit cumplit de invidios pentru libertatea lui. Noaptea, gelozia asta m-a îmbibat pe de-a-ntregul cu o frică animalică și cu o dorință de supraviețuire pe care nicicând nu mi le-aș fi imaginat posibile înlăuntrul meu. În bezna cabinei, aveam iluzia că, sub valurile ce izbeau de el vaporul se fluidifica el însuși, se topea precum un bloc de gheață. Auzeam apa peste tot - dincolo de coca vasului, pe culoar și deodată, ca un pârâiaș, pe podeaua cabinei! M-
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
și luminate deveneau, în ochii lor, avanpostul Occidentului în fața neliniștitorului infinit al pământurilor barbare care începeau dincolo de Zid. Fiecare dintre gesturile lor se proiecta pe ecranul tenebrelor ce se întindeau la răsărit. Fiecare cuvânt, fiecare surâs trezeau un ecou în bezna aceea imprevizibilă. Fiecare cilindru trunchiat sfida, de pe piedestalul său, tablourile realiste și sculpturile cu forme umane ce erau expuse în emisfera orientală. Invitații se simțeau observați de ochi atenți - geloși, plini de ură sau încântați. Pentru aceste priviri din cealaltă
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
că, în ciuda faptului că ne despărțeam câțiva ani, cunoscusem și eu sfârlezele alea mari și că îndrăgeam mirosul lor și gălăgia pe care o făceau. N-am spus nimic, fiindcă atunci ar fi trebuit să vorbesc despre copilul pierdut în bezna Caucazului. Totuși, pentru prima oară în viață, trecutul ăsta îmi părea ceva ce putea fi mărturisit. Nu știm niciodată unde anume ies din nou la iveală, într-o bună zi, obiectele și gesturile de odinioară, străpungând stratul anilor trăiți. Titirezul
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
întins pe stradă și, în umbra tot mai cuprinzătoare a serii, cele două siluete furișe care, ivindu-se dintr-o ulicioară, s-au apropiat de cadavru, au pus mâna pe prada risipită în praf și s-au făcut nevăzute, în bezna de unde ieșiseră. Ai venit alături de mine și, zărind detaliul care-mi scăpase, ai șoptit zâmbind: „Privește, albumul nostru...“ Era un album mare de fotografii, pe care jefuitorii mortului îl neglijaseră, luând cu ei lampa și îmbrăcămintea. Un album ale cărui
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
de cifre care ne-ar fi putut costa viața. De altfel, am fi murit în pielea acelor soți canadieni, a căror existență ar fi fost autentificată de zâmbitoarea banalitate a unui album de fotografii... Te-ai ridicat. Am simțit, în beznă, un fel de așteptare a unui răspuns. M-am îndreptat la rându-mi, gata să-mi recunosc confuzia: adevărul acela pe care-l evocai se transforma neîncetat, dând naștere unor mici adevăruri tulburi, fugare, tentaculare. Drama masacrelor era pângărită de
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
târziu pentru a mai avea iluzii.“ În cele din urmă, am îndrăznit să ți-o spun. Ți-o spuneam aproape strigând la ureche, încercând să acopăr zgomotul care domnea în avionul ăla dement și-n văzduhul nocturn din jurul lui, în bezna pe care bateriile antiaeriene o sfâșiau în orbitoare fâșii de salve. Avionul evacua rămășițele unui război pe care imperiul îl pierduse sub cerul Sudului. În pântecele aparatului se îngrămădeau cei rămași în viață, răniții, morții înfășurați în saci lungi, din
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
nouă poziție, țipetele răniților creșteau, iar dindărătul morților înfășați ca în niște gogoși de viermi, se auzea scrâșnetul păianjenului metalic. Te țineam pe după umeri, iar buzele mele, rătăcind prin părul tău, îți ardeau obrazul, urechea, cu adevărurile acelea tăiate în bezna irespirabilă a acelui cimitir zburător. Strigam sfârșitul, înfrângerea, inutilitatea vieții noastre irosite, orbirea stupidă a lui Șah, nefericirea popoarelor pe care le târâserăm după noi într-o aventură sinucigașă... Dădeai impresia că mă asculți, apoi, când avionul a început brusc
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
vorbele cântate într-o limbă necunoscută... Știam acum că nu sunt în stare să spun adevărul despre timpul nostru. Nu eram nici martor obiectiv, nici istoric, și mai ales nu eram moralist. Puteam doar să reiau istorisirea întreruptă atunci de beznă, de drumurile care ne așteptau, de noile războaie. Am început să vorbesc, căutând doar să păstrez tonul conversației noastre nocturne de odinioară, amărăciunea senină a cuvintelor în preajma morții. Cuvintele acelea pe care ți le adresam în tăcere au scos iarăși
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
lângă foc, înfășurată în mantaua lui lungă, de călăreț... În timpul nopții, ațipea câteva minute, apoi se ridica pentru a înteți focul. Ducându-se după lemne, mai departe, se întorcea, vedea focul lor și un cerc mișcător de lumină înconjurat de beznă, delimitat de dansul flăcărilor. Și trupul acela adormit, o ființă incredibil de străină, necunoscută, dar care i se părea, nu știa să spună de ce, foarte apropiată. Ridica pe pipăite crengi uscate de pe jos, apoi se întorcea să vadă de foc
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
adormit, o ființă incredibil de străină, necunoscută, dar care i se părea, nu știa să spună de ce, foarte apropiată. Ridica pe pipăite crengi uscate de pe jos, apoi se întorcea să vadă de foc. Uneori, câte o lucire stacojie scânteia în beznă. Era Vulpoiul, care înălța capul și-l căuta, cu ochii lui cu reflexe de flacără. Liniștea era atât de adâncă, încât Nikolai auzea de departe respirația calului, ca niște suspine mici, când amare, când ușurate. Iar când revenea lângă foc
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
arși de aruncătoarele de flăcări, asfixiați de fum. I-au aliniat pe supraviețuitori în piața centrală a fortăreței, în fața soldaților germani, care-i observau cu o curiozitate zeflemisitoare. Combatanții clipeau în lumina puternică a soarelui, după lungile săptămâni petrecute în bezna cazematelor. Uniforma li se transformase într-o crustă de noroi uscat. Bandajele le erau pătate cu pământ și sânge, părul țeapăn lipit de frunte, buzele cojite de sete. S-ar fi spus că erau niște animale abia scoase la lumină
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
era carbonizată - aceeași suprafață neagră ca a zidurilor din cărămizi vitrificate de aruncătoarele de flăcări. Cu mare greutate se ridică într-un cot. Pe chipul acela făcut din piele calcinată și noroi, un ochi străluci, conștient și încă plin de bezna subteranelor. Ofițerul se aplecă pentru a prinde privirea aceea chioară. Pe fața arsă, buzele se mișcară. În loc de scuipat, un cheag de sânge brun se smulse din gura aceea și se strivi de cizmele ofițerului... Atunci ne-am spus, povestea Zurin
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
crestături făcute de un disciplinar. Din zilele acelea păstra imaginea soldatului care, înainte de a se prăbuși, pipăise golul din locul maxilarelor smulse... Noaptea, fu trezit de un strigăt. „Tancurile, acolo, în dreapta!“, urlă vecinul lui, luptându-se cu un coșmar. În beznă, câțiva rânjiră, se auziră câteva oftaturi și iarăși se lăsă tăcerea peste păcănitul șinelor. Era acum sigur că va întâlni viața aceea nouă, în stare să-l facă să uite, chiar acolo, la Dolșanka. În reședința de județ, înainte de a
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
cu bărbații aceia care plecau din nou la război și pe care moartea îi făcea să rămână iremediabil credincioși ibovnicei lor de o noapte. Femeia pe care o întâlnise Pavel era o astfel de ibovnică. „Târfă îngălată!“, șopti el în bezna bucătăriei unde îi făcuse patul prietenul lui, dar înjurătura asta încerca în realitate să impună tăcere unei confuze iertări. Concubina lui îi reamintea, prin însăși infidelitatea ei, de timpul războiului. Ea continua să trăiască în acel timp. „La fel ca
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
trecerii sale, se pomeniră între rapid și un mărfar care abia se târa, de parcă nu se hotăra s-o pornească, zăriră deschizătura unei uși glisante, schimbară pentru prima oară o privire complice, se cățărară înăuntru. Pavel trase ușa, găsi în beznă brațul tinerei. Rămaseră nemișcați, urmărind, din spatele peretelui subțire de lemn, pașii care alergau încoace și-ncolo, chemările, fluierăturile. Niște pași se apropiară, mergând de-a lungul trenului care continua să alunece cu o încetineală chinuitoare, iar un glas strigă, adresându
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
din abajururile de sticlă întunecată s-a răspândit o lumină dulce, de culoarea ceaiului, ventilatoarele s-au însuflețit deasupra meselor. Iar lângă bar au răsunat suspinele magnetofonului: două-trei măsuri dintr-un slow, care s-au topit în clipa următoare în bezna care s-a așternut iarăși. Ziua, prin fereastra circulară, puteam observa aproape tot orașul. Adesea, două grupuri de soldați, rebeli și guvernamentali, înaintau unul spre altul, fără să se vadă, despărțiți de un grup compact de case, și dădeau brusc
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]