7,814 matches
-
Dar nu sunt expresii pe măsura acestui nemernic, a indignării noastre în nici o limbă a pământului. Poate doar propriul său nume care a întrecut în conotații sinistre tot ce a avut omenirea mai hidos până acum. Stalin? Hitler? Pe lângă Ceaușescu? Bieți nevolnici. Dracul în persoană? Atât de diabolic nici chiar el nu este. Ceaușescu? Cel mai detestat, cel mai urât, cel mai îngrozitor cuvânt ivit vreodată în vocabularul popoarelor lumii. El era năpârca. Și lângă el odioasa-i femelă și puii
Tinerii eroi și năpârcile. Iluzii seculare și glorii de o zi [Corola-blog/BlogPost/93185_a_94477]
-
oamenilor de preocupările religioase. „Secularizare” vine de la „seculum”, de la veacul acesta. Omul este foarte legat de cele trecătoare, de cele pământești, de cele seculare. Omul devine tributar banului, trupului, demnităților. Iată cele trei patimi dezordonate care l-au robit pe bietul om de atunci de când a căzut: iubirea de avere, iubirea de plăcere și iubirea de mărire. Toate acestea îl îndepărtează de viața spirituală. Ele sunt și pomenite de Sfântul Apostol Ioan în prima sa epistolă, în care textual le pomenește
Interviu inedit al Asociatiei „Salveaza o inima” cu Mitropolitul Clujului, de Sf. Andrei [Corola-blog/BlogPost/93339_a_94631]
-
se trag, și chiar bine. Cu fiecare guvernare, cu fiecare schimbare de fund pe scaunul ministerial, liniile au avut darul de a arăta cu degetul la ce au făcut predecesorii și, vezi Doamne, ce noroc pe cadrele didactice și pe bieții copii, cu noul domn/doamnă care propune... ce altceva decât o nouă... schimbare! Strategii, strâns uniți în jurul cabinetului ministerial, consilieri de nădejde cu idei mai iuți decât orice ardei bulgăresc, otrăvesc agenta de lucru și-i afectează până la semnătură intențiile
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93446_a_94738]
-
elevația zidurilor bisericilor, cât și în plan arheologic, cercetare sistematică și exhaustivă care să fi ajuns până astăzi la rezultate definitive și incontestabile. Din păcate n-a fost așa. ... era la mijloc un fals, dar tenace complex de inferioritate, de biată țară răsăriteană aflată în calea răutăților și mulțumită să-și apere ce? Prosperitatea materială și dezvoltarea spirituală? Nu. Să-și apere sărăcia și nevoile și neamul. Așadar: o mentalitate fatalistă ce nu i-a împins pe românii medievali la luptă
PROFESORUL SORIN ULLEA, ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEȘTI (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383054_a_384383]
-
școlar, că n-ai venit să dormi la școală! După înviorare ne-a expus “principiile” lui despre școală și învățătură. - Ce vă trebuie școală, mă? De ce veniți voi la școală? Ia spuneți voi, mă, fetelor! Ce vă trebuie vouă învățătură? Bietele fete se uitau la el speriate ca niște șoricei față în față cu un motan. - După ce terminați școala, ce faceți, mă? A continuat “domnul” Dode. Nu-i așa că vă măritați? Deveniți neveste, mame și voi habar nu aveți ce trebuie
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
școala, ce faceți, mă? A continuat “domnul” Dode. Nu-i așa că vă măritați? Deveniți neveste, mame și voi habar nu aveți ce trebuie să facă o nevastă și o mamă. Ia spune tu, mă, ce face mă-ta toată ziua? Biata fetiță, luată prin surprindere, a început să se bâlbâie: - Mama face...ce face...face... - Habar n-ai! Stai jos! Dacă vă jucați toată ziua, nu știți că ea vă face mâncare, vă coase, vă cârpește, vă spală...Acu, dacă tații
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
Dode? - Cum ce faceți? Le-a întrebat contrariat. Luptați și voi! Când “cetatea” e în pericol, toată suflarea luptă! Ce, sunteți trădătoare? Vă dați cu “dușmanul” care învinge? Știți voi ce fac învingătorii femeilor din cetățile învinse? De unde să știe bietele fetițe? Ele ar fi vrut să se joace de-a altceva. Dacă băieții vor să lupte... n-au decât! În acest caz au dorit să se ducă în curtea școlii să joace șotronul ori să sară coarda. Orice, dar nu
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
de povară ai lui Mihalcic-baci, mobila a fost încărcată, au luat cu ei doar atât cât să le încapă în cele două minuscule camere de bloc, restul au lăsat pe la vecini, apoi familia a urmat ștraful bocind ca după dric. Bietul meu prieten era negru de supărare, știa că nu-și poate lua cu sine porumbeii, pentru că oriunde i-ar fi dus, ei tot aici s-ar fi întors, în locul unde au ieșit din găoace. Așa că, ce să facă, în pofida interdicției
ULTIMII ROLLERI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383136_a_384465]
-
ușor rumenit la obraz, și cu o grimasă de dezgust o arătase celuilalt, zicând apoi că el din așa ceva nu mai mănâncă. Crezuse că, iuți din fire, cum îi cunoștea a fi, vor face scandal, că se vor lega de bietul chelner, care nu știa încotro să se mai ațină din pricina comenzilor curgând de peste tot, dar nu. Celălalt oșean se arătase peste măsură de amuzat de cele întâmplate: „Da de când ești tu așe jingaș, mă, Ioa, mă? Că nu te știam
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
nivel diplomatic, chipurile, nu avuseseră altceva mai bun de făcut decât să se lege de un sărman oșean, care ducea o straiță doldora de merinde ortacilor ce lucrau pe un șantier de construcții din apropiere. Îl luaseră la mijloc pe bietul om, împingându-l din unul în celălalt, îi smulseseră straița de pe umăr, împrăștiindu-i cu mare haz merindele pe jos, îi tufliseră micul clop din paie în creștetul capului, poate îi încercaseră cu câțiva ghionți grosimea ciudatei gube mițoase, când
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
se preda. Era o lecție despre țările vecine cu România. Pe vremea mea, țara noastră era vecină și cu Cehoslovacia. Domnul Arsu a întreba-o pe această colegă: - Arată pe hartă țările vecine de la hotarul vestic! Cum se numesc ele? Biata colegă se uită pe hartă ca oaia la televizor, deși numele respectivelor țări erau scrise cu majuscule. Domnul Arsu a încercat să o ajute: -Fii atentă! Vecina noastră de la apus este...Un...ga...ri...a. Nu te uita la mine
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
După câteva secunde a șuierat. - Ia veniți voi, mă, la tablă! Amândoi am îngăimat ca doi tâmpiți. - Cine, noi? - Da, voi! Toți din clasă au izbucnit în hohote de râs. Am ieșit la tablă pleoștiți și foarte smeriți, ca niște bieți școlari cuminți, care nu înțelegeau de ce sunt învinuiți. - Ia spuneți, mă, ce sunteți voi? Tauri, berbeci?... Ce vă uitați la mine ca niște oi capii? Într-adevăr, și eu și Țuțu îl imploram cu priviri de ovine nevinovate, doar-doar îl
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
vârcolaci, monștri, își îngroșa vocea cu fel de fel de onomatopee, adică șuierături de balauri, urlete de vârcolaci, lupi, “mari cât casa”, cucuvele, “mari cât curcanii”, care țipau uite-așa... Râdeau coana preoteasă și copiii din clasă cu lacrimi. Pleoștit, bietul povestitor se miorlăia: - Nu te-ai speriat, coană preoteasă? Hai, sperie-te! - Bine, mă, m-am speriat! Zâmbea dumneaei. Spune mai departe! Mofluz, micul povestitor aducea în poveste huhurezi, urși fioroși, morți vii care se plimbau prin sat, îmbrăcați cu
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
Ne miram de unde știe Dică atâtea basme. Totuși, coana preoteasă, după o schemă pedagogică numai de ea știută, a început să ne cheme pe fiecare la catedră ca să spunem povești, obligându-ne în acest fel să punem la treabă imaginația bieților bunici sau mămici. În ce mă privește pe mine, deși maică-mea, care era foarte ocupată, îmi spusese câteva povești, nu reușisem să le țin minte, darămite să le spun și altora. Când mi-a venit rândul, m-am frământat
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
odată un moș și-o babă, care se certau toată ziua, pentru că moșul era leneș și fricos. Toată vara, moșul nu s-a îngrijit să facă rost de lemne, de ceva vreascuri ori paie pentru foc. Dacă a venit frigul, biata babă a început să tremure, de-i clănțăneau dinții în gură: - Du-te moșule la pădure și adă niște uscături, să facem focul, că murim de frig! - Ei, murim! Ca mâine trece iarna și scoate colțu’ iarba! - Du-te, moșule
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
mine? Mai știi? Am mai auzit eu o poveste când copacii au sărit pe unul cu toporul în mână și l-au făcut zob! Ei, ce te faci? Pe urmă au chemat toate jivinele din pădure, care au sărit pe bietul om și l-au sfâșiat în mii de bucățele. Te pui cu pădurea? Dar am eu o idee deșteaptă”. Și a strigat în gura mare: -Băi, copaci nenorociți! Toporul meu e fermecat. De încercați să mă loviți, vă face numai
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
că întrebarea i-a stârnit râsul până la lacrimi, mai ales că “huhurezul” de sub bănci nu mai înceta cu huhuelile, că s-a speriat moșul de tot! Coana preoteasă nu l-a mai lăsat pe Dică să-și bată joc de bietul moș, l-a trimis la loc, iar pe sperietorii cu pâlniile i-a scos de urechi de unde erau ascunși, i-a făcut de râs în fața clasei și, foarte serioasă, ne-a întrebat: -Bine, mă, copii, dar voi nu cunoașteți poveștile
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
pacoste pentru oamenii din sat. Copiii din cla-să, să se prăpădească de râs spre mulțumirea coanei preotese, care era cu gândul la împletiturile sale, iar Dică, încurajat în povestea lui despre Neghiniță cel rău, plină de urâțenii. Cât se chinuie bieții educatori cu povestiri frumoase ca să modeleze sufletele copiilor, să le înalțe mai aproape de Domnul și vine Dică sau altcineva ca el cu o poveste urâtă, care se lipește de micile suflete ca un clei mâzgos, greu de curățat cu alte
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
Obiceiuri străvechi au interzis Ascultând venetici care au zis Că îi lezează în amorul propriu, Pentru ei asta este impropriu. Ti-au interzis eroi ai culturii, Suferinzii beciurilor nomenclaturii... Te-au furat lăsându-te in sărăcie Te-au distrus ,,O BIATĂ ROMÂNIE,,! Astăzi vreau ca poporul tău, Să se trezească din acest hău Să reîntregească hotarele tale Cu mândrie să porți înscrisuri legale... Să se facă curățenie în țară, Legea să se respecte ca afară... Limba noastră strămoșească Să o vorbim
DRAGĂ ROMÂNIE de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383207_a_384536]
-
la poartă, întrecându-se cu urăturile. Eu...ce era să fac? Alergam ade acolo-acolo să prind o poartă liberă. Văzând că nu mai prind, după ce termina cu uratul o ceată, hop și eu cu „unu, unu!” De n-apuca biata gospodină să intre în casă. Venea la mine. -Tu de unde apăruși, mă țâcă? Singurel, singurel? Și mă mângâia pe obraji : -Așteaptă puiul mamii, că-ți aduc și ție un bolindete! Ce fericire! Traista începea să prindă formă. Însă, la o
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
de puținii bolindeți, lăsându-mi doar unu, și se ridică, dispărând în întuneric. Am început iar să plâng cu disperare, deznădăjduit: -Păi așa...când mai umplu traista? Hâââ! Eram dezorientat. Casa era aproape. Privind fereastra luminată, mi-o închipuiam pe biata mamă plângând. Normal, trebuia să intru în casă, mai ales că era aproape. Dara, poți intra cu un singur bolindete? Încăpățânarea din mine răbufni iar : -Ce, crede el că am să mă las? Și, fără să ascult sfatul înțelept al
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
gospodină care a ieșit cu un bolindete, se miră : -Singur, mă, țicușor, la ora asta? Du-te acasă, puiule, că plânge mă-ta după tine! -Da’ de unde știi tu că plânge? întrebai eu obraznic. -Știu eu, mă! Știu eu! Insistă biata femeie. Am plecat de la poartă puțin cam îndoit, nehotărât: chiar plânge mama? Atunci... să mă duc acasă! Ba, nu mă duc! De unde știe ea? Și nici traista nu s-a umplut! Așa că...am continuat cu colindatul. La altă poartă a
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
se mai auzea în depărtare câte un „bună ziua la Ajun!” Era limpede că mă rătăcisem și nimeni nu apărea să mă ajute. De data asta, blânda zână a Nevoii mi-a întors spatele. I se făcuse lehamite de mine. Dar bietul meu înger păzitor, căruia îi dădusem mult de lucru în noaptea asta, reuși să se descurce. Pe ulița unde eram și plângeam, el îi îndrumă pașii unui om bun la suflet. Era un tătic grijuliu care își întovărășea copiii (doi
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
La un moment dat, tatăl copiilor spuse : -Gata, copii! E târziu! Să mergem acasă! -Ba nu! Ba nu! începură să protesteze băieții. Da’ ce, n-am umplut traista! -Uite! Și traista Lisandrei e goală! Observă unul din băieți. Se uită bietul om la traista fetei și spuse mirat : -Mă, Lisandro, tu ai pierdut bolindeții pe drum? -Nu, tăticule! Spuse Lisandra candid. Nu se umple traista! Omul oftă înciudat : -Bine, mă! Mai colindăm puțin și mergem acasă, că e târziu! Iar începură
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
ce mai e? De la cine l-ai luat? Las’că știu eu! Aha! Te plimbi cu plodul ei și acum, la miezul nopții vrei să te duci la ea. Cine-mi ești!... -Stai, mă, femeie, să-ți spun povestea! Încercă bietul om s-o potolească. -Ce să-mi spui? Mă crezi proastă? Ce eu nu văd? Țăcănea în prostia ei, nebuna. Noroc că au sărit băieții : -L-am găsit pe drum, mamă! S-a rătăcit! Dar a făcut pe el și pute
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]