2,371 matches
-
de înfiorător, dacă istoricii nu s-ar ocupa în special de evenimentele pline de grozăvii și n-ar trece atât de repede peste perioadele de liniște, "când și așa nu s-a întâmplat mare lucru de consemnat". O asemenea perioadă binecuvântată a avut loc și în viața republicilor surori între anii 2083 și 2089, după calendarul vandan vechi, respectiv 3827 3833, după calendarul vündün nou. A fost perioada când cele două state și-au schimbat și denumirile oficiale: în anul 2081
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
înainte de Christos. (Să vedem ce popor se poate lăuda cu așa ceva! Nimeni! Bineînțeles că nimeni!) Păi, nici n-ar fi fost nevoie de atâta strădanie a arheologilor pentru a se vedea limpede că leagănul civilizației mondiale se află pe teritoriul binecuvântat al Republicii Umaniste Vandana: nu se face vorbire în genialele legende, balade și cântece culese cu sârg de la bătrâni (seniori) despre toate artefactele scoase la iveală de către IUIN (Institutul Umanist de Istorie Națională)? Mărturiile materiale nu fac decât să întărească
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
un onorant loc șapte mondial! 3 Cu trei voturi la unu. Cele trei voturi pentru au fost de a lăsa lucrurile să curgă normal, adică una dintre cele două grupări rămase să o nimicească pe cealaltă și, astfel, o pace binecuvântată să se aștearnă peste o Republică Vandana Reunificată. Însă acel unic vot contra a considerat că o Republică Vandana Reunificată ar fi prea puternică. Și, cum o știe toată lumea, acel vot contra provenea de la Marea Spraputere, așa că Republica Vandana Reunificată
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
Unde bugetul pentru apărare a ajuns la 87% din PIB, după cum reiese din referatul secret al serviciilor din Honduras, singura țară care a păstrat un oficiu diplomatic în Republica Umanistă Vandana. 60 Echivalentul gradului generalissim. Adică mareșal șef. 61 Capitala binecuvântată a Republicii Umaniste Vandana. 62 Proiectul acesta n-a mai fost realizat, așa că gardul cu sârmă electrificată ce se întinde pe toți cei trei sute optzeci și șapte kilometri, lăsând libere doar cele trei treceri dintr-o țară în cealaltă un
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
cu întrebarea " Cine sunt eu?". Abia cînd afli răspunsul se cheamă că ai atins împlinirea: Eu sunt. Mulțumesc anticipat tuturor eventualilor cititori care mă întîlnesc, la sufletele cărora mă străduiesc să ajung, curgînd liber ca un rîu cristalin spre liniștea binecuvîntată a unui lac. Cunoașterea poate fi asemănată unui lac adînc și strălucitor din apropierea unui pisc (Muntele Meru) ce pare că urcă pînă la Cer. Sau cu un om, cu un copil, căci "am scris în voi întreaga cunoaștere", spune Domnul
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
la care istoria va supune orice neam. Va fi o vreme a secerișului, când se va alege grâul de neghină. Dacă se va hotărî că nu am fost vrednici de moștenirea lăsată de Dumnezeu, ne va fi luat acest ogor binecuvântat și dat altor popoare care să-l trudească spre slava Sa. Căci Providența acționează nu doar prin forțele naturii, ci și prin popoare (geografia și istoria fiind lucrările Lui). Ca stat, am făcut niște opțiuni politico strategice în ultima perioadă
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
nu doar în corespondență, ci în armonie, interacțiunile lor nu pot fi ignorate și nu e nevoie de adaosuri din afară. Acest loc geometric este, cum spuneam, ortodoxia lor. Vorbim deci despre trei ortodoxii într-una singură. Ei bine, acest binecuvîntat tărîm de întîlnire a celor trei religii și tradiții religioase l-am intitulat "tărîmul celor trei Amin". Desigur, ipoteza mea are nevoie de un studiu mai vast, chiar dacă ar reuși probabil să supere pe toată lumea, deși nu este vorba despre
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
adevărata cunoaștere nu se dobîndeș-te nicăieri decît după moarte. Să ne bucurăm așadar în tihna unității noastre redescoperite, în pacea sa deplină, întru realitatea vie, eternă a Ființei, în care să petrecem eon de eon, în bucuria desăvîrșită și înfiorarea binecuvîntată a dragostei absolute. Căci acolo unde nu e unitate e anarhie. Suntem aici pentru a ne reaminti că Cerul și pămîntul sunt guvernate de aceeași Lege supremă, că esența lor intimă este unitatea. Tat twam asi (asta ești), ne spun
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
Iubirea este, În cele din urmă, binecuvîntată de Creatorul universal, rege al sorilor și stelelor, al Demonilor și al Zeilor, al Domniilor eteree, ce au În stăpînire lăcașuri fericite, netulburate de vînt, În Elizeu, dincolo de pustiul Înstelat al cerului 8. „Binecuvîntata” și „măreața Republică” a eonilor, un fel de Pleromă formată În jurul unui Dumnezeu necunoscut, se manifestă printr-un glas anonim, Încuviințînd Înlăturarea despoticului Jupiter. SÎnt evidente analogiile dintre mitul creat de Shelley și mitul gnostic. În ambele cazuri, un tiran
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
nume (2); Ovidiu (2); Popescu (2); prezență (2); renume (2); tată (2); unic (2); viață (2); accent; Adi; adresă; Alex; Alice; amintire; amprentă; amuzant; Anca; anonim; apartenență; Ariadna; Arion; artă; aspru; atrăgător; atribut; Aurel; aurora; bază; băiat; de bărbat; BIA; binecuvîntat; buletin; bun; bune; de capră; Carmen; carte de vizită; călduri; căsnicie; Cătălina; centralizare; chemare; CNP; colectiv; conexiune; conștiință; continuitate; cool; corespondent; Cosmin; cu; a cunoaște; cunoștințe; curiozitate; Dani; dat; delimitare; demn; denumiri; denumite; destin; distincție; diversitate; Dorina; drag; Dumitru; egalitate
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
purtării abuzive a unui primar: „Vă rog să binevoiți să-l faceți pe primar să înțeleagă că puterea sa în comună are oarecare margini, că trebuie să achite retribuția votată de comună învățătorului, și că nu poate sechestra făr-un motiv binecuvântat averea unui om, care nu datorește nimic fiscului, nici nu e urmărit pentru vreo datorie”. În lupta cu reaua voință, ignoranța, abuzul în haine civice Eminescu n-a obosit niciodată. Și n-a pierdut nici un prilej să denunțe „relele” care
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
Cioran probabil că se simte uneori locuit de Dumnezeu. Cum se întâmplă și în cazul evreilor, binecuvântarea nu exclude blestemul. Iată: „Să fii locuit de Dumnezeu Ă antipodul blestemului. Și totuși, evreii au reușit acest paradox de a fi deopotrivă binecuvântați și blestemați” (I, 291). Cât îl privește pe Cioran, el mărturisește că ar putea eventual să aibă „raporturi adevărate cu Ființa; cu ființele însă niciodată” (I, 15). Or, aceste raporturi înseamnă deopotrivă binecuvântare și blestem. Totuși, sunt momente în care
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
în fiecare clipă. Dați-mi un alt eu!” (II, 179). Dar dincolo de fatalitatea aceasta alienantă, care provoacă strigătul disperat al nevoii de a fi altul, de reținut fascinația predestinării. Cioran e atras de tot ce înseamnă eșec, ratare, neîmplinire, nenoroc. „Binecuvântate fie eșecurile! Le datorez tot ce știu” (II, 122), spune la un moment dat. Sau: „Nu mă poate interesa o ființă asupra căreia nu apasă o anume fatalitate” (I, 225). Cum s-a ajuns aici? Nu cumva predestinarea e numai
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
-le, dumneata ești oleacă mai bătrîn... ce naiba... în loc să... Asta e bătaie de joc...! Costache: Domnu' gropar, băiatul a băut ceva mai mult și... (dinspre gardul cimitirului, intră preotul... cu dascălul aferent) Octav: Avem și popă! Și dascăl... și cădelniță...! Părinte, binecuvîntați..., nu așa se spune groparule?, v-am ruga să slujiți un parastas... avem băuturică... mîncărică... colivă... lumînări... Preotul: Cum să nu, fiule..., asta-i datoria noastră... Cine-i răposatul? Octav: Un prieten de-al meu, părinte... Un fost prieten... Preotul
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
temi, căci e curat peste tot pământul. Dar până la cântatul cucoșilor e mare groază; atunci necurățeniile umblă, sunt ceasurile lor..."262 Fie că este așezat la temeliile caselor, pentru statornicie, sau vestește timpul diurn sau nocturn, cocoșul este o pasăre binecuvântată, sfințind așezările omenești: Cucoșul este blagoslovit de Domnul Christos. De nu era cucoșul, nici Domnul Christos n-ar fi înviat. Cucoșul e la casă ca un ceasornic; așa are talent de la Dumnezeu, că știe când e miezul nopții. Zice că
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
erau bine puse la punct. Despre viața tatălui său în închisoare, regizorul Mărgineanu nu știe prea multe deoarece tatăl său nu a povestit familiei foarte multe despre această perioadă a vieții sale. În schimb regizorul Nicolae Margineanu a ecranizat filmul “Binecuvântată fii, închisoare “ după cartea cu același nume scrisă de Nicole Valery Grossu. Și tatăl meu mai târziu se va abține să vorbească despre viața din închisoare pentru a uita el și pentru a ne proteja pe noi. Tatăl meu a
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
fiecare seară, după numărătoare, câte trei din fiecare brigadă eram bătuți de milițienii din pază. Pentru norma neîndeplinită”. Scriitorul Sergiu Grossu, căsătorit cu nepoata a lui Iuliu Maniu, Nicole - Valery, ea însăși fostă deținut politic și care a scris cartea “Binecuvântată fii, închisoare”, povestește: “ Lucram la stuf, la închisoarea Periprava. Ne sculau dimineața, la 7, și ne duceau la stuf pe brațul Chilia. Stuful se recolta mai ales iarna, când bălțile Dunării erau înghețate. Intr-un an, ne-au dus la
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
că arta este bună numai atunci când eliberează omul din fiară... iar părintele Arsenie Papacioc spune că arta ca și credința înseamnă armonie și ele trebuie să meargă mână în mână. Cei doi părinți și-au închinat viața acestor idei. Filmul “Binecuvântată fii, închisoare “ Un exemplu strălucit al cugetărilor celor doi părinți o constituie ecranizarea filmului “Binecuvântată fii, închisoare “ după cartea cu același nume scrisă de Nicole Valery Grossu. Filmul a fost ecranizat de regizorul Nicolae Margineanu, fiul profesorului Mărgineanu, arestat la
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
că arta ca și credința înseamnă armonie și ele trebuie să meargă mână în mână. Cei doi părinți și-au închinat viața acestor idei. Filmul “Binecuvântată fii, închisoare “ Un exemplu strălucit al cugetărilor celor doi părinți o constituie ecranizarea filmului “Binecuvântată fii, închisoare “ după cartea cu același nume scrisă de Nicole Valery Grossu. Filmul a fost ecranizat de regizorul Nicolae Margineanu, fiul profesorului Mărgineanu, arestat la Cluj în 1948. Romanul „Binecuvântată fii, închisoare”, cu un titlu împrumutat de la Alexandr Soljenițîn, al
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
strălucit al cugetărilor celor doi părinți o constituie ecranizarea filmului “Binecuvântată fii, închisoare “ după cartea cu același nume scrisă de Nicole Valery Grossu. Filmul a fost ecranizat de regizorul Nicolae Margineanu, fiul profesorului Mărgineanu, arestat la Cluj în 1948. Romanul „Binecuvântată fii, închisoare”, cu un titlu împrumutat de la Alexandr Soljenițîn, al Nicoletei Valeria Bruteanu (Nicole Valery Grossu), nepoata lui Iuliu Maniu, a apărut în anul 1976 la editura pariziana Plon, a fost retipărit în 1977, 1978, 1983 și tradus în limbile
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
și Nicole Grossu, că cel mai important lucru care trebuie să ni se întâmple pe pământ este să ne întărim credința și relația cu Dumnezeu... In suferință poți să trădezi, poți să mori, sau poți să-l găsești pe Dumnezeu. Binecuvîntată fii, închisoare este un film profound spiritual și-i mulțumesc Nicoletei Grossu pentru că a scris cartea. ..”. Iar regizorul Nicolae Margineanu apreciează că: Dacă pentru majoritatea celor care și-au scris memoriile, închisoarea este dominată de ură, descrierile predominând în schingiuiri
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
profound spiritual și-i mulțumesc Nicoletei Grossu pentru că a scris cartea. ..”. Iar regizorul Nicolae Margineanu apreciează că: Dacă pentru majoritatea celor care și-au scris memoriile, închisoarea este dominată de ură, descrierile predominând în schingiuiri, torturi, umilințe, dimpotrivă, în cartea Binecuvântată fii, închisoare, suferința exorcizează răul, întărește spiritul și face bunătatea și solidaritatea posibile..” In același spirit al cinstirii martirilor închisorilor comuniste, pentru martirii cumplitei închisori de la Aiud se înalță mausoleul celor 7 cruci, ridicat prin contribuția celor “care au rămas
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
care unii înalță piramide, iar alții se visează prinți sau cerșetori. Este un volum luminos, cu un aer de puritate, în care plutesc petalele roz ca niște pleoape roase de iluzii, în care nuferii sunt ai lacrimii, suferința luminoasă, melancolia binecuvântată; până și moartea este o bucurie, în contextul orașului sufocat de civilizație în care lucrurile devin organice și mor. Poetul rămâne în ipostaza copilului cu aripi roșii de mătase, sau copilul celui din urmă amurg la care rănile fumegă lumină
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
am îndrăznit să-ntrec în rotunjime/ Izvoarele credinței din vechime" sau: " Pentru odoare, din uleiuri scoși,/ Pe crucea geamurilor zac Hristoși" sau iată-l barbizând: Și cinstea mi-o păstrează fără pată/ Alunecând suav printre supuși/ O, fie-i mâna binecuvântată/ În liniștea curatului Albuș." O stare de euforie, de răsfrângere în bucurii și elan este redată plastic prin luminile strălucitoare ale cristalului: "O, azi sunt bucuros ca un cristal/ Fără cusur mi-s hainele de înger./ Mi-e fiecare nastur
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
unii înalță piramide, iar alții se visează prinți sau cerșetori. Este un volum luminos, învăluit într-un aer de puritate în care plutesc petalele roz ca niște pleoape roase de iluzii, în care nuferii sunt ai lacrimii, suferință luminoasă, melancolia binecuvântată; până și moartea este o bucurie în contextul orașului sufocat de civilizație în care lucrurile devin organice și mor. Poetul rămâne în ipostaza copilului cu aripi roșii de mătase, sau copilul celui din urmă amurg, la care rănile fumegă lumină
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]