2,274 matches
-
fi o revistă de obiective informații și critică bucovineană” și că își va „ face un titlu de glorie din a releva tot ce este talent necunoscut.” Luând tinerețea drept un păcat îi releva și meritele: credința în propriile puteri. „Dacă biruința se măsoară cu stăruința, iar talentul printr-o încredere de mari realizări, atunci, sub aceste auspicii, speranțele noastre nu pot fi decât de bun augur” - se îmbărbăta inițiatorul publicației. Din programul revistei cităm: „Din nevoia de a închina începătorilor o
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
doua expresie în paranteză. Cred că poetul ar trebui îndemnat să scrie o a treia versiune care să înglobeze tot ce-i bun în primele două și să elimine zgura". O prefăcută observație estetică aflăm în documentul menționat, unde Prima biruință a lui Ion Jipa "este lucrarea grăbită a unui om de talent. Foarte puternică, cu înclinații naturaliste, are un final înghesuit. Refăcută, în parte, va fi o bucată bună. E vorba de sabotajul la o fabrică de lăzi de muniții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
bucurau! Dar bucuria a fost deșartă. Ca toate bucuriile lor". Finalul discursului este apoteotic: "Fie ca peste zeci și sute de ani cititorii să regăsească în operele noastre suflul cuceritor al erei pe care o trăim, romantismul, idealurile, nădejdile și biruințele noastre, ale oamenilor care, sub conducerea încercatului nostru partid, clădim socialismul în vechea și bogata noastră țară". Radu Boureanu se plînge că asupra unui fragment din poemul Satul fără dragoste, publicat în "Viața românească", cei competenți, criticii și redactorii revistei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
frază memorabilă: „Nu sunt vremile sub cârma omului, ci bietul om sub vremi.“ În fața turcilor Raporturile cu turcii reprezintă un important capitol de istorie, dar și de mitologie românească. Imaginea mitologică este a unei lupte neîntrerupte și a unor strălucite biruințe obținute de micile țări române Împotriva unui imens imperiu. Românii și-au salvat astfel ființa națională, apărând totodată Europa creștină. Realitatea istorică este Însă — ca Întotdeauna — mai complexă și, În bună măsură, diferită. Turcii Își Încep expansiunea În Balcani pe la mijlocul
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
dintre ceilalți nu și-au făcut datoria. Dragii mei camarazi de arme, Știu eu că nimănui nu-i pare rău după ce-a lăsat în urmă, casă curată și nevastă harnică, căci cel ce se va întoarce cu vrednicie, după biruință, va avea o bucurie însutită; știu că n-am nevoie să vă spun cuvinte de îmbărbătare, căci bărbăția e scrisă pe fețele voastre, și avântul cu care ați răspuns la semnalul de chemare arată că știți pentru ce-ați venit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
se... Venea infectând somnu seninului maior Și cum dormea supt cortu-i ca un copil ușor, Avu un vis de groază, de sânge și venin Sfărmând duioasa pace din somnu lui senin Toți ofițerii vrednici, băieții lui cu care Pe câmpii biruinții alăturea luptase Cu toții se trezise și se înfățișase... Erau spectrali și tragici cu fețele în doliu Și fiecare-n spate purta un lung lințoliu Cu toți pe cel mai mare așa-l împresurară Și câte-un gest lugubru cu toți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
totdeauna când află că totuși... o femee l-a iubit... Dacă știa mai devreme... Așa acuma și cea din urmă nădejde e pierdută... La urmă, un muzicant orb cântă cântece de vitejie și de dragoste la hotarul țării după lupte, biruinți și dobânzi... Bogdan e trist tovarășul lui robit de dragoste... Al treilea, calul are o dragoste pentru cal, și-i cântă un fel de imn de slavă... Apologia calului... Și dragosti are în orice clipă, în orice loc, ca fluturul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
otomanilor trimisul lui Alah pe pământ domnul Domnilor Lumii stăpân al tidvelor omenești. Mai-marele Credincioșilor și Necredincioșilor. Regele Regilor Împărat al Răsăritului și Apusului Împărat plin de putere a șahhacilor Prinț și Domn al preafericitei constelații Voevod măreț Sigiliu al Biruinței Adăpost al tuturor noroadelor lumii Umbră a Puternicului împărțitor al tihnei pe pământ. "Făgăduința a Tot Puternicului e Adevărul" La Stambul casele binecredincioșilor osmanlii erau roșii și galbene; Moscheile și monumentele publice, albe. Casele armenilor cenușii-deschis. Ale grecilor cenușii-închis. Ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
1444 (începutul anului) Regele Vladislav la Veneția pacea. Cade în bătălia dela Varna. Huniade regent Pierde o bătălie în 1448 Belgrad 1456. În acelaș an, moare. George Castrioto, poreclit Scanderbeg prinț în 1450 Croia capitala Albaniei Castrioto are o mare biruință asupra Otomanilor care venise asupra țării și Iza-Pașa și cu un pretendent Hamza (1457). 1461 Pace cu Turcii moare 1467 lăsând pe fiul său protecției Veneției Ațâțat și sprijinit într-una de Papa și de Veneția. Dintre vitejii Albanezi, Venețienii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
eu sunt bine, a clămpănit el. Eu cred că avem să mai trăim vreo douăzeci de ani. Ce zici? Știu eu? am zis eu cu același zâmbet și fără nici o milă. El s-a dus înainte cu aceiași credință a biruinții, pe care a avut-o totdeauna. * La ora 11 în fața berăriei "Trocadero", așteptam un autobuz, când mă interpelează d. Nichifor Crainic. Am stat de vorbă o oră, în care mi-a comunicat o serie de puncte de vedere privind literatura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
vase și au trebuit să se retragă. Parcă ar fi fost ceva definitiv și extraordinar. Am spus zâmbind (nu eram deloc binedispus) că eu aș fi de părere să așteptăm veștile de a-doua-zi. A-doua-zi vești catastrofale de altă natură: mare biruință navală a aliaților în Marea Nordului. Ieri, m-am liniștit, căci încă nu e nimic definitiv: Germanii continuă operațiile în Norvegia; Norvegienii rezistă; lupta navală continuă; d. Churchil a declarat că flota germană nu se va mai întoarce la baza ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pururi înoit Al groaznicei furtuni Care mugește-n piscuri Ori sparge tunete-n prăpăstii, Genunea pe genune chemând, Ca glasul străjilor pe metereze În nopțile de spaimă. Acolo dragoste și ură Sunt deopotrivă fără de măsură. Participare efectivă la 1918, la biruința republicii tinere sovietice împotriva intervenționiștilor. Conducător al armatei revoluționare, constructor practic cu Lenin al primului stat socialist din lume, Stalin e un continuator al marxism-leninismului, îmbogățind cu descoperiri importante marx.-len. În lucrările lui Stalin, leninismul e ridicat pe o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
așa, se poate spune că, încă de copil, viitorul domn a luat parte și a fost martorul unei campanii de lungă durată, purtată după o concepție strategică pe care românii și-au făurit-o în urma unei experiențe de secole. După biruința de la Crasna, Bogdan încearcă să se împace cu polonii. Voievodul voia, prin recunoașterea sa de către poloni, să-și asigure liniștea la hotarul de nord al țării și în același timp să pună capăt oricăror încercări pe care pretendenții la Scaunul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Ienicerul sârb, Constantin de Ostrovița, scria că Mahomed al II-lea avea să declare la sfârșitul campaniei din 1462 că „Atâta vreme cât Chilia și Cetatea Albă dețin și le stăpânesc românii, iar ungurii Belgradul sârbesc, noi nu vom putea avea nici o biruință”. Traducătorul a pus în notă „la 1462 muntenii stăpâneau Chilia și Moldovenii Cetatea Albă”. O interpretare care nu se baza pe nimic. P. P. Panaitescu reproduce din Historia Turcorum, din secolul al XV-lea, știrea potrivit căreia Ștefan cel Mare
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de acord că biruitor a fost Ștefan, dar numai în urma unui șiretlic. Dintre istoricii români, I. Ursu s-a îndoit de rezultatul bătăliei: „După patru ceasuri de măcel îngrozitor lupta a încetat fără să se fi declarat într-o parte biruința, ceea ce transpiră și din cronicile noastre care afirmă numai că „mare mulțime dintr-înșii fură omorâți”. Însuși craiul fu săgetat atunci în luptă și astfel rușinați se întoarseră pe altă cale mai scurtă. Amândouă armatele obosite și decimate de măcelul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
solilor, pe soli îi trase în țepi, afară de unul, pe care cu nasul tăiat, îl trimise la Manyak să-i dea de veste.” În Letopisețele Putna I și Putna II, incursiunea tătarilor are loc în 1470 și se încheie cu biruința domnului român în bătălia de la Lipinți (Lipnic), din 20 august. Tătarii au fost urmăriți și li s-a luat toată prada. Grigore Ureche, deși cunoștea cuprinsul cronicilor polone, consemnează data luptei de la Lipinți, așa cum apare ea în letopisețele moldovenești, adică
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
10.000 de robi; a doua hoardă a ajuns până la Trembowla, unde a fost întâmpinată și respinsă de oastea regală; a treia coloană care se întorcea din Polonia a pătruns în Moldova. Au avut loc trei ciocniri și, până la urmă, biruința a fost a lui Ștefan cel Mare, care a reușit să le provoace mari pierderi tătarilor și să le ia tot „pleanul”, cum scrie Ureche. Cronica rusească Ipatievskaja letopis face o descriere aproape aidoma cu aceea a lui Dlugosz, fapt
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
tactica adoptată de Ștefan a fost determinantă în obținerea victoriei. „Pe caii turcilor și chiar pe turci îi chinuia foamea, pentru că Ștefan dete flăcărilor toată partea Moldovei pe unde aveau să treacă turcii. Și această împrejurare a fost hotărâtoare pentru biruință”. Scrisoarea de la Turda, un document de asemenea contemporan evenimentelor, subliniază faptul că în urma pustiirii locurilor, pe unde trebuia să treacă oastea otomană, turcii și caii lor au suferit de foame. Înaintarea lui Suleiman spre Vaslui s-a făcut cu mare
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
aceia care se împrăștiau. Oricât de mult s-a străduit și oricât de multe sforțări a depus, el nu a putut totuși să-și închege și să-și rânduiască alaiul.” În 10 ianuarie 1475, Ștefan cel Mare a obținut o biruință extraordinară. La Veneția ajungea vestea că au pierit 40.000 de turci, iar 4.000 au fost făcuți prizonieri. În Cronica lui Unrest se menționează 100.000 de morți, o exagerare. Turcii n-au mai fost în stare să se
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
luară la fugă și se îndreptară spre Dunăre, fură tăiați de moldoveni, care aveau cai mai buni, sau fură luați de valuri și înecați”. Istoricii români, în frunte cu generalul R. Rosetti, au considerat că Ștefan a obținut o mare biruință la Vaslui, care s-a continuat cu urmărirea turcilor până la Dunăre. Ferdinand Lot s-a îndoit de această victorie categorică, adăugând: „Dar cu condiția însă ca urmărirea înverșunată să nu intre, ca în 1476, în folclorul istoriei militare”. Istoricul francez
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
nevoie de banii voștri, ci de viețile voastre.” Dlugosz scria că pe prinșii turci „afară de cei mai de frunte, îi înțeapă. Leșurile celor uciși le arse; se mai văd și acum câteva grămezi de oase, mărturia de veci a unei biruințe așa de însemnate.” Peste o sută de ani, solul Maciej Strykowski, care trecea prin Moldova, scria că Ștefan „A poruncit ca să se ardă leșurile celor căzuți, de pe urma cărora încă și azi se văd oase și grămezi mari și înalte, pe
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
știm care au fost pierderile moldovenilor. În pomelnicul de la Mănăstirea Bistrița sunt menționate 13 nume ale boierilor: „Acești pani au murit în război cu agarenii”. Trei dintre ei făceau parte din Sfatul Domnesc.” „Nu s-a îngâmfat Ștefan în urma acestei biruințe, scrie Dlugosz, ci a postit 40 de zile cu apă și cu pâine. Și a dat poruncă în țara întreagă să nu cuteze cineva să-i atribuie lui acea biruință, ci numai lui Dumnezeu, cu toate că știau toți că învingerea din
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
din Sfatul Domnesc.” „Nu s-a îngâmfat Ștefan în urma acestei biruințe, scrie Dlugosz, ci a postit 40 de zile cu apă și cu pâine. Și a dat poruncă în țara întreagă să nu cuteze cineva să-i atribuie lui acea biruință, ci numai lui Dumnezeu, cu toate că știau toți că învingerea din ziua aceea numai lui i se datorește.” În Letopisețul lui Ștefan cel Mare se însemna pe scurt: „În anul 6983 [1475] ianuarie 10, marți, a fost război la Vaslui cu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pe unul l-a lăsat viu, pe fiul lui Sac-pașa. Și steagurile lor împreună cu schiptrele cele mari au fost luate, mai mult de 40 de schiptre. Iar Ștefan voievod s-a întors cu toți oștenii săi ca un purtător de biruință în cetatea sa de scaun a Sucevei. Și i-au ieșit în întâmpinare mitropolitul și preoții purtând în mâini Sfânta Evanghelie și slujind și lăudând pe Dumnezeu pentru darul de la Cel Preaînalt și binecuvântând pe țar: „Să trăiască țarul”. În
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Letopiseț, se mai spune că „a fost atunci bucurie între oameni și la toți domnii dimprejur”, realitate surprinsă și de scrisoarea din Buda, în care se scrie: „Niciodată un comandant n-a fost în așa chip înfrânt”. În Polonia, vestea biruinței lui Ștefan a fost primită cu mare bucurie, ceea ce îl face pe regele Cazimir să dorească și mai mult ca un asemenea principe, ca Ștefan, să-i recunoască suzeranitatea. Starea de spirit de la curtea regelui ne este cunoscută din cronica
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]