10,418 matches
-
spune poeta, ”numai noi, amândoi”, să ”mă chemi...”... ”flăcări de suflet” în ”visul tău”...,”alăturându-ne-n cuvântul ”amândoi”, iară și iară ”gânduri” în ” meandre de visare”, ”cu sufletul ascuns prin frunze arămii”, poeta-și strigă oful și cu vocea blândă-i spune..., ”te-aștept, iubire!”. Nu numai noi chemăm și așteptăm iubirea, știm bine că și ea ne cheamă: Chemarea iubirii ne-nvăluie-n noapte, Ne-nalță spre ceruri, ne duce-n uitare, Cu freamăt de buze, în râuri de șoapte, Ne
CHEMAREA STIGĂTULUI... UN CALISTRAT HOGAȘ CU NICOLAE LABIȘ DE MÂNĂ PE VALEA ȘASEI... de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382408_a_383737]
-
Mi-ai dat tot ce puteai să dai Copilului de altădată! Făcut-ai mângâierea pat, Corpului meu fără cusur Și pernă pentru gând bogat, Dragostea celor din-mprejur! Mi-ai dat doar zâmbet de Hristoși Și îngeri să mă ocrotească, Blânzi, iubitori, cei mai frumoși Părinți din lumea pământească! Mai lasă-mă să mă alint, Să uit că astăzi am fost tristă, Să zbor la tine, să mă mint, Să cred că raiul mai există! O clipă să fiu răsfățată De
COPILĂRIA MEA de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382426_a_383755]
-
Ei nu pot sta-n picioare la dreapta judecată./ Cu cei cinstiți nu-i afli alături niciodată/.../ Căci Domnul știe bine cărarea orișicui - / Pe drept îl ocrotește; cel rău era și nu-i”. Regele se cuvine să fie înțelept și blând; judecătorul - învățat; ambii să-l slujească ne-ncetat pe Domnul, și cinstire Fiului să dea. Invocația mistică, implorarea divinității, de strictă pioșenie, are drept corolar credința: „Mă culc și-adorm pacific și senin,/ Căci Domnul e tăria casei mele”. Alteori parcă
POEZIA CA INSPIRAŢIE DIVINĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382432_a_383761]
-
a răpit? Nu, nu pot să cred că a fost atât de crud. Să încerc ușa cea roșie. (Bate la ușă. Ușa se deschide și se arată în spatele ușii o țigancă bătrână.) X: Am greșit. Mereu greșesc. Căutam un înger blând. Mă scuzați. Bătrâna țigancă: Ai găsit ceea ce căutai. Eu rezolv toate problemele. Scoate din buzunarul fustei un glob.) Atinge acest glob! Prin atingere el se va roti și îți va spune ceea ce cauți. X: Iarăși rotație? Nu vreau! Femeia cu
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
Acasa > Literatura > Copii > ÎNCEPE ȘCOALA Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 2081 din 11 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului ÎNCEPE ȘCOALA Sosesc la școală și copiii În luna când sosește toamna, Cu fața blândă și frumoasă I-așteaptă zâmbitoare doamna. Ei o salută-n fața ușii Și îi dau flori cu bucurie, Ea tandră îi îmbrățișează Și că sunt bine vrea să știe. Câte o frunză se desprinde, Cocorii pleacă-n lungi convoaie, Iar
ÎNCEPE ŞCOALA de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382461_a_383790]
-
În cale, spre al nemuririi drum... Însă totul e mai presus mereu, Decât ființa însăși pe pământ, Omul e doar umbră, nicidecum zeu, Ce-și frânge aripile-n zbor, prin vânt... Soarta e aspră și-apăsătoare, Deși la început pare blândă, În timp, în suflet tot mai mult doare, Cand răul își găsește izbândă!... Aș fi vrut să opresc în loc timpul, Să rămână doar clipe senine, Printre care să curgă nisipul Din clepsidră, viața să-mi aline... ~ Cristina P. Korys ~ ( sursă
AŞ FI VRUT SĂ OPRESC ÎN LOC TIMPUL de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382496_a_383825]
-
Și a venit neașteptată? E vântul poate vinovat Că ți-a ieșit din nou în cale Cu mii de frunze ruginii Țesând veșmânt inimiii tale? Sau poate că te-a supărat Un nor venit de nicăieri Ce-a-ntunecat lumina blândă Pierdută-n alte primăveri? Nu vezi ce minunată-i toamna Când suntem una...tu și eu? Zâmbește! Viața e frumoasă! De ce ești trist, iubitul meu? Bună dimineața toamnă! Bună dimineața toamnă...la noi bine ai venit! Pe a vântului aripă
NOSTALGII DE TOAMNĂ... de MARIA LUCA în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382494_a_383823]
-
satur de candoare Frântă-n pocalele cerești, Crescută cu nectar din floare Și lacrimi de pământ domnesc. O-mbrățisez în orice boare Din păru-i răscolit de vânt, Și-o încălzesc cu stropi din soare Ce se revarsă-n chipu-i blând. Și buzele-i sărut în tihnă Când se oprește la izvor, Și nu mai am pe veci odihnă Făr’ de duiosul glas de amor. Asemeni valurilor crești De mare ’spumate dorinți, Și printre stânci te risipești Sorbind limanele fierbinți. La
LACRIMA PĂMÂNTULUI de DANIEL DAC în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382509_a_383838]
-
ațintiți pe ușa pe care o rosese ca pe o carie timp de patru ani, în timpul liceului. Părea scufundat într-un vis în care realitatea scria cu ghearele reci, direct în sânge. Suferea din nou. Ca atunci. Nicio secundă mai blând! -Bună, Florin! Ce mai faci? Se uită consternat în fața lui. Vedea o doamnă în vârstă, elegantă, dar căreia nu știa să-i atribuie niciun merit, de colegă sau profesoară. Chipul ei era strâns de durere într-o batistă pe care
DUPĂ DOUĂZECI DE ANI, PRIMĂVARA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382520_a_383849]
-
gerul unui azimut, eu, înroșindu-mă ușor, tu, doar strângând din maci, un dor, păleau, sub țurțuri, primăveri, spălându-ți ochii de poveri, tăiai colinde-n lemn de brazi, să nu-ți simt plânsul pe obraji. Ningea, cândva, cu soare blând, nămeți de foc răniți de-un gând, eu, fir de viață, dintr-un fum, tu, lin de moarte, într-un scrum; vânai din focu-mi, rătăciri, topind din gheață flori de miri, dansau, doar umbrele-n altar, iar noi, sculptam cu
NINGEA, CÂNDVA... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382532_a_383861]
-
lângă terasa unde luam masa cu lumina stinsă, fiindcă se înserase de-a binelea, doar câteva lumânări ardeau pe masă. Nu vedeam animalul, se făcuse de-acum beznă afară și în zadar, bine dispuși, îi tot repetam: „Cow, go home!” Blânda vacă întreținea conversația cu noi. Am vorbit despre blândețea și prețiozitatea vacii, despre faptul că poate da până la nouă zeci de pahare de lapte pe zi și ne întrebam ce ne-am face noi fără acest animal domestic? Bine grăiește
CALEA ÎNTOARSĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382552_a_383881]
-
martie 2015 Toate Articolele Autorului Vălul rațiunii mă-nfășoară iară. Unde-i romantismul, cu al său alai? Mi-amintesc, prin lacrimi, de ultima seară, Când, la braț cu luna, ne simțeam în rai. Stele risipite se jucau, vioaie, Cu lumina blândă, clipocind discret. Chipul tău șăgalnic mirosea a ploaie, De sub abanoșii îmbrăcați cochet. Licurici sălbatici se prindeau în horă, Întețindu-și vrajba, sub frunzele noi. Dansul lor frenetic părea că adoră, Până la strigare, al naturii croi. Recitam și versuri, tu mă
ULTIMA VACANȚĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382587_a_383916]
-
și să te instruiască ea singură dacă dorești s-o urmezi în sensul cuvintelor biblice. Astfel, dacă ai practicat ascultarea activă, prin acest spirit al iubirii, chiar de nu ai cum apoi să nu continui printr-o comunicare efectivă, dar blândă. La noi nu se prea știe, am impresia deseori, faptul că până și urechea umană este concepută pentru o voce medie, în orice caz nu prea joasă, dar nici invers, cu care ea rezonează mult mai bine și o aude
COMUNICAREA CE SUSCITĂ AUTENTICITATEA (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382579_a_383908]
-
exprimarea ce suscita profunzimile oamenilor, le scoate la suprafață, îi unește prin comunicare și comuniune ideatica, îi face să fuzioneze și să ajungă la o anumită intimidate, bazată pe profunzimi împărtășite. Toate acestea le face prin intonații, intensități și note blânde. Numai blândețea reprezintă fermitatea exprimării! Un caz, sau o altă vedere fericită de a mea (pe care desigur nu am cum s-o uit), a unor oameni simpli, cumva căsătoriți, pentru că se pare că e ciudat să existe înțelegere într-
COMUNICAREA CE SUSCITĂ AUTENTICITATEA (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382579_a_383908]
-
zis, praful îngrămădit de un mic vânt care se întețește, dincolo de pulbere nimic, a luptat la cotul donului și a fost învins, ara, semăna, culegea și ne hrănea precum o rândunică puii, și s-a dus...curge viața pe un blând povârniș semănând eternitatea, animalul din mine a murit odată cu el, mă întorc spre mine și mă privesc în interior, merg din obstacol în obstacol urmărit de un minotaur, mare devorator de timp, când dorm, nu vine somnul, când vine somnul
POEMUL DESPĂRŢIRII DE TATA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382653_a_383982]
-
de mâine al României, de Mihai Batog Bujeniță care a elogiat pertinent creația poetei care ne reprezintă: Cu părul nins, cu sufletul cald, cu ochii plini de lumină, te văd, măicuța mea, stându-mi în prag, cu vocea-ți dulce, blândă, ce sufletu-mi alină. Ți-au curs din ochi salbe de perle - o mare, la capul meu, măicuță, îl implorai și te certai cu El să nu-mi oprească anii; au plâns și sfinții din icoane și ruga-ți ascultară
UN REGAL DE POEZIE, CULTURĂ ȘI ISTORIE, LECȚIE DE ISTORIA NEAMULUI ARTICOL SCRIS DE: ION N. OPREA [Corola-blog/BlogPost/382630_a_383959]
-
dintr-un film derulat cu repeziciune. Viața mea, un scenariu scris de mâna sigură a destinului Și eu, spectatorul, neputincios și mut așteptând să se sfârșească pelicula... Când ultima secvență va umple ecranul, când ultimul fragment din melodia duioasă și blândă ce-mi umblă prin suflet va înceta, mă voi mișca încet spre ușa ce duce către nicăieri unde doar trupul îmi este "acasă"... Sufletu-mi se va muta într-o poveste ori pe un nor, de mână cu stelele și
CĂUTÂNDU-TE... de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383850_a_385179]
-
vă spun, că e secret o să vedeți c-o să vă placă, rămâne între noi, discret. Nu-i o plimbare-obisnuita așa cum voi ați fi crezut, este o mica-incursiune în sufletul de om plăcut. Avem în față pe cărare, un om frumos, blând și plăcut care ajută fără noima fără nimic să fi cerut. Ajuta-n stânga și în dreapta fără nimic să i se spună, iar ca un semn de mulțumire, n-aude nici o vorbă bună. Omul frumos, nu-și pierde firea rămâne
VA INVIT LA O PLIMBARE... de ANIȘOARA GURĂU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383859_a_385188]
-
n-oi fi rătăcit cărarea și nu m-oi fi pierdut pe drum. Nu, nu te-ai rătăcit copile, de tine-am vrut să fiu văzut și vreau să știi, ca făcând bine, vei fi acolo, Sus plăcut. Doar omul blând și bun la suflet te-ajut-atunci când nici tu n-ai, ajută doar pe cine trebui și o să ai un loc în Rai." Aici închei plimbarea noastră, mă bucur de v-ați bucurat, morală...o veți trage singuri nu faceți binele
VA INVIT LA O PLIMBARE... de ANIȘOARA GURĂU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383859_a_385188]
-
vis Zână Bună, cu chipul profesoarei de română din liceu, de-a lungul anilor de școală mulți oameni mununati îi îndrumaseră pașii pe drumul cunoașterii, drum spinos și alambicat, ea fusese zână blondă, muză lui Eminescu poate, o doamnă calmă, blândă, foarte culta și distinsa că o regină, o doamnă care în vis îi spunea: -Ai grijă ce scrii, ceea e faci în viață trebuie să fie subordonat Binelui, iar scrisul e o Taină știuta doar de cei inițiați, ai grijă
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
care mergea des la biserică, bunica Mărită, deasupra capului tău, îi spusese, e o mană ocrotitoare a lui Dumnezeu, ea o simțea fizic, tot așa a simțit aproape fizic prezenta mamei ei în locurile unde trăise, o prezență caldă și blândă, ocrotitoare post mortema¦că și în viață.. Era o zi torida de vară, în parc ciripeau mii de pasarele, porumbeii coborau pe ălei așteptând să li se dea că în fiecare zi firimituri de pâine și arpacaș, ea își imagina
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
împreună cu aceste turme, cerbi și căprioare, care adeseori nici nu se mai feresc de prezența oamenilor. S-au obișnuit cu ei și se bucură de protecția lor. Începuse să plouă și, drept urmare, vizibilitatea era tot mai redusă. Urcam pe serpentine blânde admirând peisajul deosebit de variat și de plăcut. Văile adânci, pornind chiar din marginea șoselei pe alocuri, m-ar fi înfricoșat dacă nu eram obișnuit cu munții străbătuți de apele Prahovei, Oltului ori Jiului, cu Bucegii, Parângul ori Retezatul. Dar, oriunde
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383791_a_385120]
-
curate ori vorbele frumoase, toate adresate firesc, fără sforțări ori gânduri ascunse, dădeau valoarea unei prietenii închegate pentru vreme îndelungată între oameni veniți din zone diferite ale țării, având preocupări, profesiuni și vârste diferite. Priveam cu plăcere ochii sinceri și blânzi ai poetului Horia Zilieru, minunându-mă de memoria și vioiciunea pe care le manifesta în dialog cu toți cei de față. Pentru fiecare avea, parcă pregătite cu ore sau zile înainte, câteva versuri din diferite poezii și autori pe care
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
să iei Ardoarea dorinței din ochii tăi Bucuria atingerii nevinovată Dorul crescut în altoi de mușcată Am să te aștept stând la fereastră Cu sufletu în mâini strâns a speranță Că vei ajunge la timp și vei reală Tu înger blând visat într-o seară Poarta inimii îmi va ramane deschisă Să intri când vrei să rămâi necuprinsă De nici un mănunchi de gânduri ascunse Să fim doar noi vise din ceruri trimise Când vorbele mele se vor usca în cerneală Și
VINO de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384008_a_385337]
-
-ți inima, iubite, Așa cum cerul se deschide, Ca soarele să ne zâmbească, Cu razele-i fierbinți și-avide De-a săruta, rebele, marea Ce spumegă, înfiorată. Cum mângâie cu grijă țărmul, Așa m-alinți câteodată, Sau mă dezmierzi cu vorbe blânde, Cu șoapte tandre de amor. Nu am crezut c-al nostru soare Mai poate fi umbrit de nor. Deschide-ți inima-nspre mine, Nu îmi da voie să mă pierd! Eu te-am închis în al meu suflet, Cu praf de
DESCHIDE-ȚI INIMA!... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384011_a_385340]