3,500 matches
-
și-a pus un picior în gabară. Probabil că observase vesta de salvare supradimensionată a Jinei, cât și faptul că femeia era udă leoarcă și încă mai tremura, pentru că i-a întins o mână. Haide, i-a șoptit el cu blândețe. Helena a pus de cafea. * * * Dac-ar fi fost după Zach, ar fi băut cafeaua și s-ar fi întors imediat la gabară. Ar fi putut să facă o coborâre fără cusur prin Rainier, care să-i crească încrederea Jinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
mereu în acțiune. În fond, ținutul ăla era, în continuare, Vestul ( n. trad. se referă la ceea ce noi cunoaștem prin sintagma „Vestul Sălbatic” ). Da, a răspuns Jina în șoaptă. Trebuie să plec. Vreau să plec. Helena i-a surâs cu blândețe. Și eu. Trebuie. Vapor, tren, Ellis. Apoi femeia s-a îndreptat de umeri ca un urs gigantic și-a scos un soi de mârâit. Jina a izbucnit în râs. Loc ăsta, i-a dat înainte Helena strâmbând din nas. Patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
s-a trezit cu prietena lângă ea, umăr la umăr. Irene a realizat, în clipa aia, că Mary era înaltă. Niciodată nu observase până atunci că Mary era la fel de înaltă ca ea. A fost o cruzime, a spus Mary cu blândețe, uitându-se la Alice. Știu cât de greu ți-a fost. Știu prin ce-ai trecut. Dar n-ar fi trebuit să ne faci una ca asta. N-a meritat pentru ceea ce-ai câștigat. Eu așa zic. Alice a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
-i nimic, a continuat Helena. E ca praful - greu de văzut, dar ușor de rezolvat. Eu am vrut o viață nouă; el mi-a dat-o. A întins o mână peste ocean și m-a înșfăcat. Femeia a zâmbit cu blândețe și-a pus o mână pe umărul lui Ellis. A murit, i-a spus ea. Lasă-l în pace. L-a ajutat pe Ellis să se ridice în picioare și i-a făcut semn lui Alice să ia o lopată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
către râu, spre locul care începea să fie invadat de fum - un fum gros, care înainta aproape de pământ. Când Danny a lansat barca fără ea, John i-a luat mâna și i-a ținut-o într-a lui cu-atâta blândețe, încât Alice a crezut c-a abandonat planul de-a pleca. Aș vrea să nu fi fost niciodată scriitoare, i-a spus el. Iar Alice și-a lăsat capul în piept. Și ea își dorise deseori același lucru, dar dorințele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
al lui Zach trebuia să-l fi șocat. Băiețelul avea ochi de culoarea crapului, niște ochi placizi, care acceptau liniștea sau agitația în egală măsură. Zach și-a pus mâna bandajată sub ceafa copilului și l-a ținut așa, cu blândețe, până când amândoi au adormit. Acum Andy a izbucnit în râs, iar Zach s-a îndreptat către ușă. Totul nu era decât un test, o glumă oribilă de-a lui Pearl sau doar o iluzie. Era visul pe care Zach îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pentru ea. I-am prins palma care rămase suspendată în aer și îi suflam ușor căldură, ducând-o spre gură. Abia am atins-o cu buzele și am simțit-o cum se înfioară. Te rog, nu! S-a retras cu blândețe, apoi de sub haina de piele îmblănită, scoase o fotografie. Sunt eu, cu sora mea, alături de tata. Nu am găsit o poză unde să fiu numai eu, fiindcă toate sunt la Petruș. Pe asta o țineam pentru mine... acum e a
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Îl admiram la EL și trebuie să recunosc că a dat dovadă de curaj, chiar dacă acest curaj era o chestiune de viată sau de moarte... Își ațintise privirile asupra mea. Linia obrazului ei se asemuia cu nisipul ud al mării, blîndețea și duritatea contopite Într-un singur chip... Stătea cu spatele la perdeaua lămîiatică ce pălea Încet-Încet. Culoarea pielii se asemuia cu cea a unei piese de mobilă nelăcuită, maturitatea și prospețimea se dizolvau, dulce, una În cealaltă. Se lăsase seara și pistruii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
și în lumea în care aripilor trebuia musai să le punem plumbi, că se deschidea o întreagă ofertă empiristă. Toți eram fermecați de acea Șeherazadă, toți, până la unu. Iar ea își iubea toate personajele, oameni sau idei, cu admirație, cu blândețe, cu ironie, dar le iubea pe toate, nu le vomita ca pe o cunoaștere calpă ca să ne lărgească „bagajul de informații” - mama lui de bagaj, că adesea mă simțeam la școală ca-n Gara de Nord venind de la Crăciun cu două valizoaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cu glas scăzut: —Hm! cine știe ce avea să-mi spuie... Mă uitam la dânsul cu coada ochiului. Cumpănindu-și ușor într-o parte și-n alta trupul, pășea liniștit ca de obicei; obrazu-i ars de vânturi, cu mustața de cărbune, avea blândețea și liniștea tristă de totdeauna. Nu putea să fie nimic. Ce putea să fie? Omul era liniștit. Ș-așa mă duceam eu des în Prisaca lui Ion. Mă îndemna ceva ascuns din fundul ființii mele spre Măriuca, căci eram în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
înapoi. Acu iar începea să se mânie. Dar când ajunse într-un târziu la casa chihaiei, îndârjirea căzu: carul sta gol în mijlocul ogrăzii și boii mestecau o leacă de iarbă la adăpost, subt un șopron. Intră în tindă. Îndată simți blândețea focului. Dar lângă vatră, jos, slab și sfârșit, plin de noroi, hoțul de lemne. L-am adus... zise încet, c-o privire ciudată, chihaia Gavril. Tare-i slab... A mai avut el un val... S-a opintit azi tare greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
tari nu se mai auzeau, măcinate de murmurul Frumoasei. Dar acel clopot mic de aramă rămânea distinct și singur și-l auzeau desigur și căprioarele, în țancul nevăzut unde se opriseră. Nu multe zile după întoarcerea lui Nicula Ursake din blândețea văii, au trecut pe deasupra Preluncilor stoluri de dumbrăvenci, fâlfâind și învârtejindu-se cătră asfințit. Și la o zi după ce au trecut acele cârduri de dumbrăvenci, s-a înegurat cerul de nouri posomorâți și a prins a bate o ploaie piezișă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
doamnei-sultane. Întreg seraiul o cunoaște, întreg seraiul se uimește de mila doamnei-sultane. Însă împărăteasa n-a plâns atâtea lacrimi la moartea fiului său Mehmet. Ființa aceea aprigă și ageră ca o coasă n-a fost dăruită de Allah cu duhul blândeții. Rustem-vizir simte că în dosul ochilor ei verzi poate fi scrisă și soarta căpățânii sale. Ajuns în tabăra lui șahzadè, Rustem-vizir s-a închinat cuviincios și a fost primit cu bunăvoință. Fiul a aflat că părintele său poftește să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
față sunt vindecate atât de bine în zilele noastre, a spus pe un ton de expert, repetând ca papagalul ce ne spusese doctorul. Cusăturile sunt mult mai bune decât copcile. Doar asta mai e, de fapt, a spus, întinzând cu blândețe gel antiseptic peste tăietura adâncă, încrețită, de pe tot obrazul meu drept, oprindu-se apoi pentru a mă lăsa să icnesc de durere. Rana de pe obraz nu era cusută; de fapt, era prinsă în copci sinistre, în stil Frankenstein, care arătau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
inima. Erau acum complici, la fel ca în trecut. Khâli își trase în față pulpana jubbei și se așeză cu picioarele sub el pe o rogojină din pai împletit, la intrarea odăii surorii sale. — Întrebările tale îți sfâșie mintea cu blândețe, precum neaua de pe muntele Kolair care arde obrazul mai tare decât soarele deșertului. Dintr-odată încrezătoare și chiar ghidușă, Salma îi zvârli fără menajamente: — Ce-mi răspunzi? Cu un gest care nu avea nimic spontan, lăsă capul în jos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
doar câteva dintre coordonatele muncii ei în acest lăcaș. A rămas alături de noi, prelungindu-și activitatea la catedră cu aceeași energie uimitoare la o persoană atât de firavă, până când o boală cumplită a frânt acest destin de excepție. Omenie și blândețe, iubire față de semeni în sensul creștin al cuvântului, devotament până la sacrificiu față de familie, un cuvânt de încurajare pentru toți izvorât dintr-un suflet adânc ce și-a păstrat până în ultima clipă farmecul tinereții. Ar mai fi fost multe de făcut
GÂNDURI DIN SUFLET DESPRE CEI CARE AU PUS SUFLE. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Loredana Ţară () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_583]
-
și umbrela zdrențăroasă, distrusă de maimuțe, și umbrele maimuțelor grupate în jurul lui, cu cozile lor lungi atârnând. De data asta pașnice, cu burțile pline și tăcute, erau în cea mai bună dispoziție a lor; leneș, ca niște prietene de o blândețe desăvârșită, îl priveau și căscau. Își zise că n-ar fi niciodată în stare să se descurce fără ele. Toată distracția ar dispărea din viața sa: necăjitul, jocurile, comportamentul lor obraznic - lipsa de rușine și farmecul lor revoltător... Privi copacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
atroce, ireproșabilă. Motoarele lor interioare dezvoltă o putere mult mai mare în comparație cu un om normal. Pot să ridice autobuze sau alte chestii asemănătoare dacă se simt suficient de nebuni. Fielding a sunat de câteva ori. Abordase o manieră plină de blândețe și solicitudine, reproșându-și faptul că scosese sufletul din mine pe teren. De fapt, totul se întâmplase doar din cauza mea și recunoscusem. Se juca, pur și simplu, cu mine. Nu își făcea decât jocul lui firesc. Doamne, nu făcea nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
tăcută, așa cum îți este dat să vezi la anemici, la subdezvoltați, la miopi: își arăta dinții de lapte, expresia pierdută, răbdătoare, întipărită pe chipul lui compunându-se în cea mai potrivită rugăminte. Tatăl a făcut grăbit corecțiile necesare - nu fără blândețe, nu, în nici un caz. Mâna palidă a copilului era ridicată și, cu vârful degetelor, părea să domolească mâna mai oacheșă, mai ocupată... M-au întristat ochii aceia atât de prematur îmbătrâniți, legați de obiectul pal și supus. * — Tu ai plâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
a dat viață și ne‐a învățat să mergem în lume. Să‐l urmărim și pe omul nostru C. ștefanache! “În plină stradă o femeie bătrână, o ființă firavă, curățel îmbrăcată, cu o față blândă sau încremenită într‐o anume blândețe, să zic așa, disperată, suportă înjurăturile cele mai murdare care ies din gura unui individ destul de tânăr, slinos, cu o față plină de tumefieri, urme ale alcoolului sau ale unor încăierări . La un moment dat, trecătorii se opresc și încep
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
femeii acea dragoste de familie, acea abnegație de sine pentru a se consacra soțului, părinților, copiilor ei». și ne îndemna să privim femeia în toată vârsta ei . «Vezi o fecioară fără prihană, tânără și frumoasă. În ochii ei strălucește dulceața, blândețea, și în inima sa amorul. Iat‐o acum soție, mamă de familie, înconjurată de copiii săi, îngrijind de casă și sârguindu‐ se a împărți cu seninătatea și blândețea ei mângâiere, negurile supărărilor de pe fruntea soțului său. În sfârșit, matroană responsabilă
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
o fecioară fără prihană, tânără și frumoasă. În ochii ei strălucește dulceața, blândețea, și în inima sa amorul. Iat‐o acum soție, mamă de familie, înconjurată de copiii săi, îngrijind de casă și sârguindu‐ se a împărți cu seninătatea și blândețea ei mângâiere, negurile supărărilor de pe fruntea soțului său. În sfârșit, matroană responsabilă, povățuind către cele bune pe fiii și fiicele sale, uitându‐se cu mulțumire la viața ei trecută, în care nu are a‐ și bănui nici o greșeală și așteptând
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
a eșecului. — Virgil, spuse Vultur-în-Zbor. Virgil. îți mulțumesc. Virgil Jones pufni. Și leșină. Rolurile de infirmieră și pacient se inversaseră. DOUĂZECI ȘI ȘAPTE Odată. Atunci. Acum mult timp. înainte. Eu, spaima țâțelor. îmi ajungeau ușor în mâini. Ajungeau. Ușor. Cu blândețe, deși unora le place duritatea. Cu blândețe, până pe culmile plăcerii. Ușor, până pe culmile durerii. Sâni ca piscurile gemene, așa aveau ele pe vremea aceea, munți cedând mângâierilor. Mele. Ce lucruri dulci. Ce lucruri grozave și ele. Un șmecher gălăgios, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mulțumesc. Virgil Jones pufni. Și leșină. Rolurile de infirmieră și pacient se inversaseră. DOUĂZECI ȘI ȘAPTE Odată. Atunci. Acum mult timp. înainte. Eu, spaima țâțelor. îmi ajungeau ușor în mâini. Ajungeau. Ușor. Cu blândețe, deși unora le place duritatea. Cu blândețe, până pe culmile plăcerii. Ușor, până pe culmile durerii. Sâni ca piscurile gemene, așa aveau ele pe vremea aceea, munți cedând mângâierilor. Mele. Ce lucruri dulci. Ce lucruri grozave și ele. Un șmecher gălăgios, așa eram pe vremea aceea. Toate organele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
va lăsa. Haide, ticălos mic ce ești! îl alinta el. Hai, tu, cel de două ori, hai că-i OK, e OK, e OK... Zgâlțâia leșul ca pe un preș mototolit. — N-are rost, spuse Flann O’Toole cu o blândețe neobișnuită. Lasă-l în pace, Cale-Bătută. N-are rost. Și a pus o mână pe umărul ursului cel uriaș. Peckenpaw s-a ridicat și a luat în brațe trupul Vânătorului. Cineva e de vină, spuse către toți cei din încăpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]