2,430 matches
-
sau să schimbe orânduirea noastră, acela va fi blestemat și afurisit de Domnul Dumnezeu și Fiul nostru Iisus Hristos și de Preacurata sa Maică și de toți sfinții, după bunăvoința lui Dumnezeu și să aibă parte cu Iuda și cu blestematul Arie, în veacurile cele fără de sfârșit și munci. Amin!"697. Adunarea stărilor era deschisă solemn de domnitor sau mitropolit. Ordinea desfășurării indică o procedură cunoscută. De regulă, stările dezbăteau împreună, dar în unele situații dezbaterea și deliberarea aveau loc pe
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
căutare". Mai sunt încă urme ale mai vechiului "Legământ scris la masa apocalipsei și a depresiei" și în Pe țărmul nebuniei tale. Sau ecouri ale suferinței care i-a transformat autorului viețuirea într-un Mister sinistru: Viața este acea amuletă blestemată/ a destinului meu/ care, atârnată de membrele materiei,/ face totul să palpite". Până la urmă însă, chiar și plânsul are, pentru Bogdan Baghiu, certe valențe tămăduitoare: "doar lacrimile/ vor să mai fie una ca alta./ fericita contopire în identitatea suferinței și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
armonios: "Ce n'était pas une femme, mais un bouquet vivant, un imaginable bouquet" [Maupassant, Notre coeur, p.208]. Florile râului otrăvesc bărbații și femeile, maturii și adolescenții deopotrivă. Plantă care ascunde pasiunea incestuoasa a lui Renée este un arbust blestemat 113. Aparențele amăgitoare sunt însă asemeni sirenelor, care nu au decât ceea ce promit și seduc pentru a întinde o capcană: seriile de determinative dispuse în crescendo (mâinile, care atrag și sufocă, picioarele lungi făcute parcă pentru a se salva la
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
curme, cănd străină vale / îmi va fi pământul și din a mea privire / pieri-va clipă care vine. Apoi își trase un glonte în inimă. Pascoli, care avea multă stima pentru prietenul meu, aflând vestea morții lui Amedeo exclama: Cocoșat blestemat!110 Perioadă în care Salvatore Quasimodo se află la Romă a coincis cu cea în care revista amintită le propunea scriitorilor să se reîntoarcă la valorile profesate de modelele literare mai îndepărtate. Mereu atent la metamorfozele ce antrenau lumea culturală
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
2.2. Noțiunea de mod de producție la Marx 35 2.2.3. Noțiunea de tip de organizare economică la Walter Eucken 36 2.2.4. Sistemele "vii" ale lui Janos Kornai 38 2.2.5. Georges Bataille și "Partea blestemată" 43 2.3. Economie naturală, economie de piață, economie de comandă 47 2.3.1. Caracteristici ale sistemului economiei naturale 48 2.3.2. Economia de schimb sistemul economiei de piață 50 2.3.2.1. Conceptul și conținutul economiei
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
de auto-organizare, de realizare a ordinii sistemelor economice, mai cu seamă în condițiile creșterii complexității, rolul informației în reglarea și transformarea sistemelor economice ș.a. Teoria lui Kornai reprezintă o provocare pentru cercetarea economică. 2.2.5. Georges Bataille și "Partea blestemată" Pentru scriitorul francez economia este dependentă de parcursul energiei pe globul terestru. El vede economia ca un întreg, cu interdependențe clare între elementele sale, un sistem operatoriu neizolabil. Totuși, știința economică nu ajunge la rezultate similare cu cele ale fizicii
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
se izbește, ea nu face decît să atribuie forțelor pe care le pune în act un țel pe care acestea nu-l pot avea. Căci, dincolo de obiectivele noastre imediate, activitatea ei participă la împlinirea inutilă și infinită a universului" (Partea blestemată, Institutul European, Iași, 1994, p. 23). Trebuie să ne conciliem obiectivele cu eforturile făcute pentru atingerea lor, dacă nu, ceea ce facem conduce, în cel mai scurt timp, spre dezastru. Organismul viu primește, în principiu, mai multă energie decît are nevoie
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
nuvelelor și romanelor sale), Amory Blaine, absolvent al Universității Princeton și scriitor în devenire, nu-și găsește sensul în societatea americană postbelică, în ciuda optimismului lui funciar. La fel, romanul următor, din 1922, The Beautiful and the Damned/Cei frumoși și blestemați, explorează relația alienantă din cuplu, pe fondul aceluiași univers instabil (soții Anthony și Gloria Patch sugerează, în opinia criticilor, mariajul devorator pe care autorul l-a avut cu scriitoarea alcoolică și schizofrenică Zelda Fitzgerald!). Nu altele sînt conotațiile de profunzime
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
operei sale, se resimt teme precum moartea, sfârșitul, singurătatea, degradarea relației cu ceilalți devenind tot mai acută, autoarea trăind sentimental uimirii, într-o neînțeleasă trecere a timpului. Exuberanța și extazul primelor volume sunt înlocuite de un romantism diafan, uneori aproape blestemat: În concepția Anei Blandiana, talentul este înnăscut și stigmatizat să moștenească și să poarte ca lauri "vina" creației ce zăcea poate latent la vreun strămoș. Poetul este chemat să descopere și să sancționeze contradicțiile dintre lucruri, să construiască din cuvinte
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
poate fi un om fericit, fie și numai din cauza limitării posibilităților de cunoaștere ale indivizilor. Eminescu zicea în acest sens: Nefericirea cea mai mare a unui om este că mintea sa este limitată". Ana Blandiana afișează o poză de poet blestemat, poète maudit, cum zic francezii, de tipul lui Baudelaire, Verlaine sau Rimbaud, condamnați la nefericire prin darul lor poetic"118. Păstrând această tonalitate sumbră, romantică, Dicționarul general al literaturii române caracterizează volumul Cincizeci de poeme (1970), drept un volum care
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
foșnind/ În lumina uscată/ Nici ea nu-ndrăznește să spună pe nume/ Acestui ultim regat". (Cine-a numit) Această țară a nimănui, "sursă a inspirației, deținătoare a adevărului, situată între viață și moarte este leagănul creației blandiene"127. Reînviind romantismul blestemat, Ana Blandiana readuce în prim-plan toamna, ca anotimp al desfrunzirii, al morții dominat de frig, de ceață și de umbre pe care ea nu îl înțelege și nici nu îl acceptă și pe care îl pune pe seama cruzimii trecerii
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
o amprentă personală, în termenii deconstrucției canonului paradigmatic. De asemenea, "erotismul imposibil, tragic, funest devine substanța poeziei. Unele poeme aparțin tot universului rural, dar nota distinctivă o dau poemele cu Ieronim, care se plasează, mai degrabă, sub semnul unui romantism blestemat, eminescian (Strigoii, Gemenii) sau poesc (Lenore)"176: "Patul meu, Ieronim, cu stâlpi negri împrejmuit este,/ Din greșeală, m-am culcat în el, în noaptea aceea,/ Încet, îl trăgeau zece cai,/ Nimeni nu știa încotro mă duceau,/ Alăturea, numai tu plângeai
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Sorohan. G. Călinescu în autoportet. Iași: Timpul, 2007. DRĂGHICI, Georgeta. În apărarea lui Călinescu? În: România literară, 41, 29 aug. 2008, nr. 34, p. 18. Elvira Sorohan. G. Călinescu în autoportret: câteva lecturi în palimpsest. Iași: Timpul, 2007. TERIAN, Andrei. Blestematul limbaj esopic. În: Cultura (București), 3, 31 ian. 2008, nr. 4, p. 10. Elvira Sorohan. G. Călinescu în autoportret: câteva lecturi în palimpsest. Iași: Timpul, 2007. MUNTEANU, Ștefan. Elvira Sorohan despre kantianismul lui Eminescu (I). În: Ateneu (Bacău), 48, nov.
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
se auziră bătăile funebre ale marelui tambur al lui Huichilobos, înspăimîntător de multe atabales 5, sunet de cochilii marine, de trîmbițe și goarne. Zgomotul era înfricoșător și sinistru (...). Cînd au ajuns pe platforma cu care se termină templul [piramida], refugiul blestemaților de idoli, unii au fost obligați să poarte pe cap coroane din pene și, cu evantaie în mîini, să danseze pentru Huichilobos. După un astfel de exercițiu ridicol erau luați și întinși pe piatra sacrificiilor; acolo, preotul le spinteca pieptul
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
face parte de foarte multă vreme atît din acțiunea, cît și din conștiința oamenilor. Ea a servit și servește reglementările dintre state, firme, instituții, indivizi; moneda face parte din viața noastră de zi cu zi. Ea este dorită, dar și blestemată, pentru că a născut un nesfîrșit lanț de suspiciuni și trădări, de tensiuni și drame, de încordări și neliniști, de confruntări și pasiuni. Moneda a slujit progresul omenirii încă de la începuturile întăririi sale. Și ceea ce durează își dovedește validitatea prin rezistența
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
Dunod, Paris, 1999. Baechler, Jean, Capitalismul, Institutul European, Iași, 2001. Barrère, A., Déséquilibres économiques et contre-révolution keynésienne, Economica, Paris, 1979. Bartoli, A., L'Économie multidimensionnelle, Economica, Paris, 1991. Baslé, Maurice, Histoire des pensées économiques, Sirey, Paris, 1993. Bataille, Georges, Partea blestemată, Institutul European, Iași, 1994. Baumol, William, Litan, Robert, Schramm, Carl, Capitalismul bun, capitalismul rău și economia dezvoltării și a prosperității, Polirom, Iași, 2009. Bayart, Jean-François, La Réinvention du capitalisme, Karthala, Paris, 1994. Beaud, Michel, Dostaler, Gilles, La pensée économique depuis
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
regele Franței, dar și mai mulți papi succesivi. Acest ton certăreț și subiectiv definește o figură poetică ce va marca multă vreme literele franceze; de fapt, despre Rutebeuf s-a spus că a fost, înaintea lui Villon, "primul dintre poeții blestemați"... Curțile medievale erau populate de oameni de litere; regii, papii, prinții se înconjurau de teologi, filosofi, poeți, gramaticieni, ale căror opere și sfaturi influențau adesea în mod substanțial deciziile politice. Și nu puțini erau cei care, printre conducătorii luminați ai
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
editura Grasset, unde deja respinsese textul, și-a menținut avizul negativ. Inevitabil, s-a trezit corul santinelelor diversității, care au început să denunțe vehement cabala urzită de capetele pătrate ale corectitudinii politice, vizînd interzicerea unei cărți deranjante, dacă nu chiar "blestemate", tapaj care, evident, nu a făcut decît să trezească atenția cititorilor și să-i facă o publicitate gratuită și în bună măsură nemeritată lui Pierre Mérot. Romanul însă nu e insignifiant, dimpotrivă, construindu-se pe monologul interior al unui scriitor
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
istoria propriu-zisă, istoria, pur și simplu, pare a estompa eruperea evenimentelor în beneficiul structurilor lipsite de labilitate"15. De asemenea, în cadrul disciplinelor istorice, noțiunea de discontinuitate joacă un rol interesant: dacă pentru istoria clasică ea constituia un soi de "parte blestemată" ce trebuia evitată pentru a nu fragmenta viziunea unitară asupra evenimentelor, în istoria mai recentă a apărut ideea unei "istorii generale" care să o înlocuiască pe cea globală, tocmai datorită faptului că "o descriere globală adună toate fenomenele în jurul unui
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sur l'écriture, Seuil, Paris, 2000. BARTHES, Roland, Plăcerea textului, trad. de Marian Papahagi, Editura Echinox, Cluj-Napoca, 1994. BARTHES, Roland, Romanul scriiturii, selecție de texte și traducere de Adriana Babeți și Delia Șepețean-Vasiliu, Editura Univers, București, 1987. BATAILLE, Georges, Partea blestemată. Eseu de economie generală, trad. și postfață de Bogdan Ghiu, Editura Institutul European, Iași, 1994. BAUDRILLARD, Jean, "Modernité", în Encyclopædia Universalis, Éditeur à Paris, 1988, vol. 12, pp. 424-426. BAUDRILLARD, Jean, À l'ombre des majorités silencieuses ou la fin
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și să primească provocarea, trebuie să satisfacă (obligația) pe care a contractat-o acceptând darul: nu va putea să răspundă, ulterior, decât printr-un nou potlatch, obligatoriu mai generos decât primul: este nevoit să rambureze cu dobândă" (Georges Bataille, Partea blestemată. Eseu de economie generală, trad. și postfață de Bogdan Ghiu, Editura Institutul European, Iași, 1994, p. 67, [s.a.]). 373 Ibidem, p. 76. 374 Ibidem, p. 77. 375 Jean Baudrillard, Societatea de consum, p. 41. 376 A se vedea, de exemplu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cu vineri Iarba Iarba necosită s-a uscat în picioare Părea numele strigat pe jumătate în Nopțile Albe petrecute în Sankt Petersburg Vîrfurile tulpinilor înalte s-au apropiat ca la taifas Seară de seară am transformat pajiștile noastre în mări blestemate Care flăcări poartă Dumnezeirea - cînd ard clăi ori smocuri ori fire însingurate? Vîntul mi-a ștampilat geamul cu o frunză din }arskoe Selo apoi grăbit prelua mesajul Castele, mănăstiri, catedrale, moschei se surpau unele pe altele foșnind amenințător ca-ntr
Poezii by Minerva Chira () [Corola-journal/Imaginative/8807_a_10132]
-
neîntrupate) devine cu atât mai credibilă. Cei doi copii pe care aceasta îi are în grijă au fost puternic influențați de fosta guvernantă, domnișoara Jessel, și de valetul casei, Peter Quint. Ambii au decedat, însă spiritele lor bântuie încă zidurile blestemate ale casei. The Turn of the Screw, crede Peter Brooks, "este emblematică pentru tendința lui James din toate celelalte scrieri ulterioare de a intensifica lupta maniheistă dintre bine și rău, lumină și întuneric, printr-o reflectare a efectului care nu
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Ieșit, astfel, din pușcărie, boierul trece prin mai multe întâmplări stranii. Una dintre acestea este întâlnirea cu fosta slugă, Ion, care, fără a-l recunoaște, îi povestește cum stăpânul său, ajuns, în noaptea Sfântului Andrei, la o moară de vânt blestemată, a fost luat de iele prin văzduh și cum s-a prăbușit mort în curțile lui Neagu. Boierul se hotărăște să se întoarcă pe moșia părintească, numai pentru a descoperi că întregul conac arde. Văzându-și întregul avut mistuit de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
intrat în posesia avuțiilor, "nenorocitul îndrăzneț, perpelindu-se ca un câine încăierat de viespi și râzând smintit în fericirea lui drăcească, venea de-a rostogolul către iaz și oticnea în el". Accesul de demență suicidară semnează biletul către Infern; locul blestemat este, ca în prozele lui Lovecraft, poarta de acces către tărâmul de dincolo: "Iazul și moara lui Călifar erau o născocire a întunerecului". Nu lipsesc nici detaliile, vioi colportate de localnici, din registrul macabrului, unele fiind statice: "Zăgazul ce se
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]