1,956 matches
-
tampoanele, ca noi. O mică problemă doar, mai bine zis două. Masca frontală intrase în radiator și îl spărsese. Lichidul de răcire picura pe asfalt, cu asta hai că se mai putea merge, dar ghinionul nostru a fost că un bolovan sau altceva la fel de dur izbise în baia de ulei, din care începuseră deja să se prelingă cîțiva stropi negri. — Vă împușc ca pe cîini! țipă Tîrnăcop dîndu-se un pas în spate, scoțîndu-și cu repeziciune pistolul mitralieră de pe umăr, îndreptîndu-i țeava
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
șantier neolitic: un fel de Avebury al copacului, un Ur-codru. Fizic este compus dintr-un lanț de dumbrăvi Împrăștiate, puncte verzi Într-o pictură tașistă, de-a lungul a ceea ce pe Dartmoor se numește clitter - un grohotiș de sfărâmături și bolovani de granit - cu toate că, Întâmplător, câtuși de puțin bazat pe principiile picturii tașiste. Acești bolovani oferă protecția esențială pentru puieți Împotriva vânturilor de iarnă năpraznice și a oilor care pasc. Însă adevăratul miracol ecologic din Codrul lui Wistman este cel botanic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
un lanț de dumbrăvi Împrăștiate, puncte verzi Într-o pictură tașistă, de-a lungul a ceea ce pe Dartmoor se numește clitter - un grohotiș de sfărâmături și bolovani de granit - cu toate că, Întâmplător, câtuși de puțin bazat pe principiile picturii tașiste. Acești bolovani oferă protecția esențială pentru puieți Împotriva vânturilor de iarnă năpraznice și a oilor care pasc. Însă adevăratul miracol ecologic din Codrul lui Wistman este cel botanic. Specia lui dominantă, esențialmente de zonă depresionară, n-ar trebui să fie reprezentată aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
Împovărați de ani este Încotoșmănată În alte plante - nu numai de micuțele polipode ale majorității pădurilor de foioase, ci de ferigi uriașe, desfășurându-și elegant penajul; tufișuri de afini, ierburi, perne gigantice de mușchi și festoane de licheni. Grohotișul de bolovani de granit, golaș pe Întinderile pârloagelor bătute de vânturi, desfășoară aici o podea denivelată și haotică de movile și cocoașe năpădite de mușchi, care sporesc impresia de mișcare pietrificată și de fertilitate interioară uluitoare, Întrucât par să vopsească văzduhul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
privind în spațiu. Când eram mic și făceam vreo prostie, tata, ierte-l Odobleja, mă vâra în camera de încercări și dădea drumul la imponderabilitate. Și când începeam să plutesc, tata băga brusc gravitația și cădeam pe ciment ca un bolovan. Și apoi iar imponderabilitate, și iar gravitație, că am rămas c-o traumă: „binomul lui Newton” se numește medical. De-aia nu-mi place în spațiu, în imponderabilitate: când ți-e lumea mai dragă, dă gravitația peste tine. Stejeran 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Felix S 23. — Nu mergem să-i vedem? Putem să ne apropiem, dar nu prea tare. — De ce? întrebă curioasă Getta 2. — Dau cu pietre. Lucrează toți la o carieră și cum văd o navetă terestră, cum dau după ea cu bolovani. Nu ne suportă. — De ce? — Am fost obligați să-i izolăm. Susțin că omul nu se trage din maimuță, cum zice Darwin, ci din strămoșul lor Tantal, care, acum vreo treizeci de mii de ani, însoțit de doi inși, ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
nuntă, Iacob încetase să mai aibă coșmaruri cu lupta dintre el și părinții și fratele lui, ci își petrecea nopțile visând la fiecare dintre cele patru surori. Bea din apa unui izvor și se trezea în poala Rahelei. Ridica un bolovan uriaș și sub el o găsea pe Lea goală. Fugea de ceva îngrozitor care-l urmărea și cădea epuizat în brațele Bilhei, care crescuse între timp până la a avea formele unei femei. O salva pe Zilpa dintr-un salcâm și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
i-a răspuns cu o șoaptă plină de îngrijorare: - Nu e nici un chirurg în casă, fata mea. Re-nefer mi-a explicat. - O să trimitem după unul, dar... Vorbele veneau de foarte departe. Tot ce voiam era să mă eliberez de acel bolovan, să se termine cu agonia, să dorm sau chiar să mor. Corpul meu striga să împing, dar când umbra din colț a dat din cap că da, am refuzat să mă supun. - O s-o faci tu, i-am spus lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
o ironie a destinului, apăream acum ca luptător împotriva minciunii tocmai eu care nu pusesem niciodată preț pe adevăr și râsesem spunându-i într-o seară lui Dinu: „Adevărul are un defect grav, nu poate fi schimbat, e ca un bolovan care, dus în spinare, îți stingherește mișcările, te face să gâfâi, pe când minciuna, oho, poate fi modelată cum vrei. Dacă te pricepi, bineînțeles”. Poate că unii sunt atât de lași încât n-au încredere decât în cămașa de forță, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
doi cerbi. Noroiul se umpluse de sânge. Când Dinu a gonit alți doi cerbi din pădure, Profetul s-a desprins dintre pescarii care urmăreau nemișcați, tăcuți, masacrul, a înaintat cu pași grei, l-a luat în brațe ca pe un bolovan și l-a aruncat în mlaștină. Dinu a început să țipe. Făcea semne disperate, ruga, implora, plângea să fie scos, se zbătea, dar zbătându-se nu făcea decât să se afunde și mai rău în vreme ce pescarii stăteau la fel de tăcuți, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
vechi lucruri foarte ciudate, cum că ar fi venit demult la poalele acestor munți de undeva de la răsărit, din țara Pământului Negru, își cunosc munții atât de bine încît nu o dată s-au ascuns în peșterile lor alungîndu-și dușmanii cu bolovani de piatră prăvăliți de sus. De aceea neamul kanuri i-a numit tibbu, adică oameni de piatră. Oamenii tibbu au picioare iuți și vânjoase și nimeni nu poate alerga mai repede ca ei după vânat sau vrăjmași. Sunt și viteji
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
care-i ispitea sclavul privirea. Stelele nu dădeau lumină. Cu sau fără ele, cerul era tot negru. Lumină palidă răsfrângeau numai torțele purtate de robi. Dar nu lipsa de lumină era piedică pe drum. Deșertul n-avea nici mlaștini sau bolovani și pietre ascuțite, nici mărăcini. Peste tot era nisip, numai nisip. Iahuben știa că în această țară pustie nu se găsea de multe ori nici apă, de aceea un număr mare de tauri și alt număr de asini purtau pe
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
să fie mai dulce, și împodobit cu tufe și cu arbori care rămân totdeauna verzi. La stânga drumului curgea în puhoi puternic, împroșcînd stropi și curcubee, un râu cu apă rece. În dreapta săreau spume și clăbuci de abur pe treptele de bolovani, din apa unui râu fierbinte. Amândouă râurile ocoleau trunchiul muntelui puternic și se depărtau unul de altul, îmbogățindu-și apele, ca să se apropie apoi iarăși în fața Marelui Oraș, înainte de a se vărsa în mare. Dincolo de malurile acestor râuri, până la palatul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
regești. Cum s-a putut vedea abia dimineața, când era prea târziu să se mai îndrepte ceva, un rob negru foarte voinic, la care și soldații înarmați se uitau cu oarecare teamă și care putea să ducă în spinare un bolovan de piatră de trei ori mai greu decât era în stare orice alt rob, își rosese, nimeni nu știa cu ce, lanțul de aramă de la picioare și în tot restul nopții frânsese lanțurile a încă nouă robi. Soldatul care-i
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cer și din întîmplare poate mai potrivită în mărimi decât celelalte? Unele mai mici văzuse nu o dată, și le și pipăise cu mâna lui. Oamenii cei mai mulți credeau că stâncile căzute din cer sunt zei. Auta știa că nu sunt decât bolovani de piatră, chiar dacă nu era în stare să priceapă de unde veneau. Poate din stele? Dar stelele sunt atât de mici... sau, cine știe, și corabia regească de două sute de coți se vede de departe cât o floare de iarbă-neagră... Curajul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Foc. Trecu peste podișul de lângă munte, unde mii de robi munceau la tăiatul pietrei. Unii erau pe povârniș, alții în gropile adânci săpate tot de ei. Spinările lor negre sau roșii sau galbene erau încovoiate. Mulți robi cărau în spinare bolovani rotunzi sau pietre pătrate. Alți robi, înhămați câte cincizeci sau câte o sută în șir, cu frânghii groase, trăgeau din răsputeri câte o lespede uriașă. Alții asudau frecând lespezi mari cu o bucată de cremene, cu nisip și cu apă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
l-am pierdut. Valukaga avea cuțit. Am mers pe țărm până am găsit o peșteră și ne-am oprit acolo. Valukaga a văzut că peștera are un puț și a coborât în el, și când a ieșit avea în brațe bolovani care sclipeau galben. Ne-a spus că el e arămar și că va topi aramă. A făcut un cuptor de pietre și a topit aramă din care ne-a făurit vârfuri de sulițe și de săgeți și topoare. Mie mi-
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
scurți și înălbiți de pe versantul drept al craniului, căutându- și cuvintele, jocul de puzzle al trăsăturilor i se preschimbă într-unul crispat. Îngrijorat. Rușinat de împovărarea ce hotărâse să și-o dezvăluie. Ca un ameliorat, cu tivul încă prins sub bolovanul unei stări confuzionale severe. Glasul său toropit pluti deci, ca o peliculă de ulei, prin Cabinetul de Desăvârșire Psihică. Primul front al mareei abia umezi piepții hainelor celor din jur. Următoarele cinci, șase valuri plezniră, cu crestele intonației lui uleioase
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
durere, mai puțin glorios, al Ierbii Fiarelor, aproape concomitent cu prima salvă: fiindcă salve, n-avuseseră de ce să se plângă, fuseseră mai multe. Focul îl aprindeau mai la vale, alternativ, în două gropi tronconice, căptușite cu lemne, în care încingeau bolovani, îi târau, pe cetini, până la bordei și adormeau între ei, până ce cataroaiele iute se dezîncălzeau. Rgele târâia la bordei alții. Era harnic. Iute se sfârșiseră proviziile de pateu, cele două borcane de fasole cu costiță, cel cu gem, biscuiții și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
holul de piatră în care s-au trezit când au intrat, o cameră austeră și întunecată, luminată numai de lămpi cu gaz până în momentul când Prepelicarul deschise larg o fereastră cu oglindă. Nu era mobilată, dar felurite bucăți de piatră, bolovani și două sculpturi erotice frumos detaliate erau înșirate pe lângă pereți. Lui Vultur-în-Zbor i se păru o încăpere neprietenoasă. Era aproximativ pătrată, deși se îngusta la capătul îndepărtat, acolo unde se găsea o ușă închisă. Prepelicarul se îndreptă către ușă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
să Închirieze pentru o zi apartamente scumpe, În loc să construiască decoruri care să constituie ulterior dovezi pentru poliție. Localizarea exactă a scenei violului nu mi-ar fi lămurit cîtuși de puțin misterul uciderii familiei Hollinger, dar prea mă-mpiedicam de mulți bolovani În drumul meu. Cu cît mă aplecam mai des să-i Înșfac și să-i arunc În rigolă, cu atît scădea riscul să mă Împiedic de ei și să cad cît eram de lat În mersul meu bîjbîit prin desișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Închipuiam jucîndu-se În incinta catedralei Ely, răzbătînd cu privirea lui inocentă și vizionară dincolo de cîmpia mlăștinoasă, către lumea din jur care-l aștepta. Se trezi cu o grimasă pe chip, surprins că ațipise. — Charles, Îmi pare rău... am picat ca bolovanul. — Arăți cam obosit. Dormi acolo, eu ies să mă plimb puțin pe-aici. Mergem mai departe. O ultimă vizită. (Se Înălță și se sprijini de spătarul banchetei, făcînd un efort să se adune.) A fost muncă grea - am ieșit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
merse întâia oară cu avionul. De atunci, doi-trei ani, de Sofreh, ori la joacă, în vacanțe, cu puștii, nu vorbise decât despre zbor și despre călătoria comorii. Și orașul, și leul îl dezamăgiseră. Hamadanul îi păruse murdar, iar colosul - un bolovan prea tocit ca să mai fie și magic. În plus, rămăsese cu mamă-sa. Cârdul de femei învățate să râdă în șoaptă se risipise. Erau singuri și urcară în tăcere pe drumeagul spre Ganj Namé, după ce se odihniseră după masă. Nu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
înalte. Grigore nu se întoarse. Haita se opri mârâind. O femeie trecută și osoasă, aplecată de șale îi alungă din preajma lui și se depărta. Dulăii își scuturau lațele, mușcîndu-și puricii din blănile vechi. - Huo! Na pagubelor! strigă nevasta și aruncă bolovani după ei. Ceata se împrăștie. Se strânse apoi mai departe. Gunoierii beau țuică, plescăind din buzele arse de tutun. Sticla trecu din mână în mână. În jur se răspândi mireasma de prună veche, dulce-amăruie. Cel mai bătrân sorbi de-a-n
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
uitau în sus, bine era, da mugurul. Și cerul se spălase tot ca un geam. Unuia i se păru că vede rândunelele. Da de unde! Erau tot brabetii dolofani ai Cuțaridei - când se lăsau pe maidan, ziceai că aruncă cineva cu bolovani. A dat Dumnezeu de s-a ivit Mielu. Copiii -lau întîmpinat ca de obicei cu strigăte: - Vine căruța cu pîine! Vine căruța cu pune! Au ieșit și mușteriii afară din prăvălie, să mai tragă aer în piept, că erau făcuți
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]