3,270 matches
-
coadă pârlit, cu sânge închegat pe bot, dar cu ochii blânzi și gungurind - l-a primit calul lor întinzând botul spre mâna lui. „Ți-ai întors fața către noi păcătoșii, Doamne?” Dominat de acest gând, a îngenuncheat și a sărutat botul însângerat al calului îngânând vorbe de alint și întrebând mereu: „Te doare tare, dragul tatii? Te doare?”... Ca și cum i-ar fi înțeles vorbele, calul gungurea mereu dând din cap. Ia să-ți aducă tata ovăz și apă. Parcă nici nu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
și una cu ovăz. În timp ce calul a băut apă și apoi a început să ronțăie la ovăz, Toaibă a pus mâna pe țesală și l-a curățat de scaieți și de funingine. I-a scos căpăstrul și i-a spălat botul însângerat. Ei. Acum altcum stăm de vorbă. Arăți și tu a cal de soi. Stai să aduc niște rachiu să ștergem rana, că ferească Dumnezeu... Îi mai obrinti și necazu-i gata... A turnat rachiu în palmă și a aplicat-o
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
altcum stăm de vorbă. Arăți și tu a cal de soi. Stai să aduc niște rachiu să ștergem rana, că ferească Dumnezeu... Îi mai obrinti și necazu-i gata... A turnat rachiu în palmă și a aplicat-o pe rana de pe bot. Calul a tresărit sforăind. Gata, băiatule! Gata! A trecut usturimea. Ca mâinepoimâine mergi la fete... ha ha ha! S-a așezat pe marginea ieslei. Cu o mână în coama calului, asculta cum acesta ronțăie ovazul. După o vreme, a vorbit
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
concediu, de boală și vacanță, de spor, de creștere,de navetă și alte îndemnizații. Trebuie să le dublăm, să le triplăm, patrupăm, pămpăm! Nuuu? Nu. Mai corect ar fi “împătrim, încincim, înzecim...” Stop și vin-o să te pup pe bot. Te am în vedere pentru postul de ministru de finanțe. Vă mulțumesc și vă felicit. Vedeți foarte just și corect viitorul. Văd pe dracu, că ăștia-s ochelarii nevesti-mi! Și totuși... Da. Să continui? Nu. Continuați dumneavoastră? Da. Poftiți. Compatrioți
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
de bronz, o pereche de cărți de joc plus blana rotweillerului de afară. Care rotweiller, că era crocodil ! Pardon, dar pe plăcuță scria rotweiller și cum rotweillerul este interzis ca rotweiller l-am castrat de tot, de la coadă pân’ la bot. Corect ? Corect o fi dar nu mi-i clar cum de-ați citit înscrisul dacă naveați ochelari fiindcă nu erau ?! Mi-au zis sub jurământ doamna și domnii pe care-i ținea la sechestru animalu’. Mi-au zis c-or
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
de fiara din mine care, simțind deșertul, va mârâi și mai tare decât până acum și va vrea să termine răfuiala cu Dumnezeu. Aici încă mă apără amintirile, dar în deșert voi fi singur cu această fiară, își va ridica botul umed și dezgustător de care mi-e greață. Iar deșertul o să-mi șoptească perfid că nu există altă cale. Ori victimă, ori îmblînzitor. Ori îmblînzesc cobra, ori o las să mă muște. El va pune în fiecare seară lângă mine
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pizmuit totdeauna, adăugă Mihaela. Dar nu mi-a arătat-o niciodată pe față. ― Aimée, exagerezi. Am impresia că Cici are un suflet de aur. ― Are aur fără suflet, atâta tot!... ― În cazul ăsta aș zice că s-a lins pe bot de împărăția cerurilor. ― Nu. Cei săraci cu duhul au acces și acolo. Reluând tonul serios am întrebat-o: ― Dacă n-o suferi de ce o cultivi?... De ce prelungești fără rost o situație echivocă? ― N-a venit încă timpul. Și afară de asta
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
prin muzee europene, prin catedrale, provincii și cartiere pitorești, de-a lungul Senei și Vltavei, pe Tejo, Main și Arno (Tania și pe Tamisa), colecționând cu excitație juvenilă informații năstrușnice, imagini hipnotice, senzații nebănuite, alături de cogitațiuni savante, fie și la botul calului. Și - Doamne! - ce bine mi-a prins pe patul de spital derularea obsesivă, anesteziantă și vindecătoare cât cuprinde a stop-cadrelor herborizate cu grijă benedictină la cutiu ța cu nostalgii! Muzeul jucăriilor din Praga și al trăsurilor din Lisabona. Fadoul
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
însoțesc echipa Dilemei la primul festival din istoria re vistei, organizat la Alba Iulia, sedentarul din mine s-a împosocat pe dată. Drum lung, mi-am zis, pe șosele bor tilite, formalism, discursuri, politichie, butaforie medievală gen Sighișoara, lansări la botul calului și vernisaje pe picior, nopți sibaritice, năprasnice pentru ficat... Și lume! Lume, monșer, de te apucă amețeala. Auzind, însă, tema - plăcerile vieții - și felia ce mi revine (plăcerea lecturii), ursul și-a dezdoit încrâncenarea. Într-o vreme care exaltă
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
partid sau AGVPS tocmai în așa ceva (împăiat) constau, bașca iepuroiul, făzănița, sitarii sau, la mari ocazii, câte-o blană somptuoasă de vulpoi. Apoi au apărut Gili, un brac sârmos, năbădăios cât cuprinde, a cărui manie de a-și ridica brusc botul pe sub fustele cucoanelor firește că-mi provoca delicii picante, dar și Țuțu, o corcitură pufoasă, pripășită de pe maidanul de la „Autobuzul“, care făcea pereche - culmea - cu motanul Mișu. Mișu, cel pe care ni l-au umflat hingherii de pe acope rișul magaziei
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
apărut în Lisa la călătoria cu un Airbus, când ai analfabetismul meu tehnic. Pilotul mă invită să mă așez lângă el, pe scaunul copilotului, în stânga telegrafistului care comunică, din timp în timp, coordonatele de zbor în limba engleză. Hăul din fața botului avionului, albastru și luminat de soare, mă amețește, dar liniștea cu care pilotul și telegrafistul îmi explică, de parcă ne-am afla undeva, jos, într-un atelier, că totul este perfect computerizat, că acum funcționează "pilotul automat", îmi risipește teama. Descopăr
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
un orășel liniștit, cu case înconjurate de verdeață, unde nu există nimic din nevroza marilor orașe americane. Cristian B. oprește mereu mașina ca să nu calce veverițele ce traversează strada și, uneori, se zăpăcesc. Exact când te aștepți să fugă din botul mașinii, se întorc înapoi. Orășelul, mai liniștit chiar decât Sinaia, e locuit, în special, de pensionari. Vecinii se cunosc între ei, se salută, se ajută. Pătrundem pe strada unde locuiește gazda noastră. Se cheamă "Pleasant Street", ceea ce înseamnă "strada Plăcută
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
el nu văzuse niciodată un iepuraș, cățelul s-a dovedit extrem de interesat să dezlege taina. Adică să înțeleagă și el despre ce era vorba în propozițiune. Tocmai de aceea se frăsuia de mama focului, scheuna în surdină și-și lingea botul. Din când în când, făcea câte un salt, cu intenția vădită de a atinge măcar blănița iepurașului care abia își mai mișca mărgeluțele ochilor. „Cine e persoana?” păreau a întreba privirile lui Garçon. Manuche, în schimb, o făcea pe niznaiu
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92333]
-
în jos. Cum rezultatul nu era deloc încurajator, a căzut pe gânduri. Mai precis spus, într-o stare de tristețe moale și tăcută, ca și cum o grea suferință ar fi pus stăpânire pe el. Mai să nu-l recunoști. Stătea cu botul pe labe pe unde apuca și privea în gol. întocmai ca un om aflat într-o mare cumpănă. - Garçon! îl strigam. Garçon nu mai răspundea pe loc, așa cum făcea de fiecare dată. Adică să se ridice, să vină în fața mea
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92333]
-
ambră? Căci gândurile mi le-ai împietrit Și ca de ceară m-am topit În undele calde din chihlimbară. Așa m-am îndrăgostit de tine Leoaică tânără, iubire. Vroiam să-ți prind blana s-o îmbrățișez. Să te sărut pe bot, liberă să iubesc, Dar ai ranjit la mine cu colții de prădătoare Cum puteam ști eu, o copilă, Că tu, felina, Plecai la vânătoare? Iar tu, leoaica duplicitară... Ai vrut să mă muști de jugulară! Prin colți m-ai înveninat
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93423]
-
mei contemporani, și să blestem omenirea? E prea primejdios. Într-o bună zi sau într-o noapte, râsul izbucnește când nici nu te aștepți. Sentința prin care-i osândești pe ceilalți se întoarce până la urmă împotriva ta, pleznindu-te urât peste bot. Atunci, ce-i de făcut? o să-mi spuneți. Vă voi arăta în ce constă ideea mea genială. Am descoperit că, în așteptarea stăpânilor și a bâtei, trebuie să facem ce-a făcut Copernic, adică să inversăm raționamentul, și astfel vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
dinții slabi. Nu putea să sufere râsul. El era trist și zgomotul râsului îi scrijelea nervii stridenți. . . Nici la tennis nu-1 văzuse. Unde oare? La curse... Pe stradă? . . . Vrea să-și aducă aminte și nu reuși. Un Cadillac atinse cu botul motorului aripile lăcuite ale dog-cart-ului. Ada era gata să scape o ocară în "argot", dar se întrerupse. In auto era frumoasa doamnă Elena Hallipa-Drăgănescu, ex-logod-nica lui Maxențiu. - Nostimă femeie! Ce noroc a avut că a scăpat de dumneata! zise bărbatului
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
258 uluită, pornise pe singurul drum cunoscut, la facultate. Rim nu era acolo, dar găsise pe gemenii, ginerii Linei. Printre creieri de morți, pregătiți pentru analize, printre fiole și castroane sinistre, fusese un conciliabul de sabat. Cei doi, vârâți cu botul unul în altul, se consultau, trecîndu-și gândurile ascunse, ca prestidigitatorii cărțile. Spre seară, încuind cu grijă laboratoriul vrăjitoriilor, cu pardesiul pe umeri, prin sălile pustii, frații Hallipa condusese pe Sia la aceeași trăsură. Cu coșul ridicat, birja îi dusese pe
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
berbecului, o talancă. Și-n buză, ți se bagă, un cârlig, ca cel cu care undițarii apucă peștișorii, din apă, și-i scot la mal. Și cârligul acela, ți-l agață,în buza de sus, ca unui purcel, sârma,în bot, ca să nu mai poată râma, prin legi, pentru a-și da seama, dacă, prin alea mai este ceva inteligibil. Dar, stai puțin: dacă ți se leagă aparatul ăla, de gât, strâns, ca să nu ai posibilitatea să fraudezi, cum te mai
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
părerile autorului asupra unor subiecte „fierbinți” - admițând dreptul la opinie, ca un bun câștigat și încă în proprietatea celor care doresc și-l folosesc spre binele obștesc. Amuzante și inspirate sunt titlurile foiletoanelor sale care îndeamnă, de nestăpânit, la lectură: Bot îmblănit, Vezi privata în fundul curții, Prezentare-n fundul gol, Matematica Robertei, Lecția de barbologie, Să răspundă Frantz Iosef, 50 de blonde, Scurt tratat de deșteptologie, Sfânta dezlegare la sex, Bate vântu’, Udrea-n dungă, Cu Gina Pistol, înainte, Dar cu Zdreanță
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
de pe urma spaimei. Uită să-l Întrebe. Uită să-l Întrebe, uită de tipul cu bereta de marinar soioasă și uită și de spaimă. Uită de toate cînd văzu că În dreapta ei, În locul lăsat liber tocmai atunci de un Cadillac, apăru botul aerodinamic al puternicului Jaguar. Juan Lucas parcă, scotea cheia de contact, aplecîndu-se ușor și suedeza profita de lumina intermitentă a firmei de la bar pentru a se delecta contemplînd ceafa În care se iviseră cîteva fire de păr alb, care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și o-mpături, tot mai mărunt și mai complicat, până ce lucrușorul ascuțit, încă de nerecunoscut, îi umplu palmele amândouă. Suflă din răsputeri în orificiul său, până când capul drăcușorului și coar nele lui ascuțite, și limba ivindu-se batjoco ritoare din bot se umflară brusc, și Victor ținea acum în mâini cel mai mare diavol de hârtie pe care-l făcuse vreodată. Deschise trusa de acuarele și, cu o răbdare maniacală, se apucă să-l picteze în stacojiu, să-i facă ochi
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
pe fereastră și e disperat să ajungă la el. Țâșnește pe ușă imediat ce Barbara o deschide. Până să apuce să facă vreo mișcare, animalul cel drăgălaș s-a suit pe el, gudurându-se. E ridicat pe picioarele din spate, cu botul spre cer, scoțând scâncetele și urletele alea jalnice. Asta-i chestia cu câinii. Nu există om pe lume care să merite primirea pe care orice câine știe s-o facă. Actrița Karin iese pe ușa șoferului. Plânge și râde în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ar putea face lumină asupra conștiinței. Se întoarseră pe câmp până la River Run și Homestar. Se așezară unul lângă altul pe treptele de beton, Mark depărtându-și prea tare picioarele. Câinele, Blackie-doi, ieși legat cu lanțul lui și-și vârî botul în mâinile lui Mark. Mark îl mângâia și îl ignora, la nimereală. Câinele scheuna, incapabil să decodifice capriciile omului. Nici Weber nu putea face asta. Jurase să se lepede de orice i-ar fi putut atrage acuzația de exploatare. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
propoziția asta și pe urmă mai vedem cum stau lucrurile. Atâta-ți cer. Dă-mi o șansă. Nu-i drept... Nimic nu-i drept pe lumea asta. Toma a deschis sertarul unde-mi țin lenjeria intimă și-acum agață cu botul mitralierei obiect după obiect și le aruncă pe covor. Dintotdeauna, de la bun început am avut cu el relația asta confuză. Nu mi-a fost niciodată clar care dintre noi e în poziție de putere și care se supune. Hai cu
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]