1,852 matches
-
de plăcerea acelei realități uluitoare, palpabile - că mă atinge, că eu o ating și că ne-am lipit unul de celălalt, ne-am amestecat, ne-am încolăcit ca niște șerpi. Parcă fiecare bucățică a trupului meu era atinsă de fiecare bucățică a trupului ei, parcă din acea clipă întreaga lume nu mai putea fi percepută decât prin atingere, astfel încât în căldura umedă a patului meu, în întunericul dormitorului meu cu perdelele trase, nu mai existam decât noi, care începeam să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
că dețin o mulțime de informații care îți vor fi de folos în munca ta și că sunt dispus să ți le împărtășesc pe toate. În ce mă privește, nu doresc în schimb decât un singur lucru: și anume, o bucățică de hârtie menționată în primele etape ale fascinantei tale istorii, un mesaj notat de Lawrence Winshaw, pe care îl descrii - cu o eleganță și o concizie care caracterizează perfect, dacă pot spune așa, întreaga narațiune - drept „o însemnare adresată majordomului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Winshaw, pe care îl descrii - cu o eleganță și o concizie care caracterizează perfect, dacă pot spune așa, întreaga narațiune - drept „o însemnare adresată majordomului, prin care cerea să i se aducă în cameră o cină ușoară“. Cred că această bucățică de hârtie - pe care eu m-am străduit în van s-o subtilizez, dar care se pare că acum, prin cine știe ce bizar capriciu al sorții, a căzut în mâinile tale - va fi de o importanță vitală pentru declararea sănătății mintale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
deloc binevenită? Mă tem că nu. Dar încă o ceașcă de ceai ar fi. Findlay se retrase rușinat în bucătărie și după ce mi-am luat portofelul, m-am dus după el. — Nu știu ce speranțe vă puneți în asta, am spus, scoțând bucățica de hârtie bine împăturită și netezind-o pe masa din bucătărie. După cum am scris în carte, e doar un scurt mesaj scris de Lawrence, în care cere să i se aducă în cameră cina. Nu dovedește nimic: poate doar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
în baie și am spălat robinetele, dușul și oglinzile. Am spălat closetul. Pe urmă, am trecut prin apartament cu două pungi mari negre, aruncând fiecare revistă veche, fiecare ziar îngălbenit, fiecare bilețel de care nu mai aveam nevoie și fiecare bucățică de hârtie. Nu m-am oprit decât când am dat peste un pachet nedesfăcut cu cărți de la Peacock Press: apoi cuprins de o curiozitate absurdă, aproape isterică, am smuls ambalajul și m-am uitat la cele trei volume. Voiam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
un lup, nu lăsa pe nimeni să-i facă ochi dulci. A rămas grea Ioana și a născut-o pe Maria, care nici pe departe nu a semănat cu Toader. Apoi l-a născut pe Dumitru, care era și este bucățică ruptă din Toader Lupu. Anii se scurgeau ușor, familia a crescut numeric. Lupu era și fierar, așa că se descurcau și ei cu ce câștiga el la fierărie. Lemne aducea el cu spatele, că era pădurea aproape și o iubea mult
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
și a rămas casa în care acum stă Dumitru cu Tița. Să nu faceți ca ei! Pedeapsa Divină Dumitru Cristescu, zis Perceptorul sau Crâșmarul, pe vremea cât a fost perceptor, i-a deposedat pe mulți consăteni de-ai lui de bucățica lor de pământ, încărcându-i cu cote fictive. Așa s-a îmbogățit și a deschis crâșmă. Era un bărbat înalt, de vreun metru șaptezeci și cinci, gras, ras la față, cu un cap mare cât o baniță, cu ochii roșii și bulbucați
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
pescuim mâine. Dar, caro, ascultă-mă, tre’ să ai pe undeva niște piombo. Altfel firu’ o să stea deasupra apei. Ziua lui Peduzzi i se făcea praf În fața ochilor. — Trebuie să aduci mereu niște piombo. Nu-i nevoie decât de o bucățică. Ai toate uneltele noi și strălucitoare, dar n-ai plumb. Aș fi adus eu, dar ai zis că ai tot ce trebuie. Tânărul privea apa râului, decolorată de zăpada care se topea. — Știu, spuse. O să luăm niște plumb și o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-i doar o chestie pe care s-o fi inventat și țin minte exact ce mi-a spus. — Și ce ți-a spus? o-ntrebă condescendentă Oxigenata. Alice plângea și abia mai putea vorbi de la atâta tremurat. — Alice, ești o bucățică foarte bună, asta mi-a zis. Exact așa mi-a zis. — Minți. — Ba nu. Așa mi-a zis. — Minți, spuse Oxigenata cu mândrie. — Ba nu, e adevăru’-adevărat. Mă jur pe ce vrei tu. — Steve n-avea cum să zică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mă interesează dacă mă crezi sau nu. Acum nu mai plângea, se liniștise. — Steve n-avea cum să zică așa ceva, declară Oxigenata. — Ba a zis, spuse Alice zâmbind. Și mi-aduc aminte că atunci când mi-a zis chiar eram o bucățică, exact cum a zis, și chiar și acum sunt o bucățică mai bună decât tine, sticlă cu apă fierbinte și ștoarfă bătrână și stafidită care ești. — N-ai cum să mă jignești, spuse Oxigenata. Ești un maldăr de puroi. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
se liniștise. — Steve n-avea cum să zică așa ceva, declară Oxigenata. — Ba a zis, spuse Alice zâmbind. Și mi-aduc aminte că atunci când mi-a zis chiar eram o bucățică, exact cum a zis, și chiar și acum sunt o bucățică mai bună decât tine, sticlă cu apă fierbinte și ștoarfă bătrână și stafidită care ești. — N-ai cum să mă jignești, spuse Oxigenata. Ești un maldăr de puroi. Eu rămân cu amintirile mele. — Nu, tu n-ai vreo amintire adevărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
apropii dacă asta era treaba mea? Aveam ordin să aflu cam ce bunătăți pun dumnealor în tigaie... Că de... Să nu ni se aplece când om mânca. Și ai aflat? De aflat am aflat, dar tocmai când să iau o bucățică, tigaia a început să sfârâie de mama focului și să împroaște cu boabe de mazăre și de fasole... Și o boabă te-a pălit rău de tot. Nu? 81 Întocmai. M-o pălit așa de bine, încât după vreo patru
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
facă... Maranda nu răspundea, el nu putea să alerge spre gârlă... În timp ce se învârtea ca un somnambul, s-a împiedecat de ceva și a căzut cât era de lung. S-a ridicat cu greu și a cercetat locul bucțică cu bucățică. Când a dat peste femeie, a răcnit: Ce-i cu tine, Marandă? Gemând ca un înjunghiat, s-a aplecat și i-a cuprins capul, căinându-se: Ce ai pățit, fata tatii? Ai căzut și te-ai lovit la cap! Doamne
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
până la portiță îi doar o cărare. Încolo, pe unde aveam noi aria și cireșul cel mare cu toată grădina îi popșoiștea aistora... Uite că n-am băgat de seamă. Și asta ce înseamnă? Înseamnă că ne-o luat și ultima bucățică de pământ de aici din grădină și o dat-o la gospodăria lor colectivă... Toaibă a lăsat capul în piept și a icnit ca înjunghiat. Oooh! Zilele aiestea am ajuns? Și tu cu ce ai trăit? Am muncit. Am muncit
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
mie de ani. - Peste o mie de ani... - Nu-și termină vorbirea; Întorsei capul: dispăruse. Doamna Pavel ridică ochii spre mine: - De ce tăceți?, mă Întrebă. - GÎndesc și eu, spusei. - La ce? - La nimic, doamnă Pavel. Ea Își frecă cu o bucățică de pluș lentilele groase ale ochelarilor, după care, punîndu-și-i din nou, exclamă: - Aaa! - Ce e?, Întrebai. - S-arată, iată, craiul de ghindă!... Ce noapte, domnule judecător!... Ba nu! Nu! Iată o lumină mare, foarte mare. În clipa aceea se deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Azi cu toată bucuria, Primesc de la Ștefania Steagul nostru românesc, Pentru gest îi mulțumesc. Ștefanie, Ștefanie, Tu ești o bijuterie, Pentru cei ce te iubesc Și cu drag te prețuiesc. Ești un îngeraș cuminte. Să-ți ajute Dumnezeu Că ești bucățică ruptă Din viața tatălui tău. Mama are-un boț de aur; Cea mai bogată din lume. Tu să-nveți și să crești mare Să-ți faci din virtuți renume. Ștefania noastră are Minte trează, suflet mare Ca fecioara între sfinți
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
a căror frumusețe abia se ascunde în spatele fragilelor anemone prinse sub zulufii urechilor dezgolite și ele. Parcă te invită să întinzi mâna, să le prinzi și să nu-l uităm pe Tasse Precumpătescu care, în fața micului ecran, mestecă ușor ultima bucățică de ceapă roșie și ea de emoție. Sonerie. Soneria este apăsată de degetul prelungit organic printr-un tinerel tras ca prin inel și ușor dezechilibrat de cele două aripi. Se vede că e îndrăgostit lulea, fiindcă, nu-i așa, numai
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
știi și numele.” Drept urmare mi s-a răzuit numele de pe plăcuța de sub vizor. Zilele trecute un copil necunoscut s-a năpustit asupra mea În plină viteză și m-a plesnit cu un plic peste față. Din plic a căzut o bucățică de carton pe care-am citit, scris cu majuscule decupate din ziar: „Crocodil Imită scîncetul copiilor, ca să-l atragă În capcană pe om”. Am ascultat cu atenție și, Într-adevăr, mi s-a părut că aud crocodili imitînd scîncete de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Întărîtată de vederea sîngelui, mulțimea, Înnebunită, excitată, salivînd, e atrasă imediat, magnetic, de nucleul dur din care răsar Întruna bîte și pumni, Încercînd să lovească, să muște pe dedesubt, printre picioare, ca un cîine, vrea și ea să rupă o bucățică din vinovat, să se facă dreptate. Astfel de grămăjoare se Înșiruie neregulat de-a lungul Întregului bulevard. Ținută-n frîu atîția ani, izbucnește acum, suverană, ura. În adevărata ei grandoare. Orașul a devenit abstract, mucilaginos, poate fi zdrobit Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Samsa, a noastră, a tuturor, fiind și unicul motiv pentru care-ar putea fi privit filmul, cu condiția să n-ai muște prin apartament și să-l poți urmări fără plesnitoare, răsturnat pe spate și cu antenele tremurînd după o bucățică de brînză sau după ce mîncăm noi, gîndacii. Drosofilele. Geena Davis arată pînă și aici că este o actriță cu picioare lungi și maxilare puternice, la ora actuală, poate cea mai interesantă din generația oarecum tînără. În Thelma și Louise (realizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe ziua de azi și am cîteva ore libere. — De ce nu te speli și tu? Îl Întrebai pe Al. — Intenționez. În camera ta. După ce plecăm de-aici. Ai niște săpun pentru un tanchist? — Nu. — Nu-i nimic. Am eu o bucățică-n buzunar, pe care am păstrat-o. Omulețul cu ochelarii groși se holba la Al: — Ești membru de partid, tovarășe? Întrebă. — Sigur, răspunse Al. — Știu că prietenul nostru, tovarășul Henry, nu este, spuse omulețul. — PĂi atunci, În locul tău, n-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cu adevărat de un elefant - tot ce rămĂsese era corpul Ăla mort, gri și ridat care se umfla, și colții Ăia uriași, cu pete galbene și maronii pentru care-l omorîseră. Colții aveau pete de sînge și el curățĂ o bucățică cu unghia, ca pe o ștampilă cerată, și și-o băgĂ În buzunarul de la cămașă. Ăsta fu singurul lucru cu care se alese de la elefant, În afară de conștiința singurătĂții. În seara aia, după operațiunile de măcelărire, taică-său veni lîngă foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
nevrîndu Dumnezău ca să-mi de copii, din păcatele mele, am luat pe Costachi dreptu fecior și clironom (moștenitor), că toată viața, cît oi trăi, să-mi poarte de grijă, cum și după moarte me”. Și uite-așa pe moșiile Cetățuii, bucățică cu bucățică, s-au vândut și s-au cumpărat vreo treizeci de fălci de vie și vreo sută zece pogoane. Dintre acestea, numai Gheorghe Duca voievod - după cum am mai spus - a cumpărat vreo douăzeci și una de fălci de vie! Și câte
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
ca să-mi de copii, din păcatele mele, am luat pe Costachi dreptu fecior și clironom (moștenitor), că toată viața, cît oi trăi, să-mi poarte de grijă, cum și după moarte me”. Și uite-așa pe moșiile Cetățuii, bucățică cu bucățică, s-au vândut și s-au cumpărat vreo treizeci de fălci de vie și vreo sută zece pogoane. Dintre acestea, numai Gheorghe Duca voievod - după cum am mai spus - a cumpărat vreo douăzeci și una de fălci de vie! Și câte o mai
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
inima în loc...Na! Aprinde focul cu asta! Mi-o întins unul din flăcăi cobza lui Stănică al meu, făcută zob. Mă durea sufletul, dar am luat-o de la capăt cu amnarul, cremenea și iasca... Stănică plângea mocnit, dar așeza așchiile bucățică cu bucățică între găteje. Am reușit să mai aprind o fărâmă de iască, că nici din aceea nu mai aveam prea multă...Flăcările iscate din așchiile cobzei s-au mistuit repede, iar lemnele ude tot nu s-au aprins...Lupchii
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]