1,837 matches
-
pe față de marea finanță și puternica industrie israelite, tipărea articole menite să manevreze opinia publică după directivele primite de la Berlin. Pe lîngă această infiltrare continuă și profundă, Ungaria era pe cale să scape de sub control, nerăbdătoare să realizeze, altfel decît cu bucățica, dezideratele naționale, lansîndu-le pe calea unei revolte deschise, sub conducerea unei coaliții a liderilor Apponyi, Andrassy, Justh și fiul celebrului Kossuth: obstrucție, prin refuzul de a accepta responsabilitatea guvernării, refuzul de a plăti impozite, sabotarea sau întreruperea serviciilor publice atîta
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
studiat ticurile bolnavilor, distracție groaznică fără îndoială. S-a uitat repede prin ziare. În vremea asta căutai în volum o scrisoare pe care copiii unui artist o trimet prietenului lor Jules de Goncourt, un cap de operă de gingășie. — Citește bucățica asta. O citi și-i plăcu cât nu pot spune. O reciti; o citi de-a treia oară. Nu, orice s-ar spune, rămân încredințat că Meșterul era cât putea el să fie sănătos, atunci și în zilele următoare cât
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
de 4 grame. Prima doză era deja „o cantitate enormă”, cum înțelege Hanrieta. 18/24 iunie: „Douăzeci și una de zile nu am fost în stare de a-i da ceva în gură să poată mesteca, de două zile azi mănâncă o bucățică de carne, deși foarte mică, însă i-a cauzat mult bine. Vorbește, cunoaște, se simte însă este foarte slăbit. V-am scris și vă repet că numai fricțiunile cu mercur l-au adus în bunăstare, în toate simțirele. Medicamentele, numai
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
anchetă cruntă și nereușind să-i smulgă cele dorite de torționari, a fost dezbrăcat, complet gol, apoi a fost legat cu mâinile la spate și înălțat pe un par până la tavan, după care a început lovirea cu ciomege și răngi, bucățică cu bucățică. Tortura a început la ora 19 și a durat până la ora 22, fără întrerupere. La acel moment, ora 22, CORNELIU NIȚĂ era mort. Măruntaiele erau zdrobite, când l-au dezlegat și l-au coborât pe dușumea nu mai
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
și nereușind să-i smulgă cele dorite de torționari, a fost dezbrăcat, complet gol, apoi a fost legat cu mâinile la spate și înălțat pe un par până la tavan, după care a început lovirea cu ciomege și răngi, bucățică cu bucățică. Tortura a început la ora 19 și a durat până la ora 22, fără întrerupere. La acel moment, ora 22, CORNELIU NIȚĂ era mort. Măruntaiele erau zdrobite, când l-au dezlegat și l-au coborât pe dușumea nu mai semăna a
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Îi spunea, din orz sau grâu, și o feliuță de pâine, care, dacă nu mă Înșel, avea 75 de grame. La prânz era ori o zeamă de fasole În care alergai să prinzi două-trei boabe... și nu exagerez, și-o bucățică de mămăligă sau o feliuță de pâine ca aceea de dimineață, sau varză murată, sau paste..., sau mâncare de cartofi..., de fapt, un fel de zeamă de cartofi. Cam astea erau mâncărurile de la prânz, iar seara un arpacaș, puțin Îndulcit
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și la figurat. El se numește Șarpe, dar e o viperă... Mi-ați băgat o viperă În celulă să mă tragă de limbă și trebuia să-l prind. Cu asta-și plătește blidul ăla de mâncare, fasolea aia boabe și bucățica aia de pâine pe care o mănâncă.” Reacția lui Enăchescu a fost neașteptată. S-a schimbat la față, a rămas crispat..., era pornit să lovească cu pumnul În masă pentru că eu nu recunoșteam. A rămas cu pumnul În aer... A
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cu TBC, cu... și Îmi făcusem prieteni prin..., vorbind cu ei, fără să-i văd vreodată. Cum erau relațiile cu ceilalți deținuți? Aveam prieteni la infirmerie care m-ajutau, atunci când eram la izolare, și din rațiile lor tăiau câte o bucățică, cât cubul de zahăr de mică, o puneau pe calorifer de se usca, făceau un săculeț de pâine; mai aranjau cu doctorul de un medicament, o aspirină, nu știu ce, și când veneam de la izolare luam legătura cu ei și noaptea, În
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
se lua bătaie, mâncarea nu se mai putea mânca. Primeam atunci niște borhoturi de abator care puțeau Îngrozitor când le aduceau..., burți nespălate, resturi din astea, varză murată stricată, murături, ciorbe de murături stricate... Rămăsesem ca hrană de bază În bucățica aceea de pâine de 75 de grame de dimineață și În turtoiul de la prânz, dar după un timp și turtoiul a Început să nu mai poată fi mâncat, pentru că ori era cu motorină, ori era cu nisip. Și simțeam că
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
țineau la gardieni, că oricum nu le Înțelegeau... Da’ șmecheriile ălea cazone mergeau... Alimentația era diferită decât cea din Închisoare? Era mai bună decât În Închisoare. În ce consta? Era dimineața un fel de cafea cu pâine și cu o bucățică de marmeladă, așa cam ca jumătate de cutie de chibrituri. Atât! La prânz felul Întâi, felul doi cu turtoi și seara iar o feliuță de pâine, cu felul doi. Nu, mâncarea nu era proastă. Erau și luni În care era
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
știau Încă unde erau. Dar nici unul dintre maramureșeni nu și-o consumat mâncarea aia ce-o primit-o de-acasă de unul singur sau izolat! Toți Împreună: s-au făcut porțioare, așa, mici, cât o cutie de chibrituri, poate-o bucățică de slănină sau o juma’ de lingură de untură dintr-un recipient... era pus pe tavă și, când se servea masa, se suplimenta la fiecare. De-aia am zis că acest comportament al maramureșenilor nu l-am observat la nici un
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
se-auzea de jos, unde erau dreptul comun... că noi eram la etajul 2, la ultimul etaj... Era mai greu, da’ totuși comunicam, nu era nici o problemă... Da’ acolo am făcut o foame groaznică... Nu ne dădea de mâncare... O bucățică de pâine ne dădea și două supe fără conținut..., apă goală. Era foarte greu... Și ne aplicau regimul de penitenciar obișnuit, străvechi: spălat și frecat pe jos În fiecare zi... Și era curat, nu era nimic, da’ ziceau: „Spală, dom
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
iarnă, cu haine puține... că dacă vroia ăla Îți mai lăsa un pulovăr, dar putea să nu-ți lase nimic... Și aproape dezbrăcați o trebuit să stăm acolo cu hrana de pușcărie, adică un ceai dimineața, negru, fără zahăr, o bucățică de turtoi, o bucățică de pâine mică, două ciorbe nenorocite... Acolo, la 33, ne-o ținut două luni cu lanțuri la picioare. Și am trăit c-o mare speranță, pentru că era În 1952 și În America, În prima zi de
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
că dacă vroia ăla Îți mai lăsa un pulovăr, dar putea să nu-ți lase nimic... Și aproape dezbrăcați o trebuit să stăm acolo cu hrana de pușcărie, adică un ceai dimineața, negru, fără zahăr, o bucățică de turtoi, o bucățică de pâine mică, două ciorbe nenorocite... Acolo, la 33, ne-o ținut două luni cu lanțuri la picioare. Și am trăit c-o mare speranță, pentru că era În 1952 și În America, În prima zi de marți În anul bisect
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și vinovați sunteți amândoi. Nu există la comuniști să iei asupra ta... Știind că el a recunoscut atâtea, că mi-a spus anchetatorul, și mi-arătat și scris... Că noi nu ne vedeam dosarele, numa’ Îți mai arătau câte o bucățică: „Măi, e semnătura lui, e scrisul lui”... Și atunci la proces Îmi ridic ochelarii, că noi eram toți cu ochelari, Îl văd că era a patra persoană din fața mea, fac patru pași până la el și cu voce puternică zic: „Aurel
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mine, nici față de țara mea.” Cam așa a fost pledoaria noastră și toți am cerut achitarea, da’ o zis că ne dă 22 de ani. Și ne mai dă și izolare cu lanțuri la picioare, mâncare la trei zile, o bucățică de turtoi mică și apă și În a treia zi mâncare... Era sfârșit de octombrie, Început de noiembrie. Afară Îngheța..., era foarte frig, mizerie, fără geam, fără căldură, fără nimic, noi În haine de doc, de vară... Unu’ face 20
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Da’ di ci să ai tu țigară, să ai tu ceva? Nu am primit pachet și nu a știut nimenea ce-i cu noi și unde suntem... A fost foarte grea Închisoarea. Acuma au televizor, iar noi dacă vedeam o bucățică de ziar, păi ne omora, că: „De unde Îl ai?”. Trebuia să spui tot, cine ți l-a dat, vroiau să nu știi nimic... Cum a fost eliberarea? Eliberarea? Au fost niște anunțuri: „Bă, voi aveți să plecați acasă!”. Parcă am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
luat trei bucățele mici de lumânări de stearină și s-a aprins una din ele; întâia serie de licitație s-a încheiat când s-a stins lumina. A doua serie a urmat la fel. Apoi a fost aprinsă a treia bucățică, iar lupta crâncenă a început între compania oltenească și compania ungară. Compania oltenească s-a urcat până la oferta de 8 milioane, dar compania ungară a dat 10 mii lei mai mult. În acel moment s-a stins și a treia
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
iar lupta crâncenă a început între compania oltenească și compania ungară. Compania oltenească s-a urcat până la oferta de 8 milioane, dar compania ungară a dat 10 mii lei mai mult. În acel moment s-a stins și a treia bucățică de lumânare. Ungurii au obținut aprobarea licitației pentru dânșii la suma de 8 milioane zece mii lei. În anul acesta grădina lui Ioanid librarul pune pentru întâia oară în consumație legumele și fructele cultivate în grădina lui din strada Polonă. Această
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
s-a redat prin Tractatul de la Paris... În adevăr, marele reformator al Rusiei, imperatorul Alessandru are o țară atât de mare, el are încă atâtea binefaceri de făcut în întinderea Rusiei, încât n-are nevoie să ne ia și acea bucățică de pământ din o țară ce a fost odată a noastră“, p. 2848 - M. Kogălniceanu; „Ei, d-lor! Când împăratul Alexandru vine printr-un act solemn înaintea Europei și zice că va respecta instituțiunile țării, că va respecta drepturile noastre
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
sau 1955) elev. Ajuns aci, mi-l atacă întîi (deși știe că-l prețuiesc sau, poate, tocmai de asta!) pe Grigurcu, pentru că „era zgîrcit și naiv”: odată a primit de-acasă o lădiță cu unt, dar n-a dat o bucățică nimănui, l-a ținut pînă s-a alterat, ba se mai și mira că la căpătîiul său miroase a rîncezeală! Despre Labiș îmi spune un lucru stupefiant: cică aproape toți colegii lui erau de părere că poetul trebuie să moară
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
scos (căci n o mai putea suporta) și placa dentară, iar acum are fața scobită adînc. Stă cu ochii închiși și respiră anevoios, ca-ntr-un somn cu vise rele. Cînd simte că începe criza, își apasă gîtul cu o bucățică de lemn și încremenește așa. Singura ei temere e aceea de a nu-i încurca pe ceilalți cu moartea sa. *7 iulie 1986, ora 19,30: am fost anunțați că a murit „Bunica”. Ani a alergat toată dimineața, de la o
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
întîmplase pînă atunci în împărăția romană. Era obiceiul ca împăratul să-și pună semnătura pe hotărîrile luate în numele său, dar Iustin nu putea scrie asemenea hotărîri și nici nu înțelegea ceva din cuprinsul lor.(...) Au pregătit anume pentru așa ceva o bucățică de lemn (un instrument asemănător va folosi și Constantin Cantemir - n.m.) în care au săpat patru litere în limba latină; înmuiau condeiul în cerneala cu care obișnuiau să scrie împărații și îl puneau în mîna acestui împărat; potriveau scîndurica amintită
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
înfățișează privirilor uimite ale trecătorilor. Ne întrebăm și-i întrebăm și pe sprijinitorii lui Ceaușescu: cum de se poate răbda așa ceva? Nu mai există în țara aceasta niciun om de bine? Oare tuturor le e frică că-și vor pierde bucățica de cozonac pe care acest stăpân cu mintea rătăcită le-o oferă? Oare a trăi în umilință și a mânca stând în genunchi mâncarea câștigată prin suferința altora poate fi un mod de a trăi? Oare acest Gheorghe Pană, țăran
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de vorbă și cu cetățeanul de rând, nu numai cu cățeii dvs., altfel consumați inutil carburant cu elicopterul prezidențial. Dacă vreți să fiți un conducător iubit, să faceți vizite prin surprindere. Credeți că în popor mai există patriotism? Când nici bucățica de teren unde stă casa noastră nu mai e a noastră? Pentru asta au vărsat atâta sânge strămoșii noștri, ca familia domnitoare să trăiască bine și 22 de milioane de români să trăiască în cea mai mare mizerie din Europa
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]