2,408 matches
-
terminându-le plozii pișăcioși care scuipau pe holuri și-aruncau câte-un motan nefericit de la ultimul etaj. Ce mai prăpăd aș fi făcut prin mulțimea asudată, agitându-se ca un elefant cu zece trompe... Dacă nu se înțelege foarte clar, bucureștenii lui Ceaușescu nu-mi plăceau. Oamenii ăștia întruchipau tot ce nu eram eu: niște brute proletare, idioate, adormite, adunate de prin toată țara și pe care Statul le-azvârlise în pușcăria proaspătă a orașului. Îi observam așa cum observi un gândac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nici din cine-i compusă. Nici măcar nu mai puteai fi sigur că-i vorba de-o mulțime. Mi-am privit din nou ceasul. N-aș putea spune ce oră arăta, dar trebuie să fi trecut de două. Ora la care bucureștenii fugeau cu miile în bistrouri. La cinci, muzeele se închideau; Cotroceniul făcea excepție, punea lacătele la patru. „E-adevărat că te controlează la sânge când intri?“, am întrebat, cu gura pe jumătate plină. Combinam patriotic friptura cu mititeii. „Da. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ieșea câte unul din complex în două-trei valize; îl adunau de pe câmp sau dosit în oraș prin canale, aici o bucată, dincolo alta, nici nu știai dacă nu-s mai mulți. Tot prin dreapta, ajungeai la RAR, locul unde fiecare bucureștean și-a dus măcar o dată mașina, la „omologare și autentificare“. Și-aici, cineva se distrase pe-ascuns. Ca să nimerești la Registrul Auto Român, trebuia să te strecori pe sub podul din Voluntari, pe-un drum de pământ demn de Fred și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la nivelul genunchilor. I se spunea „capră“, după modelul rural sau poate din alt motiv. Am cercetat-o cu respect și atenție. Schelăria asta tocmai bună să te împiedici noaptea de ea ziua căpăta un rol fundamental, pe care orice bucureștean trebuia să-l învețe încă de-acasă: te ajuta să-ți păstrezi liber locul de parcare. Nu întâlneai localnic care să nu fi auzit de „capre“; doar cine n-are mașină nu le-a folosit. Bucureștiul e invadat de mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
semnată, nu trebuia să mai intri. Doar farmaciștii făceau figuri, când venea vorba de antibiotice; trebuia să te înțelegi cu vreo puștoaică descurcăreață, să ți le lase după program. Iubeam să trag cu ochiul seara prin farmacii, urmărind cum necazurile bucureștenilor încăpeau în mii de cutiuțe aliniate pe etajere. Un oraș bolnav, hrănit cu pipeta și furtunurile perfuziilor. Medicamentele mă atrăgeau, eram fascinat de numărul și dimensiunile lor, dispuse ingenios pe zeci de suporturi de sticlă. Rămâneam ore în șir iarna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să fie cel al lui Liviu Ioan Stoiciu, care a evoluat spre zona kynică a postmodernismului. Respingând discursul tot mai obscen al ultimilor postmoderniști, Stoiciu îi recuză, în deja citatul interviu din revista Feed back: "M-am despărțit de <<fracturiștii>> bucureșteni, de <<golăneala>> lor afișată". Despărțirea lui Liviu Ioan Stoiciu e și de gălăgioasa modă a "demitizărilor" valorilor naționale. Iată cum evocă o expoziție bucureșteană deschisă în zilele Crăciunu-lui 2004: "o expoziție <<de artă>> de o rară impostură, plină de falusuri
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
apoi trece succesiv în partidele lui Gh. Brătianu, C. Argetoianu și O. Goga, pentru ca în cele din urmă în 1937 să întemeieze Partidul Național Agrar. Între 1923 și 1925 este director general delegat al teatrelor și implicit director al Naționalului bucureștean, vicepreședinte al Societății Autorilor Dramatici Români. În 1923 a editat revista umoristico-satirică „Urlătoarea”, iar în 1928 a figurat efemer ca director literar al săptămânalului „Vremea”. A colaborat la „Sburătorul”, „Capitala”, „Popularul”, „Rampa”, „Clipa”, „Arta liberă”, „Sinteza”, „Zeflemeaua”, „Bis”, „Secolul” ș.a.
VALJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290417_a_291746]
-
scurte (Din vremea cronicarilor, Haiducii, Grigore Alexandrescu, Capră cu trei iezi, Doina). Un an mai târziu scrie comedia Nastratin Hogea (trei acte în versuri populare), mai mult o povestire dialogata lipsită de orice valoare dramatică, deschizând stagiunea 1946-1947 a Naționalului bucureștean; premieră e un eșec. Bună cunoscătoare a literaturii franceze, în 1953 V. dedică poetului François Villon scenariul în cinci acte Balada soartei, ce reconstituie episoade din viața faimosului poet medieval. Textul, urmat de dramă în proza Supremă iertare (alcătuită în
VERBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290487_a_291816]
-
scriitoarei se vădește și în Casă cu minuni, român de o profundă sensibilitate în rememorarea copilăriei, apărut parțial în „Viața românească” în 1930-1931. Traducerile din literatura universală constituie altă componentă a preocupărilor lui V. În stagiunea 1931-1932 a Teatrului Național bucureștean i se pune în scenă o versiune după Comedia încurcăturilor de Shakespeare. S-au păstrat în manuscris transpuneri din Selma Lagerlöf, Iulia Hașdeu, Goethe, ca și tălmăcirea unei serii de cincisprezece basme din folclorul universal. Notabile sunt anecdotele din ciclul
VERBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290487_a_291816]
-
O siluetă grotescă, aceea a cămătarului evreu, e conturată cu oarecare finețe. Un „filosof”, aspirant la deputăție, ține un logos incoerent, inept, nu departe de caragialescul Marius Chicoș Rostogan. Maniera nu este analitică, ci mai mult pitorească și spectaculară. Schița Bucureștenii la masă ar fi un soi de cronică satirică, vădind un bun spirit de observație, dar umor mai puțin. Asemenea tipuri și schițe, croite într-o modalitate predominant gazetărească, mai apar, sub pseudonimul Iao-Tsen-ki, în „Satyrul”. Pentru proză V. nu
VELLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290484_a_291813]
-
interpretarea acestei situații, fiind de părere că Biserica ortodoxă a pierdut din start bătălia cu manifestările necanonice ale religiozității rurale, o luptă pe care, de fapt, nici n-a purtat-o vreodată cu prea mare convingere. Pentru istoricul și „politistul” bucureștean, ...s-ar zice că Biserica nu era prezentă În viața satelor decât cel mult pentru a creștina riturile de trecere prin botez, cununie și Înmormântare. Fără discuție, țăranii trăiesc Într-un timp creștin, marcat de sărbători creștine, precum Paștele, Crăciunul
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Heliade Rădulescu, așa cum aprecia criticul și istoricul literar ieșean Mihai Drăgan . Cum este cunoscut, în ultima parte a vieții se cufundă în singurătate și experiențe spiritiste (expuse în cartea Sic cogito). Prezența medalistică a lui Hasdeu este semnalată în lucrarea bucureștenilor Buzdugan-Niculiță , pe medalia celui de Al X-lea Congres Internațional al Lingviștilor, desfășurat la București, în 1967 (fig. 92av), unde chipul savantului apare în prim-plan, acolat cu cel al lui Dimitrie Cantemir. Prezența lui Hasdeu pe o astfel de
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
murdare țin loc de robe. Justiția muncitorească s-a înfăptuit. Alăturați în minte acestei secvențe imaginile minerilor lovind cu bâtele, pumnii și picioarele cetățeni luați de pe stradă în Piața Universității, vinovați de a purta plete, ochelari sau fustă scurtă. Și bucureștenii înși rați pe margini și aplaudând cu voioșie. Amintiți-vă strigătul : „I-me-ghe-be, face ordi-ne !”. Și puneți în montaj cu toate acestea zicerea scenaristului Văii care răsună, dramaturgul Mircea Ștefănescu, la șapte ani după premieră : „Mă odihneam cu sentimentul datoriei împlinite
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
zisa sistematizare rurală, pe 3- 4 martie 1988, operațiune care presupunea raderea satelor de pe fața pământului și împingerea țăranilor într-un soi de rezervații pseudourbane, numite centre agroindustriale. Sistematizarea satelor venea după distrugerea cartierului Uranus din Capitală, 40.000 de bucureșteni fiind evacuați forțat din locuințe, iar bisericile monumente istorice din zonă fie demolate, fie, după proteste internaționale, mutate pe role de lemn. Din partea înaltului cler ortodox - nici un protest. Pe 15 noiembrie 1987, muncitorii din Brașov se revoltă, Securitatea intervine și
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
printre dinți în anii ’90 : „Un privatizat !...”. În sfârșit, mistica muncitorului, văzut ca reper moral mai presus de orice bănuială și critică, învestit ca judecător cu salopetă în loc de robă, și- a făcut simțite efectele în iunie 1990, când mii de bucureșteni îi aplaudau de pe margine pe minerii veniți direct din șut ca să restabilească ordinea și dreptatea cu bâte și lanțuri împotriva unor tineri luați de pe stradă pe criteriul înfățișării - plete, ochelari, barbă, fustă scurtă, machiaj. Cu numai cinci pelicule catalogabile ca
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
protestatarilor pentru ceea ce promitea a fi o grevă generală... pentru români, ideea unei greve generale și a protestului sunt date uitării sau intră în amorțire”; * „numărul ofițerilor de poliție care supravegheau pensionsarii care demonstrau este aproape egal cu numărul protestatarilor”; * „bucureștenii divizați, ca toți românii. Câțiva și-au asumat riscul unei greve, alții care se tem - după cum se poate observa cu ușurință - nu, și cei vârstnici, fiind cei mai curajoși din nou, au venit, așa cum au putut, să plângă în disperare
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
de excepție - cum sunt și fete bune și fete rele (Președintele României, discurs la Ziua Justiției - în "Ziua", 8.VII.2008). În (91), aceeași secvență formală apare (coordonat) cu fiecare din cele două funcții (CI și concesiv): (91) De fapt, bucureșteanului îi place să cumpere în hipermarketuri - indiferent dacă e mai ieftin sau nu decât în piețe, indiferent dacă se încurcă circulația, dacă amplasamentul respectiv e împotriva normelor europene și contrazice urbanismul civilizat (editorial, "22", 20-26.V.2008). 6. CONCLUZII Se
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
inconsistență și despre incoerență, despre lipsă de convingere. Putem face expoziții care să celebreze faptul că am fost și noi în Arcadia -arhitecții au făcut, aproape exclusiv, în perioada 1989-2000 asemenea expoziții retrospective, centrate pe "avangarda" și pe "modernismul" românesc, bucureștean în speță. Ele însă reprezintă o manipulare. Acest "și noi am fost cândva moderni" ar trebui rescris degrabă astfel: Am avut și moderni printre noi, dar am avut grijă să îi reducem degrabă la tăcere". 22 Pentru mai multe detalii
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
licoare (www.jurnalul.ro). Alt context în care este selectată prepoziția din este reprezentat de numeralul cardinal substitut sau de nominalul cuantificat printr-un numeral cardinal, care exprimă întregul: 8 voturi din 12 ("Cotidianul", 21.II.2006) Doi din cinci bucureșteni călătoresc cu metroul. Contextele indicate mai sus au arătat că de apariția prepoziției din sunt răspunzătoare caracteristicile morfosintactice și semantice ale nominalului cu care aceasta se combină. Ocurența prepoziției din sau a lui dintre este determinată însă, așa cum am anticipat
[Corola-publishinghouse/Science/85020_a_85806]
-
așa cum aprecia criticul și istoricul literar ieșean Mihai Dragan{\cîte 88}. Cum este cunoscut, în ultima parte a vieții se cufunda în singurătate și experiențe spiritiste (expuse în cartea Sic cogito). Prezența medalistica a lui Hașdeu este semnalată în lucrarea bucureștenilor Buzdugan-Niculiță{\cîte 89}., pe medalia celui de Al X-lea Congres Internațional al Lingviștilor, desfășurat la București, în 1967 (fig. 92av), unde chipul savantului apare în prim-plan, acolat cu cel al lui Dimitrie Cantemir. Prezența lui Hașdeu pe o
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
Doamnei de Staël.Manoil pătimește sub aspectul compozițional și al creării personajelor, dispunând de o intrigă erotică naivă și convențională, personaje în alb-negru.În schimb, reține atenția prin atmosfera bogată, interesantă prin aspecte din existența boierimii acelei epoci, mediul aristrocratic bucureștean viciat, referiri la viața țărănimii asuprite, la caracterul precar al învățământului, la orientarea cosmopolită în educația copiilor, interesante idei despre literatura națională.Tot în 1855, apar alte romane precum Coliba Măriucăi de V.A. Urechiă, inspirat după Coliba unchiului Tom
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
pe canapea. Nu-mi face plăcere să subliniez contribuția însemnată a șoferilor bucureșteni la degradarea climatului de pe șoselele României. Probabil că la mândria de a se afla la volanul unei super-mașini se adaugă și mândria și superioritatea de a fi bucureștean. La această mândrie supradimensionată se adaugă și puțin din zelul neofitului, având în vedere că totuși Bucureștiul avea în 1930 doar 600.000 locuitori, iar acum a depășit 2 milioane. Agresivitatea aceasta gratuită și stupidă cred că este una dintre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
insuficienți. Enervantă este capacitatea supranaturală a facturilor de a se umfla și enervantă este încăpățânarea salariului de a rămâne încremenit în... fluturaș. Codruț 14 mai 2006 Dragă Codruț, Așa-zisa creștere a nivelului de viață, combinată cu pura tendință a bucureștenilor de a arăta, de a se făli, a adus pe străzile acestui oraș un nou flagel: motocicliștii. Cu cât fac mai mult zgomot, cu cât sunt mai violenți în trafic, cu atât mai bine. Sunt peste tot: on peut pas
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
a. În România, unul din trei copii sunt intoxicați cu plumb și mercur. (Antena 3, Știri, 2007) b. Unul din șapte magistrați au recunoscut că anul trecut au fost victimele unor tentative... (prezentator, Prima TV, 2008) c. Unul din zece bucureșteni au fost în AFI Palace în primul weekend din 2010 (www.businessmagazin.ro) Pentru a explica acordul la plural în astfel de enunțuri, se poate presupune că avem a face cu un acord prin atracție, dar mai importantă este explicația
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
denotație +plural a sintagmelor cu unul, una este proprie doar contextelor statistice. Unul nu are sens referențial, ci partitiv: (83) a. În România, unul din trei copii... - GPrep în România delimitează setul maxim: "copii din România" b. Unul din zece bucureșteni... - substantivul bucureșteni denotă setul maxim "bucureștenii" Acordul la plural este justificat semantic, iar acordul la singular are baze formale. În sintagmele de tipul fiecare + numeral ordinal + N, acordul la plural nu este acceptabil, în niciun registru de limbă: (84) a
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]