6,806 matches
-
-n băț, acolo, în gara Timpului, unde toate nădejdiile omenirii îl așteptau cu flori pe tânărul ce promitea împlinirea lor. Nepăsător că Bătrânul An moare lângă mine, am început și eu să chefuiesc cu cei dragi, înfruptându-mă din toate bunătățile de pe masă, unde erau sacrificate de-a valma, curcani, pui de găină, pești, purcei sau porci, toate pentru lacoma și fantezista noastră poftă. Evident că le-am udat din belșug cu vin rozaliu și urări de sănătate. Adică, sănătatea noastră
APROAPELE MEU, AUROLACUL de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350087_a_351416]
-
pentru darurile primite cu poeziile bine învățate și rostite fără răsuflare și cum îi cântăm: Moș Crăciun cu plete dalbe”. Dar mirosul sarmalelor și al acelor preparate care în aceste zile stau pe masa noastră, cum mă îmbrâncesc la amintirea bunătăților și țuica fiartă de pe masa din casa părintească, la „zaibărul” dătător de sănătate, cu atmosfera de familie cu temeiuri strămoșești? Nu pot să mă abțin și să nu zic: Ce de bunătăți făcea mama acasă! Ce sarmale, ce caltaboș, ce
ÎNTRE DOUĂ LUMI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350127_a_351456]
-
pe masa noastră, cum mă îmbrâncesc la amintirea bunătăților și țuica fiartă de pe masa din casa părintească, la „zaibărul” dătător de sănătate, cu atmosfera de familie cu temeiuri strămoșești? Nu pot să mă abțin și să nu zic: Ce de bunătăți făcea mama acasă! Ce sarmale, ce caltaboș, ce piftii, ce cârnați, ce cozonac!... Și ce jambon știa să facă tata! Afumat cu rumeguș de lemn după ce era pus la sărat, apoi dat cu boia și usturoi. Ce ciudă aveam întotdeauna
ÎNTRE DOUĂ LUMI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350127_a_351456]
-
Afumat cu rumeguș de lemn după ce era pus la sărat, apoi dat cu boia și usturoi. Ce ciudă aveam întotdeauna fiindcă nu puteam să mă satur pe deplin din niciun fel de mâncare, căci trebuia să las loc și celorlalte bunătăți. Dar căldura domoală din casă dată de focul scânteind printre lemnele duduind în sobă! Dar traista cu bobârnaci...o mai simt parcă și acum legată de gât! Simt parcă gerul lipindu-mi nările și lupta cu nămeții colindând din casă
ÎNTRE DOUĂ LUMI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350127_a_351456]
-
personalizează mai cu osebire în zilele de sărbătoare ale iernii îmbracându-le în lumini. Aceste lumini mă fascinează și se confundă cu luminile din sufletul meu. Trăiesc parcă o altă viață când văd bucuria oamenilor de a face cadouri, căldura și bunătatea cu care își îmbracă ființa interioară, bucuria cu care fac urări... Trăind momentele prezentului, purtată pe aripile bucuriei zilelor de sărbătoare, nu îi uit pe românii de pretutindeni și le urez ca anul 2015 să le aducă împlirea tuturor dorințelor
ÎNTRE DOUĂ LUMI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350127_a_351456]
-
nu pot urca la ușa sufletească un cântec vast ca viața, frumos ca ochii, alinător ca mângâierea. Dar nu e moldoveancă aceea ce nu poartă în chipul conștiinței sale, chipul iubirii. De aceea, cântecul Loredanei e ziditor de iubire, de bunătate, de voioșie, de omenie! El adâncește în conștiință viața estetizată de lumina din cântec și în trăire exaltarea din iubire! Loredana Groza, născută la Onești, este o cântăreață de muzică ușoară, compozitoare, actriță, prezentatoare tv, dansatoare, antrenoare în show-ul
LOREDANA GROZA. PIETRARUL IZVORULUI DE CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350112_a_351441]
-
le cântărim și le depășim. Adevărate sunt afirmațiile lui Constantin Noica: „Viața este un dozaj; ești din când în când inteligent, sau ești mai inteligent azi decât ieri”. Poate și de aceea ne trebuie, în cele mai multe momente ale vieții, răbdare, bunătate, înțelepciune; să fim continuu penetrați de spiritul pozitiv care, pentru sociologul și filozoful francez Auguste Comte (1798-1857) - fondatorul filozofiei pozitivismului - filozofie ce nu mai caută explicarea cauzelor obscure ale fenomenelor, ci se mulțumește cu studiul datelor experienței -, constă în „a
RĂBDARE ȘI SPERANȚĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350151_a_351480]
-
scrisului, am iubit întotdeauna arta, frumosul, lucrurile rafinate. Mi-a plăcut să consider mereu femeia ca pe o enigmă și, totodată, ca pe un dar de la Dumnezeu care trebuie prețuit, iar divinitatea, ca pe o forță creatoare emanând lumină și bunătate eterne, pe care nu trebuie s-o dezamăgești niciodată utilizând greșit arma liberului-arbitru. Consider, în câteva cuvinte, că principala provocare a vieții este să înțelegem DE CE. De ce venim aici. De ce trebuie să ne perfecționăm prin uneori dure, alteori minunate lecții
UN SIMPLU ŞI LETAL DE CE ? de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350201_a_351530]
-
frigider. A deschis ușa și a exclamat: - Uite, este destulă mâncare. Spune-mi ce vrei să mănânci. Vrei brânză ori preparate din carne? Ea a rămas mută când a văzut ce este în frigider. În viața ei nu văzuse atâtea bunătăți adunate la un loc. Brânză în folii subțiri și transparente, câteva feluri de salam, șuncă presată, mușchiuleț, cașcaval în vid, câteva borcane mici în care nu înțelegea ce este, măsline, salată de icre, câteva recipiente cu ceva roșu în ele
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361827_a_363156]
-
toate la un loc. Așa a făcut Nancy pe când lucram la ea. O auzeam strigând: Jan ! și cu mâna î-mi făcea semn să merg în casa - că alte cuvinte englezești erau de prisos - deschidea frigiderul și îmi arată toate bunătățile ce le avea acolo, tot prin semne îmi spunea să mănânc ce vreau, că ea trebuie să plece. În casa ei pe masă, ori pe noptiere erau bani lăsați cu voie sau fără voie, în casa avea multe lucruri de
BANI SI OMENIE de IONEL CADAR în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361915_a_363244]
-
va fi una reușită din cauza părinților săi? A aprins veioza și a luat cartea de poezii în mână. A deschis-o la întâmplare. Așa a dat de poezia „Amintire” Îmi amintesc... Te-am cunoscut acolo În grădina fermecată Plină de bunătate și dragoste, Când împleteam amândoi Cununi de stele Așezându-le tăcuți Pe frunțile îngerilor Și sărutâdu-le aura Iar ei, în taină, Ne-au dăruit binecuvâtarea... Am plecat înlănțuiți Pe cărări de flori Sorbind nectar din cupele lor Și jurându-ne
DESTINE PARALELE CAP.IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361921_a_363250]
-
în toți dușmanii, cu inima s-arunci; Poverile de-o viață se fac ușoare, fulg, Lumeștile zavistii cu ura nu te-ajung. Bucură-te, Chip ascetic ca o pajiște firavă, Bucură-te, Leac de suflet pentru inima bolnavă, Bucură-te, Bunătate, soare-n ochii îngerești, Bucură-te, Alăturare lângă oștile cerești, Bucură-te, Pleată albă ca și faldul unui steag, Bucură-te, Sprijinire în condei ca în toiag, Bucură-te, Soare tânăr după care mă rotesc, Bucură-te, Preasmerire, rob al
ACATIST DE DRAGOSTE ETERNA de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361991_a_363320]
-
noastre. Iubirea adevărată, fidelitatea, respectul reciproc, răbdarea în greutăți, necazuri și suferințe nu este o impunere, ci o propunere din partea lui Dumnezeu. Ceea ce impune Domnul este doar responsabilitatea iubirii, adică iubirea trăită întru adevăr, care îl transfigurează pe om în bunătate, adevăr, dreptate, credință, curaj, răbdare, frumusețe, dăruire, jertfă, sfințenie. „Rănile lui Hristos (spune Sfântul Nicolae Velimirovici) au lucrat mai multe binecuvântări în lume decât sănătatea tuturor cezarilor romani”(Pătimirea Bisericii, Ed. Sophia, București, 2010, p.20). Mântuitorul nostru Iisus Hristos
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? (3) LIBERTATEA de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362002_a_363331]
-
întunecatu-sa mintea mea de cele lumești, și nu poate să caute spre Tine cu zdrobire. Răsucitu-s-a inima mea în multe ispite și nu se mai poate încălzi la lacrimile iubirii către Tine. Ci, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul și Vistierul bunătăților, dăruiește-mi pocăință deplină și inimă zdrobită, ca să ies cu tot sufletul în căutarea Ta. Căci fără de Tine sunt străin de tot binele. Așa dar, Bunule, dăruiește-mi harul Tău. Tatăl ce Te-a scos pe Tine din sânul Său
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? (2) CHRISTOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362003_a_363332]
-
capitolul trei intitulat simptomatic “Cu femei și despre femei “, se axează pe povestea noastră eternă, femeia, care, de-alungul istoriei a stat în spatele marilor bărbați, și, la fel ca banii, a stârnit dueluri, intrigi și războaie. Dar, a și contribuit cu bunătatea ei la educația noastră primară și la evoluția societății, rol atât de bine esențializat în motto-u : “Femeia te urcă, femeia te coboară/ Femeia îți dă viață și tot ea te omoară “. Corupția, fiind o stare de abatere de la moralitate, de la
CUGETAREA-ESENŢA FILOSOFICĂ A EXPRIMĂRII UNUI ADEVĂR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362063_a_363392]
-
s-a uitat, iar sătenii timpurilor noastre au ignorat jertfa Lui. Am transcris această poveste, cu gândul ca Spiritul Lupului Sur să se reîntoarcă pe meleagurile noastre, pentru ca oamenii să-și recapete curajul și bucuria de a trăi, să reînvie bunătatea, iertarea și compasiunea, în inimile lor. De-a lungul timpului, Spiritul Lupului Sur m-a ajut să răzbat prin viață... Și știți de ce? Pentru că am descoperit în sufletul meu... "Lupul Sur". Floarea Cărbune Referință Bibliografică: Lupul sur / Floarea Cărbune : Confluențe
LUPUL SUR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365766_a_367095]
-
la propria masă, în propriul pat, în intimitatea odăii sale de lucru. Dedicat, supus, salahor, chiar rob al cuvintelor. Dar și stăpânul lor, regele-păstor domnind peste infinitele turme. Omul - suveran peste cuvinte, luând parte zilnic la festinul lor metaforic, cu bunătăți alese, cu delicatețuri, cu rafinamente. Cine nu ar dori să se înfrupte? Mai ales că sunt date gratis, sunt date peste geam, de pomană celor flămânzi și însetați de frumusețe. Care frumusețe? Care va salva lumea, desigur. Cuvintele - fructele pomului
PETRE RĂU, EDEN ÎN CĂDERE, INFORAPART, 2012, (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365767_a_367096]
-
un om ce nu a ajuns mare fiindcă nu i s-a îngăduit să ajungă mare." Însă aș dori să scriu altfel despre Marin, aici se odihnește un om care ar fi putut să devină mare în sensul dezvoltării în bunătate și măreție divină. Dar nu a devenit pentruca a lăsat că hiba din ființă lui să-i controleze viața, iar mai mult decît atît a întors spatele iubirii de la calvar, impietrindu-se. Isus l-a iubit și a dorit să
MARIN (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365840_a_367169]
-
lumina înflorește/Altfel lumina este o ucigătoare săgeată/Aerul o prinde și o îmblânzește/ Aerul face lumina înceată.” În viziunea sa totul este iubire, totul se rostogolește sferic, elementele naturii aflându-se într-o continuă iubire. Din poezia sa exultă bunătate, omenie, profundă înțelegere a naturii umane ca parte a universului, dar și bucuria nestăvilită de a trăi. În același timp atacă problemele majore ale terrei, atenționând asupra dezastrului ce îi pândește pe oameni în goana lor nebună după progresul ce
REVISTA REGATUL CUVÂNTULUI ANGAJATĂ ÎN ACTIVITĂŢI CULTURALE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365815_a_367144]
-
un bar pentru a bea, ceea ce nu înțelegeam pe atunci, era faptul cum putea să se avânte în atâta stricăciune: beții, preacurvie, bătăi etc. Și totuși să-și mențină acea parte a ființei lui caldă, umană că o licărire de bunătate într-o mare a păcatului. După ceva timp a plecat în Moldova unde locuiau socrii săi, cred că după trei ani, timp în care am lucrat în altă parte în alt oraș am revenit la asfalt, între timp se schimbaseră
MARIN de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365846_a_367175]
-
un „DAR” făcut Umanității, un „GHID” ce - cu fiecare pagină parcursă pe nerăsuflate - transmite peripețiile, bucuriile și suferințele îndurate cu stoicism, trăiri adânc întipărite în suflet, sentimente profunde, alături de frumusețea sau asprimea peisajului, de - uneori - vitregiile naturii, dar și de bunătatea, căldura, ospitalitatea oamenilor întâlniți, acele legături nevăzute ce se țes între semeni, legături ce rămân în amintire ca o lumină... Cartea Manuelei Sanda Băcăoanu „Între Pământ și Cer, pe Camino de Santiago” (Camino Francez 2012), în cele peste 400 de
RECENZIE LA CARTEA „ÎNTRE CER ŞI PĂMÂNT, PE CAMINO DE SANTIAGO” DE MANUELA SANDA BĂCĂOANU de LUCIA ELENA LOCUSTEANU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/365894_a_367223]
-
că sunt frumoși... Dar mi-ai răspuns că privirea mea este frumoasă., Ți-am spus că buzele tale sunt petale de flori... Tu mi-ai murmurat printre clipiri Că vorbele mele sunt minunate. Ți-am spus că ai seninul în bunătatea ta. Tu mi-ai spus că inima mea se oglindește în a ta. Și mi-ai mai șoptit cu privirea strălucitoare... Că atâta timp cât te voi iubi, Vei rămâne același: bun și dulce. Dar că nu tu vei fi dulcele vis
OGLINDIREA NETĂCERII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365915_a_367244]
-
Cel de Sus, jură să nu mai plece, cât va trăi, prin păduri cu gânduri de vânătoare! De abia acum, după atâția ani de viață, realiză că Dumnezeu crease animalele din pădure nu pentru hrana omului, căci erau atâtea alte bunătăți pregătite de Creator pentru om, nefiind nevoie să ia viața sărmanelor animale! Porni spre casă, dar lacrimile îi curgeau nestăvilite pe obraji. Nu putea să uite figura acelei mame a vătuiului, hotărâtă să-și apere puiul cu viața ei. Ce
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
stog, fără un pic de frică. Chiar și sălbăticiunile cunosc sufletul oamenilor buni! Într-un an, după o iarnă cam lungă, în ajunul Sărbătorilor de Paște, ce-i trecu prin minte Evgheniei Stepanovna? Gândi și tot gândi să pregătească niște bunătăți, pe care să le trimită prin Artemie, omul ei, să le ducă până într-un sat vecin, acolo unde trăia Nadejda, fata lor cea mare, măritată de câțiva ani. Nadejda avea casă grea, trei copilași mici de crescut, și nici măcar
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
lui Artemie al ei, că îl așteaptă un drum lung de făcut. Era primăvară, se putea umbla deja prin pădure, căci zăpada cea grea se topise, fiind numai bine de pornit la drum. Avusese grijă să pună în desagă multe bunătăți: copturi proaspete din cuptor, unse cu unt și cu miere de albine, o cofiță plină cu brânză de oi, o altă cofiță cu smântână, și încă o oală de lut cu miere. Le puse pe toate în coșuri, iar coșurile
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]