1,985 matches
-
a neîncrederii Îl face să vadă, până la urmă, rele intenții sau fapte chiar și la acei călători care sunt cinstiți În forul lor interior. Μ Cu cât ne asumăm mai mult omenescul din noi, cu atât ne păstrăm În limitele bunului-simț față de noi Înșine: cel care, din trufie, se consideră deasupra slăbiciunilor și ispitelor omenești se Împietrește, fără să-și dea seama, Într-o formă de superioritate egoistă care, departe de a-l ridica pe scara valorilor umane, Îl coboară. Μ
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
psihologică) decât o Întreagă existență de viață concretă a altora. Μ Prejudecata nu ar avea șansa să prindă În sufletul cuiva, dacă nu ar fi Înrudită cu o stare de rigiditate a conștiinței. Μ Pentru unii este o chestiune de bun-simț să considere că Dumnezeu poate fi „văzut” sau „simțit” numai prin credință. Alții, În schimb, nu-și pot deriva credința decât dintr-un exces de luciditate: Dumnezeu, spun ei, nu poate exista decât În măsura În care rațiunea proprie Îl admite. Dar, așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
o viață nou-apărută: o vom Îmbrăca În tot mai multă iubire, pentru ca ea să rodească... poate o nouă „pasăre măiastră”. Μ Un intelect neobișnuit să facă concesii nu poate fi un partener de discuții În contradictoriu. Μ La omul cu bun-simț, chiar și tăcerea este dătătoare de Învățătură. Μ Unii insistă asupra faptului că trebuie făcută o distincție cât mai clară Între energia derivată dintr-o stare de emoție (cum ar fi, de exemplu, cea de furie, spaimă, groază etc.), pe
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
2003, p. 101). Μ Barierele incompatibilității Între tineri și bătrâni, puse pe seama diferențelor de mentalitate sau de aspirații, sunt, În realitate, mai ușor de ridicat decât se crede de obicei, dacă se face un efort de minimă bunăvoință sau de bun-simț. Μ Faptul că specificul personalității se exprimă În acte mărunte, cotidiene, sau că poate fi dedus din acestea reprezintă astăzi o idee comună. O consemnăm totuși pentru frumusețea exemplului dat de Gabriel Liiceanu În legătură cu unul dintre marii noștri filosofi, Constantin
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
care trebuie respectată: când sunt, de exemplu, cuvinte ale minții, ele ne dau cunoștințe și pricepere În surprinderea Înțelesului adânc al unei pilde, al unui gând Înțelept; când sunt cuvinte ale unei inimi bune și credincioase, ele ne dau Învățătura bunului-simț, a dreptății, a adevărului și nepărtinirii. Din cuvintele minții ies așadar izvoarele Înțelepciunii; din cuvintele inimii ies izvoarele vieții. Μ Un alt paradox al Învățăturii creștine: „Să-l iubești pe Dumnezeu mai mult decât pe copilul tău”. Desigur, pentru unii
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
când mă voi Întoarce, Îți voi da»” (Luca 10.34-35). Când „bunătatea” nu este expresia unui gest spontan, natural, de Înțelegere a suferințelor altuia, când ea nu izvorăște dintr-o disponibilitate sufletească spre compasiune și ajutor, să avem cel puțin bunul-simț de a Învăța această conduită a bunătății, chiar dacă acest proces de Învățare va fi pentru unii foarte lung și va cuprinde, adesea, numeroase Înfrângeri parțiale (cum ar fi, de exemplu, amărăciunea constatării faptului că n-am putut fi buni decât
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
să râdem, În loc să fi acordat imediat o mână de ajutor celui care a căzut atât de rău!). Suntem, cu alte cuvinte, mai predispuși prin firea noastră să receptăm aspectele comice ale situațiilor decât pe cele tragice sau dramatice. Μ Sintagmei „bunul-simț” Îi acordăm, de obicei, o conotație etică, aceea de a putea păstra un simț al măsurii În aprecierile sau atitudinile noastre față de alții sau față de noi Înșine (mai prozaic spus: să știi sau să poți să „nu sari calul”). Dar
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Îi acordăm, de obicei, o conotație etică, aceea de a putea păstra un simț al măsurii În aprecierile sau atitudinile noastre față de alții sau față de noi Înșine (mai prozaic spus: să știi sau să poți să „nu sari calul”). Dar „bunul-simț” poate să exprime și o anumită capacitate a inteligenței, și anume aceea de a se adapta și readapta continuu la schimbările impuse de realitate, de situațiile și evenimentele de viață (inteligența neguvernată de bun-simț procedează invers: pretinde să modeleze lucrurile
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
poți să „nu sari calul”). Dar „bunul-simț” poate să exprime și o anumită capacitate a inteligenței, și anume aceea de a se adapta și readapta continuu la schimbările impuse de realitate, de situațiile și evenimentele de viață (inteligența neguvernată de bun-simț procedează invers: pretinde să modeleze lucrurile după o logică a sa, strict personală, să facă realitatea să se Încline În fața unei idei - devenită fixă pentru acea inteligență -, În loc să-și adapteze ideile În funcție de cursul evenimentelor din realitate; o astfel de inteligență
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
une atteinte à l’image du pays” (pp. 276-277) Scriitorul s-a convins că publicul contemporan, devenit paradoxal o masă de indivizi izolați, după cum constată Peter Sloterdijk, nu mai poate redeveni colectivitate decît sub imperiul unui șoc permanent dincolo de baierele bunului-simț, vorbelor frumoase, dincolo de orice esopism. Bădăran, Michel Houellebecq constată că În Occident bădăranul a dispărut și că desigur mulți tînjesc după el. În epoca cinismului generalizat sau, dimpotrivă, a prudenței exsangue, pentru a fi perceput, un mesaj nou trebuie vehiculat
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În versuri. Am putea spune că, asemeni celui vianian, universul romanului lui Page este unul liminar, restrîns, deși mult mai consistent decît cel „normal”, al social. În centrul lui, Antoine ar avea proprietățile geniului, dacă i-ar lipsi naivitatea și bunul-simț. Așa Însă, contaminarea geniului cu valori mic-burgheze - tocmai de aceea execrate de Barthes - are ca rezultat un ins lipsit de fibră tragică, rațional În interiorul celor mai iraționale decizii, pe care autorul Îl poate ironiza și iubi În voie. Pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
care autorul le propune împotriva comunicării tautiste sînt bunu-simț și interpretarea. Bunul simț vine din reflexivitatea asupra vieții cotidiene și din conversația obișnuită cu bîiguielile, hiatusurile și lapsusurile sale care este un dușman "natural" al limbajului artificial. O formă a bunului-simț este ironică "sau, și mai mult, derîderea colectivă, cînd practicile unei societăți răstoarnă schemele mașiniste". Interpretarea, la rîndul ei, este o soluție viabilă în măsura în care operează cu sensurile comune, sedimentate de-a lungul vremii, înrădăcinate în solul tradiției. Ideea autorului este
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
mai multe comunicări posibile și cel puțin trei reprezentativă, expresivă, confuză tind astăzi să îmbrățișeze universul și se pretinde singura comunicare posibilă. Această comunicare confuză sau, mai bine-zis, generatoare de confuzii, pare periculoasă, ei i se opune o politică a bunului-simț și a interpretării. În ce univers ne aflăm, așadar? Un univers science-fiction, unde mașinile vorbesc și oamenii comunică prin proteze artificial conectate pe circuite anonime? Unde își face loc devoțiunea, iar tehnica îmbracă forma religiei, sacralizează idoli, idola, imagini? Religie
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
și oamenii comunică prin proteze artificial conectate pe circuite anonime? Unde își face loc devoțiunea, iar tehnica îmbracă forma religiei, sacralizează idoli, idola, imagini? Religie însoțită de toate ortodoxiile, paradoxurile, heterodoxiile, de secte și clanuri, ba apare chiar fenomenul "excomunicării"? Bunul-simț Am putea să ne mirăm, să ne întrebăm: Dar ce rol joacă toate acestea în viața noastră obișnuită? Găsim aici adevărul relațiilor noastre zilnice? Al discursurilor noastre, al activităților noastre?" Sau încă: "Iată ce ne așteaptă și cum trebuie să
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
joacă toate acestea în viața noastră obișnuită? Găsim aici adevărul relațiilor noastre zilnice? Al discursurilor noastre, al activităților noastre?" Sau încă: "Iată ce ne așteaptă și cum trebuie să ne pregătim? Să refuzăm?" Interogații pe care, oricum le-am lua, "bunul-simț" le ocolește. Trecînd dincolo de ele. Care, bun simț, la fel de bine, lasă să se audă o notă discordantă în concertul înregistrat al teologilor comunicării. A văzut și altele din acestea. Obiectele tehnice sînt integrate, în măsura utilității lor, pentru a facilita
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
sînt integrate, în măsura utilității lor, pentru a facilita viața. Dar sînt obiecte lipsite de valoare din momentul în care sînt prezentate drept gadgeturi, semne de modă sau efecte perverse. În acest sens, Mon Oncle, de Tati, ilustrează destul de bine "bunul-simț", incluzînd aici aspectul său arhaic, paseist. Ironia este, de asemenea, un mod de exprimare a bunului-simț. Ironia sau, și mai bine, deriziunea colectivă, cînd practicile unei societăți răstoarnă schemele mașiniste. Ce să spunem despre Italienii din Sud, în locuințele populare
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
din momentul în care sînt prezentate drept gadgeturi, semne de modă sau efecte perverse. În acest sens, Mon Oncle, de Tati, ilustrează destul de bine "bunul-simț", incluzînd aici aspectul său arhaic, paseist. Ironia este, de asemenea, un mod de exprimare a bunului-simț. Ironia sau, și mai bine, deriziunea colectivă, cînd practicile unei societăți răstoarnă schemele mașiniste. Ce să spunem despre Italienii din Sud, în locuințele populare, care au adesea două posturi de televiziune și două posturi de radio de familie și care
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
încăperile adiacente să mai poată fi folosite.) Pe băieți îi știam din vedere, locuiau în baraca de lângă casă; îi și urâsem la un moment dat, mâncarea gătită de ei provocase crize majore în relația mea cu numărul trei. Aveau totuși bun-simț, își vedeau de treabă și nu voiau să mă deranjeze prea tare; în fiecare seară le făceam ceva bun de mâncare, dar ei mă refuzau politicos: „Nu ne e foame, șefa“; se uitau cumva cu teamă la mâncare, de parcă era
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
cam deranjat. Îmi era tot mai clar că nu ține deloc la mine. Pe de altă parte, atât i-ar fi trebuit, să se supere! Că doar și eu îl prinsesem odată în bucătăria cârciumii cu o picoliță și avusesem bunul-simț să nu-i reproșez nimic. Iar a doua oară l-am prins cu o italiancă de-a lui... Unde credeți că erau? La mine în dormitor! ...................................................................... M-a întrerupt telefonul... Era detectivul particular care-l caută pe numărul trei; se
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
asudă și se rătăcește din ce în ce) și mă-nțelegi, mai în sfârșit, pentru care în orce ocaziuni solemne a dat probe de tact... vreau să zic într-o privință, poporul, națiunea, România... (cu tărie) țara în sfârșit... cu bun-simț, pentru ca Europa cu un moment mai nainte să vie și să recunoască, de la care putem zice depandă... (se încurcă și asudă mai tare) precum, dați-mi voie (se șterge) precum la 21, dați-mi voie (se șterge) la 48, la
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
pridvorul bisericii. Semnătura de pe act, ca din partea Ralucăi, e sigur contrafăcută, cu mîna soțului ei. Așadar, între cele două date de naștere, una pusă de preot, la nimereală, pe actul de botez și cealaltă dată, știută și consemnată de poet, bunul-simț cere să nu mai fie pusă la îndoială memoria lui Eminescu, mai ales cînd ea stăruie pentru un adevăr. Să nu se mai lanseze prin cărți sentințe fără drept de apel, cum, de exemplu, scrie Al. Piru : Nu este adevărat
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
care se refugiase din Europa nazistă; că fusese victimizată pentru sexualitatea ei și fugise în America cu iubita ei lesbiană; și că se retrăsese pe o insulă aparent aridă cu această americancă servilă din Midwest. Petițiile ei făceau apel la bun-simț și verificarea informaților, dar nu au schimbat prea mult imaginea simbolică pe care ea începuse să o proiecteze. Tocmai această substanță a mitului safic era cea pe care o traducea și adnota în secret, sau varianta teoretică a lui Young
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
egalitare) este cea a deschiderii față de semeni, respectiv a disponibilității de a realiza o transpunere în trăirile altora și de a înțelege aceste trăiri, de adoptare chiar a punctului de vedere al semenilor, evident atunci când acesta este rațional, sau de bun-simț. Închiderea în sine, egocentrismul psihologic, atitudinea de a privi totul prin prisma intereselor și a sentimentelor personale, creează condițiile apariției unor situații conflictuale și frustrante în raporturile dintre indivizi și în relațiile dintre invidid și societate. Sentimentul frustrației (al privațiunii
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
sistemul de cerințe sociale. La acel nivel, persoana se caracterizează printr-un grad ridicat de maturitate afectivă, manifestat în acpacitatea de a se transpune în conștiința altuia, de a adopta punctul de vedere al altuia (atunci când acesta este rațional, de bun-simț), de a se detașa de ea însăși (atunci când constată că este dominată de egoism, de egocentrism). Eliberându-se, în felul acesta, de pozițiile rigide ale egocentrismului psihologic, ale egoismului moral, omul devine capabil de a nu mai interpreta, în mod
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
reacții de apărare și de ostilitate. Cu alte cuvinte, aceștia trebuie să renunțe la egoism, trebuie să facă dovada capacității de a se transpune în trăirile altora, de a adopta punctul de vedere al semenilor atunci când acesta este rațional, de bun-simț; astfel de capacități facilitează realizarea unei analize obiective, lucide, a „situațiilor frustrante”. Nevoia noastră de realizare, de aprobare, de prestigiu nu poate fi satisfăcută fără a ne întreba ce anume așteaptă ceilalți de la noi și fără a acorda, la rândul
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]