1,960 matches
-
deoarece mii și mii de inși au avut nevoie de „produsele” noastre și ele i-au ajutat nu numai să „reziste”, dar și să spere... să spere că tradiția acestui popor nu poate fi fracturată, nu poate fi Întoarsă contra bunului-simț și credinței marilor noștri Înaintași și ctitori! E adevărat, Însă, că pentru noi, toți creatorii țărilor Europei de Est care am suferit dictatura comunistă, dar am folosit Într-o măsură net diferită acele categorii ale „posibilului” și, În felul și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
dintr-unul din poemele mele!Ă este „blestemat” să nu găsească „odihnă”, În sensul special al acestui cuvânt - adică nu se mai poate Întoarce pe o cale pe care au dreptul să pășească cei „cuminți și anonimi”. Orice revenire la „bun-simț”, prudență comună sau calcul firesc pragmatic seamănă - la cineva care a anunțat un alt destin la clopotul mare al Națiunii! - cu o cădere aproape, cu o declasare ciudată, cu o oboseală a ideii pe care și-o face orice erou
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
optimismul” negației fără să-l aibe pe acela al „afirmării”, „insolența, nebunia” unei afirmări, „aventura unei afirmări”! Înecându-se În acel fatalism colorat și fascinant al Șeherezadei, al filelor Înțelepte ale Bagavat-Ghitei, al „Înțelepciunii simple și evidente”, al unui alt „bun-simț”, de fapt o Întoarcere spre Orientul descoperit de unii călători cu secole Înainte, fără Însă ca aceștia să se contamineze de ideologia lui; de atrăgătorul fatalism, de acea „non-rezistență” care este, se pare, eficientă „acolo”, așa cum unele trupuri, „nepregătite”, intrând
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ci de existență. „Cât pot crea - atât exist!”, Îmi spuneam, parcă, În acea pură și „discutabilă” instinctivitate post-puberală din care s-au născut, pe rând, eul meu „primitiv”, Încrederea nemăsurată În posibil, neîncrederea În probabil - În arma tuturor și a bunului-simț tiranic! - și apoi renașterea „celuilalt eu”, mult mai bogat, mai Îndrăzneț, care, prefăcându-se a acepta regulile probabilului, și-a afirmat, și a „confirmat” existența prin creație. O creație În sfârșit acceptată; valoarea, o spuneam, se afirmă numai În ceea ce
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
totul. Poeții, adevărații și rarii poeți, În ceasurile lor de „inspirație”, de ruptură din falsul prezent, din fracturarea, de fapt, a persoanei și conștiinței proprii, poeții care nu numai că fac, dar și au „gânduri sinucigașe” - În sensul pozitiv, de bun-simț al celorlalți! -, poeții ating uneori, „cu frică și tremur”, acest prezent, lebădă neagră, orbitoare, ce trece pe sub lucruri - plutind deasupra lor, de fapt, Într-un cer concret, invizibil, și fiecare bătaie de aripă este o rană vie prin care se
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
imprevizibil În sensul unei creații, al unui dans continuu! - Cel ce-mi ascundea misterul existențial. Sigur, pentru unii, pentru mulți, acest „mister” este pur și simplu o prostie, o gogoriță romantică, o fantasmă a celor certați cu logica sau cu bunul-simț. Da, dar eu aveam și am nevoie de acest quelque chose, de acel je ne sais quoi, partea indiscutabil poetică sau nebună a ființei mele raționale dacă nu simte, atunci presimte cu siguranță ceva „dincolo”! Dar nu un „dincolo” de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
o biografie mai accidentată decât aș fi vrut, de vreo câteva ori ceea ce se cheamă dreptate, dar... nu prea am știut ce să fac cu ea! Cel mai adesea, alții mă convingeau, cu multe argumente inteligente și de-un colosal bun-simț, că eram departe de „așa ceva”!, ba că, dimpotrivă, mă aflam pe un drum fals! Și uneori „cădeam” de partea lor, a bunilor mei amici, care după o vreme, mi se pare, ei Înșiși uitaseră că avuseseră „dreptate” și că, Între
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ca și acel ofițer nesocotit și generos, avea să-și transforme uriașele-i calități intelectuale și sufletești În tot atâtea arme contra sa, de care, În roman, aveau În mod firesc să se folosească „cerberii” și „reprezentanții” justiției convenționale, ai bunului-simț și ai pudorii cetățenești. Magistral În această operă și la acest personaj e faptul că „ambele partide” au, cum se zice, dreptate, se situează, adică, dincolo de orice subiectivism sau caricatură a comportamentului, Într-o situație atât de gravă cum este
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
uneori, insuportabil al Viului, al lui Onthos! L-am „văzut” cu atâta putere, cu atâta „acuitate intim profetică” pe „viitorul Nichita” În persoana acelui Mitia prins În cleștele grandorii și exuberanței insuportabile a caracterului său și „judecata rațională, publică”, de bun-simț, Încât mi s-a părut că aiurez, că am o „viziune” - ceea ce era adevărat, dar... ce fel de viziune, a viitorului unui caracter, atât de apropiat, de stăpân pe sine, de magistral În tot ce gândea și făcea În acei
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
morală a creației, un mod de a gândi și a acționa care a Împins la stâlpul infamiei, nu importă al cărui secol, nu puțini creatori autentici, care, prin reflexele lor comportamentale, dar și prin opera lor, au Îndrăznit a „provoca” bunul-simț ubicuu și tiranic. Iată cât de puternică, de „devastatoare” poate fi o „lectură” a unui „roman” În care sunt „etalate” resorturile acute și grave, insuportabile uneori, ale firii umane dintotdeauna și de pretutindeni, eterne și anistorice. Adevărul uman care ne
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
care conținea tocmai acele elanuri, numite azi abisale, care țin de instinctualitatea adâncă, nu rareori creatoare, În varii domenii, dar și de imaginație „debordantă”, capacitate analogică, „desfrânare, beție și dans”, adică o anume, insistentă, capacitate de a depăși granițele acelui bun-simț care uneori e o frână, un adversar al noului, cel ce se ivește nu rareori sub măștile, sub chipurile cele mai paradoxale. Da, dar dacă În chinuita, dureroasa și totuși fericita mea copilărie au apărut - și a trebuit să-i
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
unei recăderi În barbarie În mijlocul unor state și populații ce au dovedit, nu o dată, amețitoare vârfuri de cultură și civilizație. 5 Față de spaima de moarte sunt câteva atitudini, „reflexe”, „soluții” posibile: Îți astupi ochii și o ignori, dovedind un sănătos bun-simț, aș zice chiar un „simț practic” În cel mai Înalt grad, după deviza: - La ce naiba să-mi torturez creierii cu ceva ce nu pot rezolva?!... Când va veni, n-are decât, să vie!... A doua atitudine este, pentru mulți, fuga
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
acest Întreg teatru viu, formidabil, În care am fost „aruncați, parașutați” are o limită ne umple, e drept, de spaima Neantului care ne-a precedat și care ne urmează, dar dacă păstrăm un rest de curaj, de calm, de real bun-simț, vom privi mai cu atenție ce ni se Întâmplă și ce se Întâmplă În jur! Și, În loc să ne văicărim, cu o mai mică sau mai amplă energie, În forme care mai de care mai variate, mai „exotice”, În loc să emitem țipete
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
normele „rigide burgheze sau bisericești”, o Îmbăiere Într-o frenezie a trupului și „fluidelor” sale În care se dizolvă toate sau aproape toate valorile acceptate, conservate și respectate „În afară”, În lumea socială, ordonată, tradițională și producătoare neostenit a acelui bun-simț care, din convivialitate, poate foarte iute, foarte ușor, să devină o tiranie, mai aspră decît cele militare, mai ales În comunitățile mici, izolate sau primitive. O ștergere, oa anulare, o persiflare a valorilor acceptate, dar și un teren pe care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și pentru a avea răbdarea și curajul de a nu fugi de lângă ei, Încercând nu numai să-i aduc „lângă mine”, dar uneori chiar făcând, În felul meu stângaci și izbutit doar pe jumătate, eforturile cuiva pe care oamenii de bun-simț Îl caracterizează ba de tembel sau sfânt - ba „țicnit” sau prost, pur și simplu. (Sfânt - ce e, azi mai ales, un sfânt?...Ă Efortul și eforturile cuiva de a „se așeza la picioarele” lor, așa cum Iisus s-a așezat lângă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
la etică, ci la o anume anduranță nervoasă, paranoidă, Îndrăzneală și tenacitate extraordinară nu numai de a-și impune ideile și produsele specifice, dar și de a rezista presiunilor multiple externe, ca și celor „interne”: acelor „avalanșe” de gânduri de bun-simț care i se impun creatorului, În orele de singurătate, voită sau impusă, În care el dă dreptate celor ce-i reproșează originalitatea și „a-tipicitatea” creațiilor sale. Lucru cu atât mai dificil cu cât „aceștia” Îi sunt prieteni, apropiați, intimi
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
dar... care bine?!... Desigur, cel „pipăibil”, cel al convențiilor „sănătoase” În care se scaldă cei din jur, cei care „au reușit”, cei care se bucură de prestigiu! Iar dacă creatorul nostru „rigid și Încăpățânat” rezistă tuturor presiunilor și sfaturilor de bun-simț și, dacă, În plus, nu arată o minimă prudență sau chiar „viclenie” În abordarea și continuarea proiectelor sale, părerea multora din jur va fi că au indubitabil de a face cu un „original”, poate un „țicnit”, dacă nu chiar un
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
aici În atâtea sute de pagini, Încercând să ne convingem pe noi Înșine În primul rând nu numai că „el există”, dar că avem nevoie de el, și e drept că raționalitatea noastră Îndelung exersată ca și un oarecare, comun, bun-simț ne-au șoptit adesea că e „absolut ridicol” să-ți pui problema existenței unui așa-zis Sens al vieții, dar niciodată, niciodată În timpul trecutei noastre rătăciri existențiale și nici acum, deși am zâmbit nu rareori la pretențiile unora care pretindeau
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cu „instrumentele apriorice” ale filosofiei „critice” kantiene, noțiunile transcendente de spațiu, timp, materie și, implicit, cauzalitate. Nu este deci „obligatoriu” ca „viața să aibe un sens!”. Sau, cum o spuneam la Începutul acestor pagini și cum ne șoptește și universalul bun-simț, ea, „viața”, are sensul pe care-l arată În fiecare secundă și cu fiecare formă și acțiune: ea Însăși! În acest mod frumos, paradoxal, de a gândi, ne amintim de o frază a lui Herder - unul dintre mentorii lui Goethe
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sine”, ci „pentru sine”, ca să folosim limbajul hegelian, ein Ding für sich! O „actualizare” a tuturor potențelor pe care umanul, embrionar și În continuă prefacere, luptă, le conține, o „virtualitate mântuită”! Dar, Încă o dată, mărturisim că dincolo de această simplă, de bun-simț, definiție a sensului vieții, noi, eu, autorul care semnează aceste pagini, ca și altele, nu s-a putut desprinde de „fantasma”, recunosc, cu iz pronunțat romantic, că viața, viața mea, dar și a atâtora, ar conține și un sens. Și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
rămâi” decât să „ajungi”! Și, În această „Încăpățânare” a mea de a voi cu orice preț să-i găsesc un sens acestui „turbion de protoni” care este viața, Îl imit - În judecata asupra unei „realități” care scapă cauzalității, dar și bunului-simț! - pe iubitul meu maestru de la Salamanca, Miguel de Unamuno, care, În mult citata de mine carte a sa Sentimentul tragic al vieții, dezbătând cu „furie și melancolie” argumentele pro și contra existenței unei vieți de apoi, neputându-se consola cu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Unamuno, care, În mult citata de mine carte a sa Sentimentul tragic al vieții, dezbătând cu „furie și melancolie” argumentele pro și contra existenței unei vieți de apoi, neputându-se consola cu rațiunea rece care ne depășește prin logică și bun-simț, convingându-se că totul Începe și se termină cu Materia, strigă pur și simplu: Și chiar dacă e așa, dacă cosmosul vizibil și invizibil ne așteaptă cu o moarte ultimă, fizică, sfîrșit definitiv al unei existențe căreia i-am dedicat toate
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
bine sau le-aș fi topit, inconștient, În vitalitatea vârstei. Omul are o imensă frică de necunoscut, deși este și atras de acesta. Dar cu mari spații de odihnă, fugă și mediocritate, osificat Într-o educație pedestră, Îmbibată de un bun-simț comun sau... așteptând mereu alte și alte momente pentru a-L primi, acest necunoscut. Sau din teamă de „ceilalți”, care ar putea să-l excludă sau să-l acopere de sarcasm sau pur și simplu din comoditatea ființei, leneș instalată
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ce Înțelege el prin soartă, Îți va răspunde cu o frază gata făcută, auzită de la alții sau care Îi vine la Îndemână: - Apoi... soarta e asta care ni s-a dat; și-om duce-o cum om putea! Este răspunsul bunului-simț și reziduul amar al unei experiențe de generații. Ea se referă mai ales la „Întâmplările” vieții, mai puțin la „ritualurile” ei, la acele puncte cardinale ale nașterii, nunții și morții! Drăghicescu, În extrem de originala și radicala sa carte Din psihologia
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În prozele prietenului meu Sorin Titel, pe care l-am ajutat să devină bucureștean! -, nu s-a impregnat niciodată. Banat, regiune populată de oameni gospodari și harnici, buni, foarte buni Români și plini de un spirit practic și de un bun-simț colosal și În mijlocul cărora tinerelul sfios și zăpăcit care eram, fantasmatic și lipsit de măsură, nu avea ce să caute. Deși mi-am scris primele romane pe malul Timișului, casa În care ele au fost scrise a fost dărâmată, iar
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]