KorAP: Find »[drukola/base=buzunar & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...69 70 71 ...551 >

13,753 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

murit, spuse ea cu venerație. În timp ce juriul se retrăsese, el ieșise afară din clădirea tribunalului pe sub ochii polițiștilor. Aceștia stăteau și nu puteau face nimic până la Întoarcerea juriului. Păi, mă jur c-am văzut un colț al mandatului ieșind din buzunarul de la piept al lui Hartep. A dispărut ca și cum nici n-ar fi existat și totul a continuat exact ca Înainte. Până și Kamnetz. El nu-și putu masca un interes dezamăgit. — Chiar așa? Până și Kamnetz? Femeia sesiză momentul favorabil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
cafeaua neagră și tare, fără zahăr. — E cel mai bun subiect după care am alergat vreodată, spuse ea. L-am văzut acum cinci ani ridicându-se și ieșind din clădirea tribunalului, În timp ce Hartep Îl privea, cu mandatul de arestare În buzunar. Campbell, de la News, s-a dus imediat după el, dar În stradă i-a pierdut urma. N-a ajuns niciodată acasă și din acea zi nu s-a mai auzit nimic de el până acum. Toată lumea era convinsă că a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
doctorul Czinner, care o căuta la celălalt capăt al trenului, va fi plecat pentru cel puțin trei minute. În acest interval de timp trebuia să afle destul de multe ca să-l facă să vorbească. În primul rând, acolo era balonzaidul. În buzunare nu avea nimic, doar o cutie de chibrituri și un pachet de Gold Flake. Mabel luă pălăria și pipăi În lungul panglicii și În interior, la căptușeală. Găsise uneori informații destul de prețioase ascunse-n pălării, dar a doctorului nu avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
pălăria și pipăi În lungul panglicii și În interior, la căptușeală. Găsise uneori informații destul de prețioase ascunse-n pălării, dar a doctorului nu avea nimic. Acum ajunse la momentele periculoase ale căutării ei, pentru că examinarea unei pălării sau chiar a buzunarelor balonzaidului putea fi mascată, dar să tragă geamantanul din plasa de bagaje, să forțeze Încuietoarea cu lama briceagului și să ridice capacul erau acțiuni care o făceau și pe ea pasibilă de acuzația de tentativă de furt. Una din lamele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
ceas, În timp ce un orologiu bătu de nouă. Acesta-i expresul de Istanbul, se gândi el, și are douăzeci de minute Întârziere; trebuie să fi fost reținut de zăpadă. Își potrivi ceasul plat din argint și-l vârî la loc, În buzunarul de la vestă, netezindu-i cutele peste curba stomacului. Așa deci, aprecie el, e un noroc să fii gras Într-o noapte ca asta. Înainte de a se Încheia la pelerină, Își strecură mâinile Între chilot și pantaloni și-și potrivi revolverul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
putea justifica singură ori de a-l acuza. — Țin foarte mult la Anna. Ea acceptă cuvintele lui cu o gratitudine demnă de plâns. — Da, așa mi-a spus. Herr Kolber bătu din picior. — Ești o proastă, Anna! Caută-l prin buzunare. Probabil că ți-a furat banii. Încă nu-i dădu prin cap să-și verifice seiful, iar Josef marșă pe rolul care i se acordase, acela de hoț mărunt. Cunoștea genul ca pe un cal breaz. Lucrase cu aceștia, Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
pornind spre pușcărie fără regrete. „Bani mărunți“ le zicea el și Înțelegea prin acest cuvânt că erau oameni fără ambiție sau resurse. — Nu i-am furat banii! se smiorcăi el. N-aș face așa ceva. Eu țin la Anna. — Întoarce-i buzunarele pe dos. Anna se execută, dar mâinile ei se mișcară pe hainele lui ca o mângâiere. — Acum buzunarul de la șold. — Nu port pistol, spuse Josef. — Buzunarul de la șold, repetă Herr Kolber și Anna Întoarse căptușeala. Când văzu că și buzunarul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
fără ambiție sau resurse. — Nu i-am furat banii! se smiorcăi el. N-aș face așa ceva. Eu țin la Anna. — Întoarce-i buzunarele pe dos. Anna se execută, dar mâinile ei se mișcară pe hainele lui ca o mângâiere. — Acum buzunarul de la șold. — Nu port pistol, spuse Josef. — Buzunarul de la șold, repetă Herr Kolber și Anna Întoarse căptușeala. Când văzu că și buzunarul acela era gol, Herr Kolber coborî revolverul, dar Încă mai tremura de furie bătrânească. — Faceți din apartamentul meu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
banii! se smiorcăi el. N-aș face așa ceva. Eu țin la Anna. — Întoarce-i buzunarele pe dos. Anna se execută, dar mâinile ei se mișcară pe hainele lui ca o mângâiere. — Acum buzunarul de la șold. — Nu port pistol, spuse Josef. — Buzunarul de la șold, repetă Herr Kolber și Anna Întoarse căptușeala. Când văzu că și buzunarul acela era gol, Herr Kolber coborî revolverul, dar Încă mai tremura de furie bătrânească. — Faceți din apartamentul meu un bordel! spuse el. Ce ai de spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
buzunarele pe dos. Anna se execută, dar mâinile ei se mișcară pe hainele lui ca o mângâiere. — Acum buzunarul de la șold. — Nu port pistol, spuse Josef. — Buzunarul de la șold, repetă Herr Kolber și Anna Întoarse căptușeala. Când văzu că și buzunarul acela era gol, Herr Kolber coborî revolverul, dar Încă mai tremura de furie bătrânească. — Faceți din apartamentul meu un bordel! spuse el. Ce ai de spus În apărarea ta, Anna? Frumos Îți mai șade! Anna, cu ochii țintuiți În podele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
un gând trecător. Îi repugna violența inutilă, nu pentru că-i displăcea violența, ci pentru că-i plăcea să fie precis și metodic, să nu omită nimic necesar și să nu adauge nimic inutil. Evitând cu mare grijă urmele de sânge, cercetă buzunarele lui Herr Kolber, căutând cheia studioului, și, după ce o găsi, adăstă o clipă În fața oglinzii, ca să-și aranjeze părul și să-și perie pălăria. Apoi părăsi Încăperea, Închizând ușa În urma lui și aruncând cheia Într-un coș pentru umbrele din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
o monedă de aramă. Curios lucru, se gândi el. Semn de noroc. Dar, aplecându-se s-o ridice, văzu din loc În loc, tot drumul de la cafenea Încoace, monede de aramă și de argint zăcând pe mijlocul trotuarului. Se căută În buzunar și nu dădu decât de o gaură. Sfinte Dumnezeule, se gândi el, să-mi fi căzut Încă de când am ieșit din apartament? Se și văzu stând la capătul unui drum perfect marcat, care ducea, lespede cu lespede și apoi treaptă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
apartament? Se și văzu stând la capătul unui drum perfect marcat, care ducea, lespede cu lespede și apoi treaptă cu treaptă, la ușa studioului lui Herr Kolber. Începu să refacă rapid drumul pe trotuar, ridicând monedele și Îndesându-le În buzunarul pelerinei, dar nici nu ajunse la cafenea când sticla unui geam se sparse undeva sus, deasupra capului său, și vocea unei femei țipă iar și iar „Zu Hülfe! Zu Hülfe!“ Un chelner ieși În goană afară din cafenea și privi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
un pahar de sherry, mai mult de o jumătate de sticlă de riesling și două pahare de lichior. După aceea fusese puțin amețită. Janet plătise cina și ea Îi dăduse lui Janet un cec și luase restul. Acum avea În buzunarul jachetei ei de tweed mai mult de două lire În monede mici, austriece, dar În poșetă erau aproape optzeci de mărci. Avu oarecare dificultăți s-o facă pe centralistă să Înțeleagă numărul pe care-l dorea În Köln, pentru că vocea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
din fiecare țară. Protestase de nenumărate ori Împotriva doctrinei naționaliste a secțiunii militante din Partidul Social-Democrat. Chiar și imnul lor era unul naționalist - „Mărșăluiți, voi, slavi, mărșăluiți!“ A fost adoptat În pofida opoziției sale. Era satisfăcut de faptul că pașaportul din buzunarul lui era englezesc, iar harta din geamantan - una nemțească. Cumpărase pașaportul Într-o mică papetărie de lângă British Museum, ținută de un polonez. Îi fusese Înmânat peste măsuța de ceai, În salonul din spate, și bărbatul subțiratic, cu pete pe față

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
fața hăituită și deprimată a profesorului exilat, ci nepăsarea și sarcasmul pe care le semnalaseră jurnaliștii când depusese mărturie În boxă Împotriva lui Kamnetz. — Și? Doamna Peters scoase bomboana de mentă din gură. Dr. Czinner Își Înfundă ambele mâini În buzunarele balonzaidului său și se legănă pe călcâie Înainte și Înapoi. Astfel părea stăpân pe situație, dar nu era sigur cum anume să continue, pentru că mintea-i era Încă plină de fraze grandilocvente, de retorică socialistă. Semnele de exploatare Îl făceau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
două din teancurile de cărți de joc. Apoi Lukici Începu să Întoarcă fiecare pachet pe rând. În al treilea, pe care nu fuseseră puși bani, era valetul de caro. Încetă să mai Întoarcă restul de cărți și vârî monedele În buzunar. — Câștigă banca, spuse el și-i pasă cărțile lui Ninici. Era un joc foarte simplu. Funcționarul de la mesagerie Își stinse țigara și-și aprinse alta, În timp ce Ninici făcea cărțile. — Au venit ceva noutăți cu trenul? — Toate s-au liniștit la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
vor sosi ofițerii de la vamă și vor fi postate santinele În fața postului de gardă, apoi trenul va pleca șuierând și apoi astăzi va mai fi un singur tren, un mic tren local spre Vinkovce. Ninici Își Înfundă mâinile adânc În buzunare. Apoi va avea destul timp pentru Încă o rakia și o partidă de cărți, dar nu mai avea bani. O vagă suspiciune că fusese trișat trecu din nou prin mintea lui Încăpățânată. — Ninici, Ninici! Se Întoarse și-l văzu pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
treceau de la un grup la altul, bucurându-se și el Într-un mod simplu și indirect. Czinner fusese Înfuriat de satisfacția nepretențioasă a tatălui său. Mai scrise timp de zece minute și apoi Împături hârtia și și-o strecură În buzunarul balonzaidului. Voia să fie pregătit pentru orice eventualitate. Dușmanii pe care și-i știa nu aveau nici un fel de scrupule: mai degrabă l-ar fi ucis imediat Într-o alee lăturalnică decât să-l vadă viu În tribunal. Puterea poziției

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
din tot sufletul că nu pot accepta. Cobor din tren la Belgrad În timpul nopții. Mi-ar fi făcut plăcere... Se opri la mijlocul pasului, cu sprâncenele Încruntate, și păru să fi uitat ce spune. Își vârî mâna cu mănușa uzată În buzunarul balonzaidului. Mi-ar fi făcut plăcere... Doi bărbați În uniformă se apropiau de ei, venind pe linie. Doctorul Își puse mâna pe brațul fetei și o Întoarse cu blândețe, apoi Începură să meargă Înapoi pe lângă tren. El Încă mai dârdâia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Înțelege ce spune sau ce dorește. Îl imploră pe doctorul Czinner: — Spuneți-le că trebuie să prind neapărat trenul acesta! Cereți-le să-l anunțe pe prietenul meu. El nu o auzi. Rămase țeapăn lângă sobă, cu mâinile Înfundate În buzunare și răspunse la Întrebările ce i se puneau. Fata se Întoarse spre germanul din colț, care-și privea vârful pantofilor. — Spuneți-le că n-am făcut nimic, vă rog. El ridică ochii o clipă, uitându-se la ea cu ură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
un argintiu plăcut deasupra urechilor și la colțul ochilor se vedeau câteva riduri blânde. — Maior Petkovici, spuse el, sunteți bun să le citiți arestaților acuzațiile ce li se aduc? Oferă-i doamnei un scaun. Dr. Czinner Își scoase mâinile din buzunarele balonzaidului și Își șterse ochelarii. Putea să-și stăpânească emoția din vas, dar nu și mâinile, care Îi tremurau puțin. — Acuzații? Întrebă el. Ce vreți să spuneți? Suntem cumva În fața unui tribunal? Maiorul Petkovici, cu hârtia În mână, se răsti

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
sta În putință, dacă mi-ar sta măcar În putință, sunt convins c-aș fi bucuros să vă ajut. Fața i se lumină și sugeră, plin de speranță: — Ar trebui să Încercați la hotel. Myatt puse portofelul la loc În buzunar. Făcuse tot ce se putuse face, așa că ieși să găsească mașina care-l aștepta. În ultimele câteva ore soarele fusese ascuns de nori, dar prezența lui se văzuse În strălucirea zăpezii ce cădea, În albeața troienelor. Acum apunea și zăpada

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
trecu alergând, un motor tuși, apoi acesta porni și se tură și distanța Înghiți zgomotul, transformându-l Într-un murmur. Adăpostul nu avea ferestre. Era destul de Întuneric și acuma era prea târziu să-l mai părăsească acolo. Coral căută În buzunarele doctorului Czinner și găsi o cutiuță de chibrituri. Când aprinse unul, acoperișul se Înălță brusc deasupra ei ca un vrej de fasole. Ceva bloca spațiul la un capăt, ridicându-se până la jumătatea Încăperii, spre acoperiș. Alt chibrit Îi dezvălui niște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
ca un vrej de fasole. Ceva bloca spațiul la un capăt, ridicându-se până la jumătatea Încăperii, spre acoperiș. Alt chibrit Îi dezvălui niște saci voluminoși, clădiți Într-o stivă de două ori mai Înaltă ca un stat de om. În buzunarul drept al doctorului Czinner se afla un ziar Împăturit. Ea smulse o pagină și-o răsuci, făcând o făclie, ca să aibă destulă lumină până-l trăgea spre celălalt capăt al șopronului, căci se temea că soldatul ar putea deschide ușa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]