42,681 matches
-
din conștiința legionara în pușcărie. Pe ilegaliștii comuniști i-a impresionat atitudinea legionarilor care cîntau cînd îi duceau la locul de execuție. ăSunt de invidiat, spuneau ilegaliștii. Noi n-am ajuns încă la un asemenea nivel de conștientizare să mergem cîntînd la glontă. Șunt două ideologii diferite, nu vreau să le bag în aceeași oală, dar s-au întîlnit. Din punct de vedere al romanismului e foarte greu de făcut o delimitare între cele două comportamente." De altfel, cu legionarii, șeful
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17687_a_19012]
-
lui Ceaușescu. Iată numai două exemple din ultima vreme. În seara zilei de 26 iulie s-a transmis un spectacol de cântece și dansuri populare, transformat într-un ritual al celebrării romanismului în stil lăutăresc. Publicul, ridicat în picioare, a cântat împreună cu cântărețul de pe scena: "Noi suntem români! Noi suntem români!" În seara zilei de 30 iulie a fost prezentată tabăra de sculptură de pe insulă Sf. Pantelimon. În loc să fie invitat un specialist care să se pronunțe asupra valorii sculpturilor, fiecare artist
OCHIUL MAGIC by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17707_a_19032]
-
marea linie, volumele târzii de poezie (Cadențe, Silabe, Răzlețe, Litanii, Noaptea) fiind argheziene în sensul cel mai deplin. Marele poet recupera estetic ceea ce sacrificase în plan etic. Călinescu a urmat altă traiectorie. Din prima zi e alături de forțele ăprogresiste", le cântă în struna, le este un aliat politic activ, combătându-i pe ăreactionari" în ăLumea" și în ăTribuna poporului", publicațiile sale, batjocorindu-l în ele pe Iuliu Maniu. Cu toate acestea nu-i câștiga cu totul de partea sa pe comuniști
DIN NOU DESPRE COLABORATIONISM by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17708_a_19033]
-
tineri, sunt literalmente ignorați în Elveția, de instituțiile de concert. Cu exceptia situațiilor în care ocupă funcții importante. Nimic nou sub soare, am spune noi cei atașați zonei levantine a continentului european. Horațiu Rădulescu trăiește actualmente lângă Montreux, la Clarens. Este cântat și difuzat peste tot în lumea cea largă a muzicii, în festivaluri, în concertele din stagiune, în emisiuni de radio, de televiziune, din Europa până în America de Nord și până în Israel. Nu și în Elveția. Ultima să producție discografica poate fi considerată
Elvetia muzicienilor români by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17718_a_19043]
-
luptă, neliniști, amenințări până la seninătatea din "Dona nobis pacem". Versiunea Mandeal a "Misei Solemnis" a fost confesiunea beethoveniana a maestrului. A ales patru voci soliste remarcabile: Teodora Ciucur (soprana), Lucia Popa (alto), Ionel Voineag (tenorul, într-o excelentă formă vocală, cântă în forță cerută poate de majestuoasa opera, dar echilibrul cvartetului este stingherit de acest prim plan, mai ales de raportul cu glasul basului), Ion Tibrea (care are alte însușiri și alte percepții asupra stilului de concert). Ilarion Ionescu Galați Mai
GONG FINAL by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17752_a_19077]
-
arbitrajul vecinătății între operele clasice model și mereu câte ceva mai nou, chiar inedit, în orice caz susceptibil de a incita un interes actual. Astfel de structură se regăsește și anul acesta în repertoriul pe care il recitesc: de la ce a cântat - autori francezi, autori spanioli, autori preclasici italieni - Liliana Bizineche revenită din lume (am auzit și eu ceva minunat!) până la delicioasă Opera bufa "Pimpinone" de Telemann, grupul de opt intitulat "Violoncelissimo", un redescoperit Cvartet de coarde al carui autor este Fritz
GONG FINAL by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17752_a_19077]
-
Jazz, de ce nu? A fost și în concertul propriu piesă scrisă cu o meserie fabuloasă, la 13 ani, de un compozitor pe nume Dmitri Sostakovici: Suita nr. 1 pentru orchestră de jazz. Ilarion Ionescu Galați este, dincolo de intransigenta profesională ("Nu cânt fără atâtea viori, atâția celli... nu cânt fără atâtea repetiții..., nu cânt fără toată lumea la pupitru... etc. etc.), un muzicant - așa își spune - "specialist numai în do-re-mi", un personaj tonic, purtând cu naturalețe bune obiceiuri de altădată, o lavalieră care
GONG FINAL by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17752_a_19077]
-
concertul propriu piesă scrisă cu o meserie fabuloasă, la 13 ani, de un compozitor pe nume Dmitri Sostakovici: Suita nr. 1 pentru orchestră de jazz. Ilarion Ionescu Galați este, dincolo de intransigenta profesională ("Nu cânt fără atâtea viori, atâția celli... nu cânt fără atâtea repetiții..., nu cânt fără toată lumea la pupitru... etc. etc.), un muzicant - așa își spune - "specialist numai în do-re-mi", un personaj tonic, purtând cu naturalețe bune obiceiuri de altădată, o lavalieră care este și elegantă a stilului de a
GONG FINAL by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17752_a_19077]
-
o meserie fabuloasă, la 13 ani, de un compozitor pe nume Dmitri Sostakovici: Suita nr. 1 pentru orchestră de jazz. Ilarion Ionescu Galați este, dincolo de intransigenta profesională ("Nu cânt fără atâtea viori, atâția celli... nu cânt fără atâtea repetiții..., nu cânt fără toată lumea la pupitru... etc. etc.), un muzicant - așa își spune - "specialist numai în do-re-mi", un personaj tonic, purtând cu naturalețe bune obiceiuri de altădată, o lavalieră care este și elegantă a stilului de a trăi, a imagina, a construi
GONG FINAL by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17752_a_19077]
-
-i! Simțeam eu... sărise "cadristul" de pe scaun. Hai, ia foaia asta de hîrtie și explică de ce ți-au plăcut cîntecele legionare. Negrescu (parcă așa îl chema pe Schwartz) se conformase ordinului primit, grăbindu-se să adauge, caligrafic, ca... n-am cîntat niciodată cîntece legionare, desi mi-au plăcut cum sună... Dosarul cel gros zăcea pe biroul "cadristului", inutil, iar el se străduia să prindă "completarea" între coperte, bucuros nevoie mare. De "cap pătrat" ce era avea să ajungă "verificator" la C.
Selectia inversă by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17759_a_19084]
-
toate aspectele contingentului cărora li se supune eul empiric: "dacă ei sînt cei care aduc/ otravă în pocale de aur// acum nu mă simt sărbătoarea/ nimănui/ aidoma celui ce ieșea în plină/ noapte sub luna/ arată cu degetul golul și cîntă// precis era un cîntec din spatele/ portativului// zgomote de aur strigă/ marele imperiu își retrage tentaculele/ și ar trebui să se retragă și carnea/ și doar sînge pre sînge călcînd" (sînge pre sînge călcînd). Marginea devine obsedanta că un factor vital
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
obsesii a inconstantei și pluralității, trăsăturile fundamentale ale seducătorului. Lumea baroca este, în chip esențial, o lume instabilă, precară, un spațiu al iluziei și al visătoriei, al căutării și al șovăielii. Poetul metafizic englez John Donne nu e singurul care cîntă pluralitatea iubirilor, ca urmare a fragilității vieții, a "evanescentei timpului trecut, a volubilității spiritului însuși, a memoriei, a dorințelor" (109). "Change is the nursery/ of musicke, joy, life and eternity", spune poetul în Elegia a III-a. Protagonistul acestui univers
Don Juan longevivul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17790_a_19115]
-
antitetica, la statuia Luceafărului: "Privesc statuia lui Eminescu, noaptea,/ O noapte imperiala./ În preajma, iau cină tîrzie, măturătorii de stradă, bărbați și femei./ Au chipuri tăcute, imemoriale// Mai mulți șobolani se adună brusc/ în jurul statuii,/ într-un cerc conspirativ./ Încep să cînte pe trei voci,/ mai mult vociferînd:/ ăPoetul este un impostor!/ Nu descrie realitatea!/ Îl vom sfîșia, îl vom sfîrteca!a// E aproape media nopții, în Europa" (Statuia lui Eminescu, noaptea). Sau această amplu întristata deschidere geografică, aidoma unei îmbrățișări: "În
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
mult deajuns îți este acel văd" (Cîntecul acesta). Temperatura este scăzută în sufletul acestui elegiac septentrional: "Fumega iarnă pe spinări de miei" (O vrabie tresare...). Sau:"Iarbă crește că un frig" (Lied). Simțindu-se "osîndit de praf și stele", poetul cîntă increatul, "pădurea ce nu s-a nascut", ori visează o lepădare de teluric, o contopire cu lumina Logosului: " Dar nu-i mai mult decît cuvînt/ Eu simt lumină cum se naște/ Și mă dezbrăca de pămînt" (Cine-a strigat). Neîndoios
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
Să pot, atunci, s-aud cum rod că gerul/ Moliile cărți de rugăciuni;/ Și în cămașă forței să văd fierul/ Legat într-un ospiciu de nebuni" - Slavă glonțului), autorul ajunge, prin decantare, la o incantație a inefabilului: "Pasărea ce-mi cîntă, cîntă/ Nu-i nici drac și nu-i nici sfîntă.// N-are-n glas oțet, nici miere/ Nu-i bărbat și nici muiere.// Nu își face cuib din țină/ Nici din fragedă lumină.// De-o privesc o zi întreagă/ Nu-i nici
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
pot, atunci, s-aud cum rod că gerul/ Moliile cărți de rugăciuni;/ Și în cămașă forței să văd fierul/ Legat într-un ospiciu de nebuni" - Slavă glonțului), autorul ajunge, prin decantare, la o incantație a inefabilului: "Pasărea ce-mi cîntă, cîntă/ Nu-i nici drac și nu-i nici sfîntă.// N-are-n glas oțet, nici miere/ Nu-i bărbat și nici muiere.// Nu își face cuib din țină/ Nici din fragedă lumină.// De-o privesc o zi întreagă/ Nu-i nici albă
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
-i nici sfîntă.// N-are-n glas oțet, nici miere/ Nu-i bărbat și nici muiere.// Nu își face cuib din țină/ Nici din fragedă lumină.// De-o privesc o zi întreagă/ Nu-i nici albă și nici neagră.// De-o aud cîntînd în prag/ Nu știu înger e sau drac.// De-o aud cîntînd în poarta/ Nu știu vie e sau moartă.// De-o aud cîntînd în pom/ Nu știu fiara e sau om.// Iar prin sînge dacă-mi trece/ Nu e
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
nici muiere.// Nu își face cuib din țină/ Nici din fragedă lumină.// De-o privesc o zi întreagă/ Nu-i nici albă și nici neagră.// De-o aud cîntînd în prag/ Nu știu înger e sau drac.// De-o aud cîntînd în poarta/ Nu știu vie e sau moartă.// De-o aud cîntînd în pom/ Nu știu fiara e sau om.// Iar prin sînge dacă-mi trece/ Nu e caldă și nici rece.// Brațul către ea de-ntind/ Nici n-o
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
De-o privesc o zi întreagă/ Nu-i nici albă și nici neagră.// De-o aud cîntînd în prag/ Nu știu înger e sau drac.// De-o aud cîntînd în poarta/ Nu știu vie e sau moartă.// De-o aud cîntînd în pom/ Nu știu fiara e sau om.// Iar prin sînge dacă-mi trece/ Nu e caldă și nici rece.// Brațul către ea de-ntind/ Nici n-o scap și nici n-o prind.// Și oricît la ea socoti/ Ca
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
operele: "Telefonul" de Gian-Carlo Menotti și "Ultimul cuvânt" de Mildred Kayden, bijuterii realizate cu talent și farmec de studenți de la Universitatea de Muzică. Și în fine, o reîntoarcere la surse cu lăutari din Gherla și o fanfara moldoveneasca. Ei au cântat cu o însuflețire contagioasă muzică autentic țărăneasca. După o săptămână de discursuri supersofisticate, unele reflectând întreaga angoasa a lumii contemporane, contactul cu aceste valori în care candoarea arhaicului se întâlnește cu un extrem rafinament (dar altfel) a fost binevenită. În
Tot despre pluralism by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17850_a_19175]
-
de o lungime iritanta și atît de neroade că pînă la urmă îți provocau circei în picioare". Că și: "Teatrul lui Ibsen inocent și obscur e scris într-un tempo care nu mai e astăzi la modă. Nu se mai cînta adagio-uri decît cu condiția să fie ritmate și tocmai ritmul îi lipsește lui. Personajele intra în scenă doar ca sa faca gesturile alegorice pe care toată lumea se așteaptă să le facă și cum sînt 5 acte în maniera aceasta e
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]
-
aveam nevoie de muzică. Am trăit câțiva ani în Orient. Adoram muzica indiană. Însă o altă muzică a fost cea care m-a acaparat. Eram într-un aeroport, în China, într-o localitate mică, departe de lume și am auzit cântându-se Bach. Am început să plâng și traducătorul meu nu înțelegea de ce. Răsfoind unul dintre albumele dvs. - cel realizat în 1982 de către Fundația Națională a fotografiei - mi-a atras atenția tocmai un anume spirit contrapunctic ce domină "compozițiile" dvs. fotografice
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]
-
trăiești și să acționezi. De ce-l iubiți pe Bach? Oh! Pentru mine e apogeul. Îmi plac în special Suitele a 3-a și a 5-a pentru violoncel solo. Am o prietenă violoncelistă care mi-a spus că-mi va cânta Suita a 5-a la înmormântare! Îmi spuneați că Bach înseamnă matematică, geometrie... ...da, sigur, e matematică, e baza. Acolo e totul. Pentru mine totul e Bach. E Adevărul absolut, e viața veșnică... Credeți că fotografia conține unele principii matematice
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]
-
e o problemă care ține de proporții. E ritmul. Îmi place enorm Bartók... ...tocmai datorită ritmului. Muzica lui e foarte ritmată... Da, mă pasionează Bartók. Am o nepoată care poartă aceleași inițiale ca și mine. O cheamă Hortense Cartier-Bresson și cântă Bartók minunat. Dvs. ce muzică preferați? Desigur, Bach e suveran în preferințele mele: apoi Mozart... Am ascultat un Mozart trist, surprinzător... Îl cunoașteți pe Cioran? Da, l-am întâlnit pe Cioran. E un pesimist vesel! El spunea că Mozart trebuie
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]
-
mă tulbură. O dată eram pe moarte, în Africa. Îmi câștigam existența vânând. I-am trimis o telegramă bunicului meu, în care-i spuneam că vreau să fiu repatriat și înmormântat la poalele unei păduri din Normandia și să mi se cânte Cvartetul de coarde de Debussy; iar bunicul mi-a răspuns: "ar fi mult prea scump, așa că însănătoșește-te și întoarce-te!" I-am povestit întâmplarea prietenului meu Sacha Schneider, violonistul, care mi-a spus: "așteaptă o clipă!" Și-a scos
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]