KorAP: Find »[drukola/base=călău & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...69 70 71 ...95 >

2,351 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903

și sensibil încă, de marginile cuibului, privit de ochii minusculi, grupați câte doi și trei, ochi de safir, de smarald și de opal, el deveni Victima, cea dintotdeauna, cea fără puteri și fără scăpare, privindu-se ochi în ochi cu călăul. Păianjenul studie o clipă păpușa cu plete roșcate și brusc se repezi înainte înfi-gîndu-și chelicerii în carnea ei. Și-i retrase la fel de brusc, pliindu-și-i sub cefalotorace. Mi s-a făcut greață, iarăși, de frumusețea caleidoscopică, nepământească, a culorilor

Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
după ce cu doi ani în urmă deja viața mea străbătuse linia vie a sexului, ca și când s-ar fi pomenit deodată de partea cealaltă a unei oglinzi... I-am lăsat acolo pe cei doi copii, să se înfrunte etern: victimă și călău, triumf și dezastru, sublim și abject, arhanghel și estropiat, și am fugit, trântind ușa camerei interzise, schimbat într-o clipă într-un morman de organe însîngerate, dar, Doamne, Dumnezeule, în sfârșit VINDECAT! Sânt stors ca o lămâie, dar vindecat. Voi

Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214

atras ura“. Ochii lui Gajus se opriră pe ultimul rând, în timp ce Drusus punea jos calamusul. În clipa aceea sosi preceptorul Caro, grammaticus al celor doi frați mai mari, și-i anunță că tribunul Silius evitase mâinile nemiloase și umilitoare ale călăului și se sinucisese. O lovitură hotărâtă, de o precizie mortală. Nu se știa cine îi dăduse în taină pumnalul pe când era în lanțuri. Gajus, tăcut, se duse în grădină. Tribunul fusese primul om care îl tratase ca pe un adult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
fetița, care, fiind virgină, potrivit legii, nu putea fi ucisă. Avea numai nouă ani și nu înțelegea ce se întâmplă, făgăduia că pe viitor avea să fie mai ascultătoare. Ca s-o poată ucide legal, înainte de a-i tăia gâtul, călăul a violat-o. Însă toată spaima aceea nu era de-ajuns. Neîncrezător în unele convertiri rapide, Tiberius dispuse la Roma zeci de procese, exilări, execuții, confiscări. Cât despre Sertorius Macro, mândria lui de muntean, inspirată de enorma putere dobândită, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
zorii zilei următoare? Eu, numai eu; eu am luat-o în mână așa cum îmblânzești un cal. Tiberius era aici, așa cum ești tu acum. Dacă eu n-aș fi făcut ce am făcut în noaptea aceea, l-ar fi așteptat pe călăul trimis de Sejanus, care s-ar fi cățărat până aici ca să-i taie gâtul. Acum e mai ușor, dar și mai periculos. Senatorii sunt împărțiți în două tabere... Gajus zise încet: — Cred că știi cu cine trebuie să vorbești... În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
îl vizitase în închisoare și îi dusese - lui, care era înspăimântat, disperat și înfrigurat - niște fructe splendide și o pătură. Respectivul îi șoptise și că se ocupa de salvarea lui. Iar tânărul se încăpățânase să tacă până în clipa când lama călăului îi tăiase gâtul. În ziua următoare, Callistus închise ușa în spatele lui și-i spuse în taină Împăratului: — Privește, Augustus. Împăratul recunoscu imediat literele greoaie și colțuroase ale lui Sertorius Macro. În mod absurd, omul acela viclean și aproape analfabet scrisese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
sadism, în insula Pandataria. Nero, fratele cel mare, care iubea viața cu pasiune, cel care îl ridica de la pământ, îl lua în spate și fugea, obligat să se sinucidă după ce văzuse instrumentele de tortură, flagrum-ul, cleștii, fierul înroșit pe care călăul i-l arăta râzând. Iar Drusus, care scrisese jurnalul acela, murise de foame chiar în subteranele palatului, unde era singurul prizonier și unde, vreme de nouă zile, încercase să supraviețuiască mestecând paiele saltelei. Timp de nouă zile îl strigase, îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
puseră să îngenuncheze la rând, la distanțe egale, cu mâinile legate la spate și gleznele prinse cu sforile cu care se legau picioarele mânjilor nedomesticiți. În timpul acelei operațiuni lente, nici unul dintre executori sau dintre condamnați nu scoase o vorbă. Sosi călăul, mai înalt decât toți ceilalți, cu umeri puternici, cu părul lung și blond care se unea cu barba, formând un fel de coif în jurul capului. Îl privi pe Împărat, așteptă încuviințarea lui tăcută, se îndreptă încet spre Lepidus, cel ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-și toți mușchii, de la călcâie până la umeri, o coborî fulgerător; sabia scânteie în soare. Capul celui îngenuncheat se rostogoli pe pământ, iar trupul se prăbuși alături. Lovitura fusese atât de violentă, încât sângele începu să curgă abia după câteva secunde. Călăul ajunse, cu teribila lui sabie, lângă următorul condamnat, Gaetulicus. Împăratul văzu că acesta închisese ochii. Pentru el și pentru ceilalți cinci, călăul repetă aceleași gesturi, cu aceeași forță. În nici un caz nu fu nevoie de o a doua lovitură. Când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
trupul se prăbuși alături. Lovitura fusese atât de violentă, încât sângele începu să curgă abia după câteva secunde. Călăul ajunse, cu teribila lui sabie, lângă următorul condamnat, Gaetulicus. Împăratul văzu că acesta închisese ochii. Pentru el și pentru ceilalți cinci, călăul repetă aceleași gesturi, cu aceeași forță. În nici un caz nu fu nevoie de o a doua lovitură. Când toate cele șapte capete zăceau pe jos, călăul se întoarse, îl privi pe Împărat și îl salută ridicând în aer sabia plină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
condamnat, Gaetulicus. Împăratul văzu că acesta închisese ochii. Pentru el și pentru ceilalți cinci, călăul repetă aceleași gesturi, cu aceeași forță. În nici un caz nu fu nevoie de o a doua lovitură. Când toate cele șapte capete zăceau pe jos, călăul se întoarse, îl privi pe Împărat și îl salută ridicând în aer sabia plină de sânge. În tot acest timp, nici unul dintre miile de oameni care asistau nu scosese vreun sunet. Împăratul înțelese că uciderea cuiva era de-acum, așa cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
opri. Numele acela într-un interogatoriu... Însă nu se mai auziră decât gemete. Anchetatorii insistau, ca și cum n-ar fi înțeles: — Numele, toate numele... Omul plângea, amenința, implora: — Ajutați-mă! Implora sau acuza? Anchetatorii îl îndemnau, fără să țină seama de călăul care îi zdrobea pulpele cu clești adevărați, tanacula. Omul urla, plângea, voma. — Numele, repetă toate numele, insistau ei. Celălalt se zvârcolea - strigă: — Ajută-mă, du-mă de aici... îți vorbeam în fiecare zi, dar acum nu te văd... Împăratul îngheță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
văd... Împăratul îngheță; se întrebă dacă anchetatorii se prefăceau că nu înțeleg. Auzi porunca hotărâtă, clară a unui senator: — Mai tare. Omul soase un urlet lung, iar când rămase fără suflare scuipă: — Ucide-mă... Ăștia nu mai știu nimic, declară călăul, nu mai știu nimic altceva. Nu știa însă pe cine salva rostind cuvintele acelea. — La moarte, hotărâră judecătorii. Se duseră în exedra întunecată, unde aștepta Împăratul. El întrebă, fără să le vadă chipurile: — Ați hotărât? Glasurile lor încuviințară. Un soldat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
sugeră, afectuos, că un dușman al său căuta probe în legătură cu anumite transferuri de bani. Chipul lui Callistus căpătă culoarea marmurei gălbui, ca atunci când descoperise documentele lui Tiberius. Îl întrebă însă cu blândețe: — De ce-mi spui asta? Cluvius rămase dezorientat. — Călăul care l-a torturat pe Betilenus Bassus, spuse Callistus, mi-a povestit că Betilenus a rostit multe nume în noaptea aceea din Horti Vaticani. Călăul nu știa despre cine era vorba, iar ceilalți martori pesemne că nu au înțeles. Cluvius

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
lui Tiberius. Îl întrebă însă cu blândețe: — De ce-mi spui asta? Cluvius rămase dezorientat. — Călăul care l-a torturat pe Betilenus Bassus, spuse Callistus, mi-a povestit că Betilenus a rostit multe nume în noaptea aceea din Horti Vaticani. Călăul nu știa despre cine era vorba, iar ceilalți martori pesemne că nu au înțeles. Cluvius Rufus îi reproduse lui Asiaticus răspunsul bizar (după părerea lui) al lui Callistus; însă Asiaticus, care-și alesese un ambasador lipsit de experiență tocmai pentru ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651

gâtului. Atunci și-a dat seama că va muri. Dar, În același moment, un glas din mulțime s-a ridicat puternic, aproape disperat: „Opriți execuția, e al meu!“. O femeie a apărut cu o hârtie În mână, a arătat-o călăului și acesta a făcut un semn. Femeia s-a apropiat de osândit și, cu ochii arzând de teama grozăviei ce putea să se Întâmple, i-a luat capul În mâini, 1-a privit drept În ochi și i-a șoptit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428

pe majoritatea din ele nimeni nu a îndrăznit să le repete în toată această perioadă scursă de la moartea sa timpurie. Așadar, astăzi vom reproduce pentru dumneavoastră o evadare în care Houdini a riscat sufocarea; numărul este cunoscut sub numele de „Călăul Leneș”. Îl veți vedea pe protagonist întins cu fața în jos și cu mâinile imobilizate la spate printr-o pereche din clasicele cătușe Darby. Gleznele sunt de asemenea legate laolaltă, iar o bucată de frânghie este înfășurată în jurul gâtului precum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
legate laolaltă, iar o bucată de frânghie este înfășurată în jurul gâtului precum un ștreang, celălalt capăt fiind prins de glezne. Orice tendiță independentă a picioarelor de a se îndrepta provoacă strângerea ștreangului, cauzând astfel sufocarea. Vă întrebați de ce se numește „Călăul Leneș”? Pentru că moartea condamnatului este provocată de el însuși, nemaifiind necesare alte cauze externe. Este momentul să vă împărtășesc un mic secret: pe parcursul celor mai periculoase numere ale domnului Houdini, asistenții săi erau în permanență gata de a interveni cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
fetei: da, ar putea fi tot în clădire, plănuind o nouă crimă. Și nu, nu avem niciun indiciu despre unde s-ar putea afla. Capitolul IV Și acum, onorată audiență, un scurt moment de respiro. Amintiți-vă cu plăcere de „Călăul Leneș”... și savurați nerăbdarea ce vă cuprinde în așteptarea a ceea ce va urma. Respirați adânc. Următoarea reprezentație va începe foarte curând... Omul mergea aparent fără țintă pe străzile din Manhattan, în apropiere de Broadway. La un colț de stradă, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
audiență, puteți discuta în șoaptă cu cei din jurul dumneavoastră despre ceea ce tocmai ați văzut și despre ce ar putea urma. Al doilea număr al spectacolului nostru presupune alte calități din partea protagonistului nostru dar va fi, vă asigur, la fel de palpitant precum „Călăul Leneș”. Aceste vorbe - și multe altele - zburau neîntrerupt prin mintea lui Malerick. Onorată audiență... Vorbea în mod constant către mulțimea imaginară de oameni (câteodată îi auzea aplaudând, râzând și chiar țipând de groazăă. Un șuvoi de cuvinte revărsându-se pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335

geamul, Yang lovea cu biciușca lui de piele În pietonii neglijenți și În fetele de la bar săltărețe, cu genți americane sau În bătrînele slujnice Încovoiate sub jugurile de bambus de care atîrnau pui fără capete. Un camion deschis, plin de călăi profesioniști, trecu prin fața lor În drum spre spînzurătorile publice din Orașul Vechi. Încercîndu-și norocul, un băiat cerșetor desculț alerga pe lîngă Packard. Bătea cu pumnii În portiere și Întindea palma spre Jim, cu jelania bine-cunoscută pe toate străzile din Shanghai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345

23 August când trec muncitorii la defilare și În fruntea lor carele alegorice? Ce frumoase sunt carele alegorice! Și cei care stau pe ele nemișcați ca niște statui. Odată era unul cu o secure În mână care Îl tăia pe călăul Tito, dar mai demult. Ăla care striga: Jos călăul titoist, hârșav, mârșav, egoist! Oare cum vede șoferul să meargă de vreme ce mașina este toată acoperită cu pânză și ghirlande? Trebuie să aibă el o gaură pe unde se uită ca să nimerească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
fruntea lor carele alegorice? Ce frumoase sunt carele alegorice! Și cei care stau pe ele nemișcați ca niște statui. Odată era unul cu o secure În mână care Îl tăia pe călăul Tito, dar mai demult. Ăla care striga: Jos călăul titoist, hârșav, mârșav, egoist! Oare cum vede șoferul să meargă de vreme ce mașina este toată acoperită cu pânză și ghirlande? Trebuie să aibă el o gaură pe unde se uită ca să nimerească drumul. Despici cu briceagul o nucă verde. Pielița este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394

fi cunoscut. M-am întors la ale mele, dar am rămas totuși cu gândul la privirea aceea înfiptă în ceafă. Atunci mi-am adus aminte de fotografia din camera Italiei, bărbatul acela tânăr din fotografia îngălbenită. Tatăl ei, primul ei călău. M-am întors din nou, cu intenția să mă mișc, să mă duc la el. Dar dispăruse, nu mai era decât bătaia vântului dincolo de zidul de cripte și întunecimea fundalului unde nu se mai vedea nimic. Poate că nu era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225

-i: „Ce, zâmbești?“, iar tânărul: „Nu, domnule căpitan, nu zâmbesc“, la care celălalt: „Ba da, pe dinăuntru!“ Așa cum tot aici, la frontieră, m-am putut edifica despre perversitatea radicală a politicii și despre ce e acest institut pentru ajutori de călăi. Dar nu vreau să-mi mai fac sânge rău scriind despre asta și mă-ntorc la vechea povestire.] Să ne întoarcem, așadar, la romanul lui Jugo de la Raza, la romanul despre lectura de către el a unui roman. Ce-ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]