KorAP: Find »[drukola/base=călca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...69 70 71 ...475 >

11,853 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

conceptul unui lichid omogen, din nesfârșitele lui valuri reci de asociere și istorie. Totul era întunecat și negru, cu excepția verdelui slab al Stelei Polare. Nu mai exista nici un contur, nici o siluetă a bibliotecii și-a spatelui televizorului răsturnat, doar eu călcând apa, singur în mijlocul acelei vaste și fundamentale forme conceptuale; conceptul ca mediu, cu propriile sale profunzimi și înălțimi caracteristice, mișcându-se, schimbându-și locul și modificându-se odată cu timpul și perspectiva, așa cum fac toate cuvintele, ideile și conceptele. Nu nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
sifon de chiuvetă, apoi își recăpătă controlul. Înotă înapoi la domnul Nimeni și începu să-i dea ocol pe-o orbită lentă, la nivelul mijlocului. — Hmm. Acum hainele lui Nimeni erau din nou uscate, cămașa albastră făcută la comandă era călcată, părul într-o ordine perfectă, jeanșii scumpi îi veneau ca turnați. — Ce noroc, zise el. Din câteva opintiri dureroase m-am ridicat în picioare. Avusesem noroc, într-adevăr. Dictafoanele mă salvaseră, dar pentru a rămâne pe mai departe în siguranță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
ai lui Nimeni. Veniră și alții; cinci, șase, șapte, opt, încolăcindu-se și căzându-i de pe față. Am pornit cu spatele spre arcadă, dar Nimeni se mișcă repede și pe nepregătite, făcând pași mari spre marginea cerului de lumină și... călcând pe unul dintre dictafoane. — Nu! Cuvântul, aerul ieșiră din mine ca o rană. Nimeni lovi din nou tare cu călcâiul și carcasa mică, din plastic se crăpă. Cercul scârbos de mrene din jurul lui tresăltă când bucla conceptuală se prăbuși în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
lumea gonea pe lângă mine în dungi colorate. — Rahat. Fata se uită înapoi, spre spital. I-am urmărit privirea de-a lungul peluzei. O ploaie noroioasă de impresii de-o frântură de secundă - meciuri de fotbal în zile ploioase, cizme galbene călcând cu hotărâre, instructori alunecând - un milion de fragmente infinitezimale erau aruncate în lături din iarba udă într-o dungă rapidă de presiune care se apropia de noi pe peluză dinspre spital. O arătare conceptuală mare chiar sub suprafața solului. Măruntaiele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
diferite. Eu le făcusem diferite. Am băgat mâna în geanta de piele a lui Nimeni, dibuind după bucățile tăioase, de plastic rămase din dictafonul spart, scoțându-le una câte una. În cele din urmă, am găsit corpul principal al reportofonului călcat în picioare și-am extras cu băgare de seamă micuța casetă din locașul ei strivit. Avea o crăpătură bifurcată pe una dintre fețe, dar altă stricăciune n-am văzut. Am introdus-o în dictafonul cel nou, am apăsat pe PLAY

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Se întoarse, se ridică, se mută la alt ecran. Cioc cioc cioc. Ciociociociocioc. — Nu... A, da. Uită-te. Ridică ochii spre mine. — Un banc de fry în Thera. Hai la terminalul ăsta. Nu, la ăsta de-aici. Am traversat încăperea, călcând peste cabluri și fire, peste servere și hard disckuri parțial desfăcute. — Ei bine, când îți spun, să apeși „control“, „alt“ și „delete“ pe tastatura de-acolo. Ai înțeles? — Ce-o să faci? — Te-am întrebat dacă ai înțeles? Din nou tonul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333

desenat un semafor și un copil care trece stradă pe verde, si un milițian cu un béț În mîné, care parcé spune: „Bine, așa se trece stradă, nu pe roșu”. Dar Într-o zi la noi la școalé era sé-l calce mașină pe un béiat care avea ghiozdan cu semafor. Se vede cé degeaba avea el ghiozdan cu semafor, dacé era sé-l calce mașină. Mai bine Își cumpéra ghiozdan cu iepure. Știu eu pe cineva care are ghiozdan cu iepure și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
Bine, așa se trece stradă, nu pe roșu”. Dar Într-o zi la noi la școalé era sé-l calce mașină pe un béiat care avea ghiozdan cu semafor. Se vede cé degeaba avea el ghiozdan cu semafor, dacé era sé-l calce mașină. Mai bine Își cumpéra ghiozdan cu iepure. Știu eu pe cineva care are ghiozdan cu iepure și Încé nu l-a célcat mașină. Și mai multe feluri de ghiozdane erau. Și se vedeau pe coridoare cum fug și, cîteodaté

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
Din livadă de pruni și de sus din pédure i se pérea cé aude partizani și tancuri care bîrnîie. În lanul cu sfeclé erau multe mine și bombe, si pe drumul pe unde mergea el. Nici nu se temea sé calce. Nu-i era fricé de nimic. Dacé ar fi venit partizanii, i-ar fi dat și lui un automat și l-ar fi fécut partizan, și l-ar fi luat cu ei În péduri sé omoare nemții. CÎnd nemții ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769

în stare să-mi ratez și eșecul: un contract de muncă desfăcut (chiar de trei ori în doi ani) pare fleac în România șomajului. Chit că, pe vremea Ceau, un șomer era considerat "parazit al societății multilateral-dezvoltate". Vînat cu miliția, călcat în cizme. Și am luat destui ani de șomaj în timpul lui Ceau. O spun în cunoștință de cauză. Nu, nu-mi place să vorbesc despre eșecul meu, deși singura scuză în a-ți mărturisi/deplînge eșecul ("Păcat de tine, Iordana

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
preschimbat în lebădă. Melodioasă. De la melodioasele oase ale gîtului pînă la melodioasele glezne. Cel mai frumos trandafir baccara din grădină a întregit metamorfoza adolescentei mălăiețe. Fardul îmi înfiora întîia oară pleoapele; mersul, din cauza pantofilor escarpen ai mamei, era nesigur. Așa călca și Mica Sirenă, după ce și-a dat nemurirea și coada pe-o pereche de picioare. Ia-mă de braț, Dințișor, să exersăm mersul pe tocuri". Dacă ți-ar cădea și amintirile cum îți cade părul. Sărutul acela mi-a picat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
iriși. Mă văd pe mine însămi: mergînd pe malul inundat, clisos, prin nămolul încălzit de un soare sprinten. Încerc apa cu vîrful piciorului, ca-n acuarela lui Rusalin, păstrată de Iordan în fosta lui cameră. Acuarela care pare încă umedă. Calc apa-lumină, sper să mă țină deasupra și mă ține. Îndepărtez mîinile lui Rusalin și încep să plutesc. Închid ochii, atît de exaltantă e atingerea valurilor mici. Valuri nobile și sentimentale. Ca valsurile. Așa cum le cînta Iordan, cu umeri zvîcnind de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Prima secție de critică a Uniunii Scriitorilor a fost formată din Vitner, Paul Georgescu, Vicu Mândra, Nestor Ignat, Mihail Cosma, Silvian Iosifescu, Crohmălniceanu. Plus un neevreu, Geo Dumitrescu. Dacă discuți despre vremea aceea, apare suspiciunea că îi vizezi pe evrei. Calci (chiar fără s-o știi) pe bătătură un evreu și ești clasat antisemit. Există mulți specialiști în antisemitism. Te citesc dintr-o ochire ca neonazist. Să fie limpede: eu nu afirm că românii au fost mai puțin fanatici. Și ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
au trimis la "tătișor", la București. După ce-am plecat, nu voia să mai înghită nimica. Într-un tîrziu, mama mi-a povestit că s-a așezat cu răbdare și tărie pe linia de tramvai și a așteptat să-l calce. Nu pare întîmplare adevărată? Este. E o întîmplare din nepătrunsul mister al vieții de cîine. Am răcit, de vreme ce mă doare rău spatele. Ah, presiunea vîrstei pe oase. Șichy se joacă vioi cu Tano. E frumoasă fata asta subțire și delicată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
mi-i bine. Tano latră prelung. Îl enervează peste măsură curcanul vecinilor. Se tot înfoaie în felul unui general senil, în manta albă de Mihai Viteazul Și asta îl scoate din sărite. Cîinele meu a învățat să nu-mi mai calce florile, să nu se mai lase sedus de rufele puse la uscat, să nu-mi mai sfîșie mănușile, să nu-mi mai roadă papucii. Dar curcanul îl "indignă". Latră și latră și latră. E cum ar trece cu ghearele pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
pe el, pe Antofiță, tot sinucigaș ignorant s-ar chema? Moartea eroică nu-i sinucidere, Boy! Un individ care gîndește că numai el, unul, e important (comunitatea ducă-se, cum să se sacrifice el pentru comunitate? "Bye-bye, Society !"), individul ăsta calcă fără păs în picioare legea, morala și pe Dumnezeu, dacă-i cășună pe el! Mica ironie (ah, micile ei ironii cotidiene!) a sorții face să dropez chiar peste talk-show-ul lui Antofiță. Chicotelile despre rîul-ramul care ne-ar fi fost doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
ele și de somnifere. Vreau control pe judecata mea. Aici e mai bună indiferența decît... Fără sentimente, fără medicamente. Îți lasă o sete cumplită, un gol în stomac. Veselie fără motiv și ochii în lacrimi, cu motiv. Prin redacția "Orei" călcam somnabulic, indisponibilă (am mai spus-o, dar vreau să mă repet) pentru oricare altul decît Iordan. Fascinantul Iordan, aflat în fascinantul București. Dispoziție pentru hlizeală, farsă, pentru glume-mentosan, pentru "La Piratul", cu pretenarul Fluturel, da, aveam. Mergeam la o "cafea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
mi l-am însușit. Mi-am condus destul de abil cumpărătorii de la o carte la alta. Cred (oi mai fi spus-o?) că viața trece prin cărți de excepție. Va sfîrși într-o carte, așa cum a început? Cu carte pre carte călcînd? "Prețiozități", mă taxează vocea de-a doua. Oftăcioasă mai ești. Mi-a plăcut să vînd cărți în librăria mea lăturașă, dar cu titluri bine selectate. Știam ce să comand, cum să mă feresc de aparițiile-vîsc. Nu mai scăpai de ele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
arta ta de-a mă îndepărta. De ce deschizi cu cruzime rana? De ce rîcîi cu unghiile o rană stelară? I-am simțit privirea de expert în ale văzului. Se preface. Minte că orbește. Numai nu mi-a strigat: "Ooorbesc! M-ai călcat pe ochi și-am orbit". Nu ca-ntr-un western-spaghetti, ci ca-ntr-un autohton estern-fidea. Termină cu prostiile. Rană stelară ș.a.m.d. N-ai să mai dai nicăieri de mine, așa cum mă vrei tu: nebună și frumoasă. La

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
întîi discretă față de mesele nesfîrșite, mi-o manifestam deschis: Nu vreau nici tuslama, nici fondue, nici cocque au vin, Iordan. Vinul e amar, nu simți?" În drum spre bucătărie sper să fi rămas un rest de cafea în filtru îl calc pe Tano pe labă. Se scoală atît de mahmur de la nesomnul de az'noapte, că și Mișu Negrițoiu i-ar părea că tropăie. După cum schelălăiai, l-ai visat pe motan. No'p, își rotunjește el botucul. Eram la Aspen, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
trei, mă face să scap din mînă castronul cu carne fiartă. Cum cîinele meu e destul de inteligent ca să știe cum să scape de pedeapsă, se retrage șchiopătînd. Se preface că-l doare piciorul. Dar dacă nu se preface? Din ce în ce mai des calcă "așa, tot mai așa". De cîte ori șchiopătez, să știi că Dumnezeu mi-a pus piciorul pe coadă. Nu mai sînt cîine tînăr. Apă și untdelemn "Băieți, mai stați cu scrisul și mai citiți puțin". Al. O Teodoreanu luni, 6

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Dar inconfundabila neliniște a iubirii neîmpărtășite o descifrez bine, surioară. Și îndoiala de tine însăți. Te uiți după Rusalin cum ai căuta fereastra într-un spațiu închis. Nici pe drum nu fusese mai veselă. Condusese crispat, cînd prea prudent, cînd călcînd în forță accelerația. Aflasem de la tînăra mea prietenă, îmi povestise cu inimioara-n palme, cum copilărise într-un orfelinat. Drama și-o surdiniza destul de abil. Se confesa cu pauze, luînd din cînd în cînd cîte o boabă de strugure. Țin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
s the One! N-am "interpretat" eu însămi rolul Jane? N-a fost Iordan lordul în ușor declin? Domnul Rochester? "Spune-mi Edward". Iordan și tandrețea lui dominatoare: "Să te învăț să dansezi, fată mică". Mă împiedicam, pierdeam ritmul, îl călcam pe picioare. Stăruiam degeaba, pasul tot îl greșeam. Nu mă ierta. Broaștele e știut se transformă în prinți. Dar și prinții se transformă în broaște după ce-i săruți. Ai grijă, surioară. Saint-Beuve scria că domnul de Balzac nu știe să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
pieptenele și-o să crească între noi o pădure. Sigur, contez pe curbele împădurite cu salcîmi. Încetinesc, spre enervarea unui șofer de autobuz. Îmi dă lecția cuvenită de șofat, în dulcele stil clasic practicat pe șoselele patriei: "Naimîncatazibagăcărbunibăgateașinmăta". Nu te lăsa călcată pe coadă, Iordanco. Ba da, mă las. Lacul rămîne pe stînga. Și drumul care duce la aeroport. Bun locșor ca să ne pierdem urmele, se bucură Tano cînd intrăm în han. Un pumn în plex ("nu servim cu cîini") e nimica

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865

dantelă neagră, cu o coroană de sârmă pe cap". Mânioasă că un om, făptură netrebnică, stăpânită de gânduri și dorințe urâte, a pătruns în sanctuarul ei, hymenoptera suverană vrea să-l pedepsească, dar aflând, de la furnicoiul vătaf, că intrusul nu călcase pe drum pe niciun supus al măriei sale, își schimbă hotărârea. În loc de a-l pedepsi, îl răsplătește, dăruindu-i curajul de a accepta și recunoaște iubirea, punând astfel capăt "suferințelor și existenței sale searbede". Acest curaj începe să se exprime imediat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]